1,203 matches
-
greu - cea de acum -, când, cu mâinile la spate, examinează un porțelan de pe șemineu : o păstoriță visătoare, cu mâna la tâmpla căpșorului blond, îngrijit frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas, înaintează spre ea, ducând un coșuleț de flori în mână. Un foșnet strident - Profesorul face ghem hârtia pe care o citea și pe urmă continuă să strângă deasupra ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
face să nu recunosc că sunt mai înapoiați decât alții din Europa. Nu-i vezi, dragul meu, deprinși de mizerie să mănânce mămăligă cu oțet, să meargă cu pantofii în mână până la intrarea în oraș și doar acolo să se încalțe ? Aici, dragă, susțin ca și liberalii că reforma este necesară. Sophie oftează și, continuând să o țină de mână pe Yvonne, își tamponează obrazul cu batistuța. Ce agasantă după-amiază ! Iar răurile fac să o suporte tot mai greu pe fetița
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ține una În mînă și o cercetează cuprins de un soi de extaz mistic, trîntit pe spate În patul din camera lui. Pantofii de sport sînt cu un număr mai mari, dar acest amănunt e lipsit de importanță. Se vede Încălțat cu ei la petrecerea de Anul Nou de peste două săptămîni. E atît de fericit, Încît o sună pe prietena lui să-i spună. Nu sînt uzați, sînt aproape noi. Ea Îi propune să treacă după-amiază pe la ea să-i arate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de fericit, Încît o sună pe prietena lui să-i spună. Nu sînt uzați, sînt aproape noi. Ea Îi propune să treacă după-amiază pe la ea să-i arate. E singură acasă, părinții ei sînt de serviciu la spital. Tudor Își Încalță adidașii Lotto și iese. Ca să ajungă la prietena lui, trebuie să schimbe tramvaiul În centru, chiar În Piața Operei. Dar centrul e Închis, așa că nu mai schimbă nimic - vatmanul le cere pasagerilor să coboare cu o stație mai devreme, fără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
există undeva În gardul spitalului o gaură special amenajată, un fel de poartă clandestină oficială pentru amatorii de evadări. Duminică după-amiază, prin oraș, cu Andi și cu pantofii mei sport nou-nouți. Surpriză, surpriză, dar acum n-o să stau În casă, Încălțat În Pume, uitîndu-mă la televizor. Și nici măcar n-o să se vadă că-s soldat, avînd pe mine niște haine civile atît de date-n mă-sa, așa că nu trebuie să-mi fac nici un fel de griji. Ne fîțÎim prin centru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
casă neîntinată. Se întrebă dacă mai poate reveni asupra contractului de închiriere. Nu, era prea târziu. Capul lui George, încâlcit printre ramuri, părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
milă față de vulnerabilitatea patetică a trupului său bătrân, palid, mânjit, flasc. Se chinuia acum să sară peste gardul din fundul grădinii, apucându-se cu mâinile de vârfurile șipcilor (pline de așchii, după cum știa Gabriel) și încercând să-și rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați pe barele transversale, de pe care aluneca întruna. Și în tot acest timp, Zet dansa în jurul călcâielor nenorocitului, lătrând din răsputeri. Gabriel și-l imagină pe om încălecând, în pielea goală, scândurile negeluite, scrijelite și țepoase, și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intră, trecu pe lângă ea cu o ușoară încruntare și intră de-a dreptul în camera de zi, unde Hattie se aplecase sub un scaun pentru a-și recupera al doilea papuc. Sări o clipă într-un picior, reușind să-l încalțe, apoi rămase locului, ținându-și o coadă în mână. John Robert se holbă la ea de parcă ar fi fost o vedenie, apoi îi spuse: — De ce arăți atât de speriată? Pearl închise ușa camerei de zi și se lipi de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mâine mă întorc la Londra... așa cred. Și tu? Nu știu. Tom ieși în hol. — Fir-ar să fie, haina mi-e încă udă. Își trase haina, apoi îmbrăcă fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și își puse pantofii. — Ciudat, am încălțat papucii fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia te uită, pe cuier atârnă umbrela mea, pe care am uitat-o aici... data trecută... Își vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care au destulă expresivitate); un pardesiu care se poate bănui că este larg, cu revere care îi acoperă umerii, ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu-se, până aproape de talie asta se pare că era moda. Viitoarea mea mamă este încălțată cu pantofi de culoare deschisă, cu vârful ascuțit și cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul stâng strânge o mică poșetă de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
drept ținte pentru trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înmiresmat de sacru: reușeam uneori să o privesc din toate părțile. / oasele trupului / i le simțeam boltindu-se ca un paraclis. / muzica și mirosul lor. alt fel de întuneric. Omniprezența sacrului, între viață și noaptea care vine curând. găsindu-ne încălțați în bocancii de drum, este certificată, între altele, ca o rană înjunghiată, un buric triunghiular pe cer, de inconsistența vizibilă în umbrele noastre care, la rându-le, se vor reazem, într-o veșnică sală de așteptare. Ca și Lucian Blaga
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Mănăstirea nu a supraviețuit datorită dezinteresului călugărilor greci care o administrau”. Astăzi aș mai adăuga faptul că temelia pe care a fost zidită actuala bisericuță era mult mai largă. Aspectul te duce la gândul hazliu că un copil chisnovat a încălțat ciubotele tătâne-su. ― Hai să vedem ce e scris în suretul după hrisovul lui Ieremia Moghila voievod din 1606 luna mai 25: ― În acel suret găsim: “Facem cunoscut cu această carte a noastră... că au venit înaintea noastră și înaintea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
