1,681 matches
-
avea. Nici măcar nu știu dacă pentru totdeauna... dar știu sigur că mi-ar fi plăcut ca eu să fiu cea care se bucură în fiecare dimineață de parfumul ales cu grijă pentru a-i completa ținuta. Dar nu, m-am încăpățânat să nu îi spun nimic niciodată, cu toate că, pe bărbatul acesta l-am pus pe un piedestal nemeritat poate, dar care m-a făcut să cred că fericirea mea s-ar afla acolo, lângă el. Când mi-am dat seama că
Să mai încerc? Pare cumplit… [Corola-blog/BlogPost/100664_a_101956]
-
fără să avem toți banii și am sperat că se va întâmpla o minune. Am ținut foarte mult la filmul acesta și mi-am dorit foarte mult să îl facem. De ce este “Aferim!” atât de special și de ce v-ați încăpățânat atât de mult să îl produceți, în ciuda dificultăților financiare? “Aferim!” este cea mai complexă producție pe care am făcut-o. În primul rând, vorbim de 30 de locații de filmare, dintre care cam 80% au fost locații în aer liber
Ada Solomon: "Filmul e un produs nișat. Se cumpără într-o perioadă limitată, pe un număr foarte redus de tarabe care sunt cinematografele" [Corola-blog/BlogPost/100737_a_102029]
-
potrivit este altfel. Am făcut un altfel de film românesc, am crezut cu toții în povestea asta și am încercat să facem un altfel de promovare. În producția filmului Tudo ne-am lovit des de “nu se poate”, noi ne-am încăpățânat să arătăm că se poate. La fel și cu plimbarea de ieri. Când ne-a venit ideea, ni s-a spus că nu se poate. Că actorii nu vor dori să facă asta, că oamenii nu vor fi interesați. Actorii
Aylin Cadîr, închisă într-o cușcă și plimbată prin centrul Bucureștiului [Corola-blog/BlogPost/100770_a_102062]
-
bani în păr, revenea destul de des pentru consultație și tratament. “Nu o să vă treacă, dacă nu se tratează și partenerul”, îi tot spunea doctorița. “Dar nu vrea să ia tratamentul, doamna doctor!”, se plângea piranda. “Adu-l la mine pe încăpățânat!” insista doctorița....și l-a adus piranda. Bărbatul, un blond înalt, cu ochii ca cerul, nu era țigan. Fugise cu șatra de la 16 ani, deși piranda lui era cu 12 ani mai mare ca el. S-a îndrăgostit d-na
IUBIRILE NOPŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344280_a_345609]
-
vine să reiei anumite pasaje care te-au lăsat uneori suspendat de un fir... Iată un exemplu: „De ce oare avem tendința să ne clasificăm semenii în diferite categorii”- se întreabă autoarea, și după ce parcurge tipologia umană în diferite ipostaze se încăpățânează și conchide, în stilu-i caracteristic: „Ei, bine, nu! Refuz să cred că putem fi atât de lineari și previzibili precum ne învață analiza tradițională după criterii fixe! [...] Și dacă se întâmplă într-o zi sau alta să fim placizi și
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343777_a_345106]
-
înțeleși. Predilecția fanariotă pentru averi rapide a făcut din mințile marilor noștri conducători niște cățeluși buni de dat din coadă la orice foșnet al unui „euro”. Ce mai contează că suntem la un moment de răscruce? Secătuită, țara asta se încăpățânează să fie țară. Poporul ăsta, ucis la propriu de către imbecili ca Emil Boc și ulterioara sa șleahtă, se încăpățânează să fie viu. Poporul acesta face copii. Poporul acesta își crește copiii. Poporul acesta nu este de acord cu variantele de
DIN ROMÂNIA (1) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343454_a_344783]
-
coadă la orice foșnet al unui „euro”. Ce mai contează că suntem la un moment de răscruce? Secătuită, țara asta se încăpățânează să fie țară. Poporul ăsta, ucis la propriu de către imbecili ca Emil Boc și ulterioara sa șleahtă, se încăpățânează să fie viu. Poporul acesta face copii. Poporul acesta își crește copiii. Poporul acesta nu este de acord cu variantele de supraviețuire propuse de fiecare guvern ce a făcut bani buni pe spinarea sa. Poporul acesta nu mai are țintă
DIN ROMÂNIA (1) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343454_a_344783]
-
chipurile pentru un vaccin alterat, într-un lagăr sovietic din Polonia, iar celălalt încărcat de admirație prin chipul angelic de la vizita medicală. În anticamera morții, rațiunea aștepta împăcată orice deznodământ, dar sentimentul care mustea în lăstarul verde al vieții se încăpățâna să mai absoarbe mireasma florii tinerești de cireș. Conștient de dublul sacrificiu, fără nici o împlinire, al său și al angelicei doctorițe, tânărul și frumosul ofițer, vânătorul de munte, argeșean, sugrumă sentimentul înainte de înmugurire, călcând apăsat peste ispită ca un prea
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
însușiri) și nici să accepți că ai defecte pe care trebuie să le corijezi pentru a te înălța; o teamă, o nesiguranță apare în sufletul tău, că nu vei reuși să atingi acel ideal, nu ști să alegi drumul, te încăpățânezi, te înciudezi, te înveninezi și încerci să-l distrugi pe cel pe care începuseși, poate, prin a-l admira; demolezi singur sau îi antrenezi și pe alții în acțiunea distrugătoare; alteori din lașitate transferi cu abilitate acțiunea altora, după ce i-
BUCURIE ŞI INVIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343190_a_344519]
-
cu hainele împrăștiate peste tot, ridic cearceaful căzut pe dușumea - cum de a ajuns acolo? - și-l azvârl pe patul vraiște, mă aplec într-un genunchi și privesc cu interes sub pat, dar degeaba. Mă holbez la ceasul care se încăpățâna să ticăie ca nebunul și care arăta - culmea! - opt fără douăzeci. Și nici nu m-am spălat, nu m-am bărbierit, nu m-am îmbrăcat, n-am făcut nimic. Iar la opt fix trebuie să fiu la serviciu. Găsesc în
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
de aici și setea asta sfâțietoare pe care o simt în mine. La o depărtare de palmă este adevărul dar mâna mea nu-l poate atinge. Dumnezeu mă privește dar crede că încă nu am crescut destul. Dar eu mă încăpățânez în fiecare zi întind manile și aștept smerita ziua când am să pot să-l ating. Citește mai mult Atât de aproape era adevărulîncât mi se păreaun pahar din careaș fi putut bea apă în fiecare dimineață.Deși mâna mea
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
nu-l puteam ajungede aici și setea asta sfâțietoarepe care o simt în mine.La o depărtare de palmă este adevăruldar mâna mea nu-l poate atinge.Dumnezeu mă privește dar credecă încă nu am crescut destul.Dar eu mă încăpățânez în fiecare zi întind mânileși aștept smerita ziua când am să pot să-l ating.... XXII. TOAMNĂ, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015. Poezie pentru copii Mândră că și-o Afrodita Coboară peste
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
pe datorie... FĂRĂ MARI PRETENȚII respingând bezna - caut mereu lumina nu știu cealaltă lume cum va fi: poate mai bună - îmblânzindu-mi vina ori somn din care nu mă voi trezi sunt singur ca un mugur de credință și-s încăpățânat în a zărì: nu mai aștept Hristosul de priìnță - doar liniște - în fine - -aș năzuì cad ierarhìi cerești în bătătură și urlu în neștire prin sahare: am vrut să știu ce-i dincolo de ură - mă mulțumesc c-un cântec de
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
fir al Ariadnei! Se mai întâmplă, să te frămânți...și să asiști ca anesteziat, cum decizia ta ți se strecoară pe lângă voință. Este ca atunci când simți cum ochii ți se-nchid și n-ai vrea să dormi însă pleoapele se-ncăpățânează să se plece. Și-ți spui: dar, în fond, de ce nu? Doar pentru câteva secunde. Apoi...adormi împăcat cu gândul că te-ai împotrivit din toate puterile, că ai facut totul pentru a rezista somnului. Compromisul nu este un act
TRĂIM ÎNTR-O EPOCĂ A COMPROMISURILOR, OARE? de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380045_a_381374]
-
trebuia să fac față greutăților inerente acelei perioade, greutăți cu care se confruntau toți cei care au avut, ca bază de lansare în viață, doar brațele și inteligența lor nativă. Din categoreia celor lipsiți de orice sprijin, dar care se încăpățânau să trăiască legați doar de un salariu, făceam parte eu. Dar, poate că viața e „frumoasă” numai atunci când te chinuiești, pentru că doar așa simți, cu adevărat, că trăiești și - precum spune o sintagmă populară, „numai cine nu-i mâncat de
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
fel de „cuvente den bătrâni” purtate mai departe peste ani. Prin urmare, Părintele Ionel Popescu nu ține informația pentru sine, nu face însemnări pentru sertar, ci o face publică. De aici și altruismul scriiturii sale. În același timp, acesta se încăpățânează să creadă că nu chiar „totul este deșertăciune”, că mai există „ceva” care se poate extrage timpului, un „ceva” mate¬rializat într-o carte care restaurează fapta bună, gândul măreț și gestul ziditor. Pe lângă acestea, mai există un lucru major
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT IONEL POPESCU, ICOANE VII ALE SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, EDITURA “PARTOŞ”, TIMIŞOARA, 2015, 200 OAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/381883_a_383212]
-