bănuiala, își continua discret cercetările. Dar de la o vreme observase că era peste tot urmărit. Oriunde se ducea în oraș, cineva cu un câine se ținea după el. De câteva ori s-a întîlnit față în față cu un individ încălțat în cizme negre, care ducea de zgardă un câine mare cât un vițel. Când a trecut pe lângă el, câinele a mârâit, gata să-l muște de picior, dar individul l-a tras de zgardă și nu l-a lăsat. Apoi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
autobuz / Când ea intră în casa fără nume / portarul își înghiți decorațiile / iar mecanicul sparse în dinți / cheia franceză...“ După care, recitind cu înfrigurare tulburătorul poem Unu, am măsurat drumul lui Ion Stratan între Nichita și Mazilescu: „În orizont se încălța cineva / Cineva îl lovea și-l crăpa. / Înăuntru mergea gheata mea. Încălțată în piatră și ea. / Am văzut și m-am încălțat în zi./ Am văzut și-am stat printre cei mai / Vii dintre vii“. Cum să nu aluneci în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iar mecanicul sparse în dinți / cheia franceză...“ După care, recitind cu înfrigurare tulburătorul poem Unu, am măsurat drumul lui Ion Stratan între Nichita și Mazilescu: „În orizont se încălța cineva / Cineva îl lovea și-l crăpa. / Înăuntru mergea gheata mea. Încălțată în piatră și ea. / Am văzut și m-am încălțat în zi./ Am văzut și-am stat printre cei mai / Vii dintre vii“. Cum să nu aluneci în gaura neagră a plânsorii de tip ubi sunt și să nu deplângi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu înfrigurare tulburătorul poem Unu, am măsurat drumul lui Ion Stratan între Nichita și Mazilescu: „În orizont se încălța cineva / Cineva îl lovea și-l crăpa. / Înăuntru mergea gheata mea. Încălțată în piatră și ea. / Am văzut și m-am încălțat în zi./ Am văzut și-am stat printre cei mai / Vii dintre vii“. Cum să nu aluneci în gaura neagră a plânsorii de tip ubi sunt și să nu deplângi soarta acestei feeric nefericite (sic) generații ’80, cea mai hărțuită
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Asociația l-a răsturnat de la putere pe Iorga și guvernul său. Acesta, după ce că nu plătise salariile învățătorilor timp de opt luni a avut și nefericita inspirație să declare:"Învățătorii, cei care poartă ca și Hristos numele de învățător, să umble încălțați cu sandale de lemn, cum a umblat și Hristos". Savantul făcuse, din păcate, o confuzie de așezare geografică. Una era să porți sandale în Orient și alta la temperaturile de îngheț ale României! La școala normală din Galați, ca și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau de pe raft, din greșeală, altă pereche de adidași care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau să încalț primul pantof, și abia atunci remarc că perechea de adidași pe care am luat-o are o dungă albastră, nu una neagră, ca ai mei. Rușinat, îmi repar greșeala repede. Plecăm de aici spre Sfânta Sofia. Între timp, s-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
șosea, pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele de nisip rezultate din măcinarea rocilor. După ce coborâm, încerc să urc pe prima colină desculț, dar nisipul îmi frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După un timp, reapar arbuștii pitici, sârmoși, cu rădăcinile acoperite de nisip. Unica formă de viață. Mașina rulează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de teatru! . . . Intra așa, deodată, la el cu țingăul, ca să provoace vreo catastrofă! Ada, în taior clasic ca un costum de călărie, de n-ar fi lipsit culoții și jupa n-ar fi fost scurtă până la genunchi, cu gambele subțiri încălțate cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca și pe piciorul gol, cu un feutru alb pe părul negru, tuns scurt, băiețește, cu ceafa rasă și cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
i-a fost și mai mare, când, a descoperit că Blândețea devenise elevă. N-a durat prea mult și zgâtia de ieri a devenit fata mare, de facultate, de azi. După absolvire, au ieșit,într-o după amiază, îmbrăcate și încălțate cu de toate noi-nouțe, la plimbare, pe aleile parcului din vecinătatea casei, pe bulevardul cartierului lor frumos și drag. Și s-au plimbat, s-au tot plimbat, până când aproape că s-a înserat. Apoi s-au dus acasă. A fost
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în pat, așteptând să ațipească tata. În copilărie, vorbeam în somn și-mi era groază să nu mă trădez cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am încălțat repede bocancii, nebănuind că ei vor atârna greu, hotărâtor, în soarta mea. Era prima oară că nu aveam opinci în picioare, bocancii mă încurcau la mers și, din pricina lor, m-am împiedicat când am vrut să sar gardul din capătul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îi era frică, dar de data asta Îi fusese frică degeaba: Juan Lucas se mulțumi să arunce o privire spre picioarele bietului Universo, care nu reușea să-și acopere cu pălăria de pai ghetele de fotbal scîlciate cu care era Încălțat. „Da, da, spuse: să i se dea ceva de mîncare“. Celso Îl luă imediat de acolo și nu se mai glumi pe seama lui, fiindcă atunci cînd Juan Lucas Își aminti că pe grădinar Îl cheamă Universo și că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]