Teresa Marquez consideră că „Aroganța și nerușinarea sunt rotițele de învățare a mersului pe bicicleta vieții pentru oamenii slabi care nu își pot menține echilibrul fără ele”. Oamenii aroganți vădesc o siguranță de sine, devin absurzi în acțiunilor lor, se încăpățânează să meargă înainte urmând voia pasiunii lor; dacă sunt într-un mod întrebați, trași la răspundere, se apără, utilizează șiretlicuri: „nu știu, nu sunt eu acela..., am să mă interesez”. Se opun la orice, vor locul de învingători, pozând, destul de
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
director al revistei CULTURA - afirma cu hotărâre, pe înțelesul tuturor și pe gustul meu: „Schimbările adevărate încep cu educația, iar aici nu avem motive de entuziasm. De nivelul educației depind demnitatea și libertatea. Câtă cultură, atâta libertate. Dar din moment ce ne încăpățânăm să cultivăm nimicul, nesemnificativul, aflatul în treabă...„ („Cultura nimicului”, editorial în Revista CULTURA, 7.05.2015). Da! Nimic vom recolta și nimic, se pare că vom fi. Nimic... sau nimeni! Știu că sunt nenumărate reviste de cultură la nivel național
REVISTE – IMPACT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380225_a_381554]
-
Ymeri Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O lume grea, o lume incertă, dar care pâlpâie în ciuda tuturor piedicilor care vin din planul fizic, extrafizic, ori cel mai adesea metafizic. O lume care se încăpățânează să existe într-o oglindă / lentilă, nu de reflexie, ci de refracție, acolo unde poezia reprezintă mixul unor alte legi universale înlocuindu-le pe cele împământenite printre pământeni. De la un pol la altul al periplului existențial, cu toate oscilațiile de
SENSUL VIEŢII ŞI VIAŢA SUFLETLUI NOSTRU (ALBINA IDRIZI, BIBLIOTECA CUVINTELOR, AMANDA EDIT, BUCUREŞTI 2016) DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380590_a_381919]
-
Privește! Un val își ridică spinarea și lumina pare să se înece. Se ridică de pe șezlong și se plimbă.) Ce caldă-i apa! Îi simt focul și fără s-o ating. (Se plimbă.) Lumina, dâra aceea de lumină ce se încăpățâna a înota prin valuri, se stinge. Se stinge, că marea și-a aprins torța de acvamarin și arde. Se întoarce la șezlong.) Îmi place foarte mult să stau pe malul mării, să privesc și să ascult. Apa aceasta e o
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
scrisoare adresată celei mai scumpe ființe, mama. Am aruncat sticla în mare. Mi-a spus cineva că marea are legătură cu alte lumi. Mama, ea a plecat departe. Credeam că marea îi va duce scrisoarea mea, dar apa s-a încăpățânat și mi-a returnat-o disprețuitor. (Un pescăruș se apropie de Roza. Se uită la ea.) Ce ochi de foc are pescărușul! Ce ascunzi pasăre a mării? Ochii tăi mă ard. Și tu cauți dragostea, focul acela sfânt ce îți
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
stătuse timp de trei ani lângă Învățătorul său, pe care-L cunoștea foarte bine? De unde a fost alungat Iisus, dacă nu din Nazaretul copilăriei și al adolescenței sale, acolo unde-L cunoștea toată lumea ca fiind „fiul teslarului”? Nazarinenii s-au încăpățânat în învârtoșarea inimii lor să nu-L recunoască pe Învățătorul și pe Profetul care trăise aproape de ei, la câțiva pași, lângă casa lor, a cărui familie era recunoscută drept una dintre cele mai credincioase și mai pioase. O familie foarte
REGULA DE AUR A CREŞTINISMULUI, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381108_a_382437]
-
de zile de când Înaltul, cum îi spuneau clujenii, sfătuitorul nostru spiritual, I.P.S. Bartolomeu Anania, a primit un bilet de călătorie. Doar dus. Destinația: Împărăția Cerului. Mereu cu slova în față, (re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpățâna să nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
de zile de când Înaltul, cum îi spuneau clujenii, sfătuitorul nostru spiritual, I.P.S. Bartolomeu Anania, a primit un bilet de călătorie. Doar dus. Destinația: Împărăția Cerului.Mereu cu slova în față, (re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpățâna să nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
creator de frumos prin cuvânt. Concentrată într-un nume, perioada poate fi numită simplu, revista „Oglinda literară”. Care, din motive de neînțeles a încetat să apară. A fost odată...OGLINDA LITERARĂ - vor spune unii. Nu mai există. Iar eu mă încăpățânez și spun,: cel ce a „născut-o” - ca un tată iubitor, și nu o spun numai eu), suferă. Acestui „tată”, noi, toți membri ai cenaclului „Duiliu Zamfirescu” și ai Asociației cu același nume, îi spunem un sincer LA MULȚI ANI
MARIANA VÂRTOSU-PENTRU TOTDEAUNA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380890_a_382219]