1,492 matches
-
diviziile belgiene 4 și 7 au fost obligate să se retragă. Cucerirea Fortului Eben-Emael le-a permis tancurilor germane din Armata a 6-a să străpungă frontul belgian. Situația diviziilor belgiene era disperată: ori se retrăgeau, ori aveau să fie încercuite. Germanii înaintaseră dincolo de Tongeren și se pregăteau să înainteze spre sud spre Namur. Înaintarea germană amenința să ducă la încercuirea întregului Canal Albert și a orașului Liège. În seara zilei de 11 mai, belgienii și-au retras forțele pe linia
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
franceze nu erau dotate cu aprate radio, iar comandanții de tanc erau ogligați să debarce din mașinile de luptă pentru emiterea unor ordine. În ciuda tuturor dezavantajelor evidente, tanchiștii germani au reușit să domine frontul în dimineața zilei de 12 mai, încercuind mai multe batalioane franceze. Divizia a 2-a mecanizată franceză (2e DLM) a reușit însă să spargă defensiva germană și să elibereze unitățile franceze încercuite. În ciuda unor păreri generale, francezii au obținut victoria tactică la sfârșitul primei zile de lupte
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
zilei de 15 mai, Grupul de Armate A a străpuns liniile apărării franceze de la Sedan și și-a deschis drumul spre Canalul Mânecii. Aliații au luat în acest moment decizia retragerii tuturor trupelor din Belgia, unde erau în primejdie să fie încercuite. Retragerea avea să cuprindă trei etape. Prima din noapetea de 16/17 mai s-a desfășurat spre aliniamentul râului Senne, A doua din noaptea de 17/18 mai spre râul Dendre, iar ultima din noaptea de 18/19 mai spre
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
liniei inamice de luptă, trupele de africani de la aripi, executând o manevră de învăluire, au strâns cleștele, izbutind să surprindă trupele romane care se avântaseră cu nesocotință în centrul frontului. Mărind și mai mult învăluirea, cartaginezii au reușit să-i încercuiască complet pe romani și să le taie retragerea. Atunci, aceștia, după o luptă încheiată fără nici un avantaj, porniră o nouă bătălie, de data aceasta împotriva africanilor, acțiune care era însă de doua ori sortită eșecului: pe de o parte, datorită
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
și să le taie retragerea. Atunci, aceștia, după o luptă încheiată fără nici un avantaj, porniră o nouă bătălie, de data aceasta împotriva africanilor, acțiune care era însă de doua ori sortită eșecului: pe de o parte, datorită faptului că, fiind încercuiți, erau nevoiți să lupte în toate direcțiile, iar pe de altă parte pentru că, fiind total istoviți, trebuiau să înfrunte un inamic odihnit și plin de vigoare. Consulul Aemilius Paullus, deși chiar de la început fusese grav rănit de o piatră aruncată
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
a slăbit poziția lui Antoniu, care a decis să încerce să fugă pe mare. Escadra Cleopatrei a spart linia navelor inamice și Antoniu a urmat-o cu câteva corăbii. Dar grosul flotei s-a predat. Flota lui Antoniu a fost încercuită și a încercat să spargă flota inamică, dar numai câteva corăbii au reușit, restul, împreună cu o numeroasă armată de uscat, s-au predat lui Octavian. Antoniu și Cleopatra s-au întors în Egipt, iar în anul 30 i.e.n., Octavian a
Cezar August () [Corola-website/Science/296806_a_298135]
-
-a SS și Grupul de Armate E ar fi încercuti Armatele sovietice a 26-a și a 57-a. Armata a 6-a SS trebuia să angajeze lupta cu Armata a 26-a sovietică, în timp ce Grupul de Armate E o încercuia. În mod asemănător, Armata a 2-a Panzer, care ataca dintr-o zonă de la sud de lacul Balaton, trebuia să angajeze lupta cu Armata a 57-a sovietică. Armata a 3-a maghiară trebuia să atace în zona de nord
Operațiunea Frühlingserwachen () [Corola-website/Science/312062_a_313391]
-
combatanți, inclusiv trupe speciale DIAS (Detașamentul de Intervenție și Acțiuni Speciale) și BAOLP (Brigada de Asigurare a Ordinii și Liniștii Publice), numărul minerilor fiind de aproximativ 15-20000. Minerii au străbătut pe jos cei 3 kilometri dintre Horezu și Costești. Au încercuit zona și au atacat din toate părțile. Din spate jandarmii au fost atacați de săteni din Costești, înarmați cu pistoale de semnalizare. Numarul jandarmilor căzuți în mâna minerilor se ridica la peste 1500; prefectul de Vâlcea, Nicolae Curcăneanu, a fost
Mineriada din ianuarie 1999 () [Corola-website/Science/314328_a_315657]
-
stabilopozii și stâlpii de beton aflați pe șosea. Toate mașinile cu număr de București sunt distruse, fără discriminare. La Râmnicu Vâlcea, forțele de ordine au reușit să oprească încercarea câtorva sute localnici de a pătrunde în sediul Prefecturii, care este încercuit de manifestanții adunați în centrul localității și care scandează: "Să vină minerii", "Cozma, Cozma", "Vadim, Vadim" și "Jos prefectul". Președintele Emil Constantinescu a convocat sesiunea extraordinară a Parlamentului și a solicitat liderilor partidelor parlamentare să-și exprima poziția față de evenimentele
Mineriada din ianuarie 1999 () [Corola-website/Science/314328_a_315657]
-
3-a la luptele din Bucovina, nordul Basarabiei, Nistru, Transnistria, Sevastopol, Crimeea, Kuban, și Cotul Donului. La 20 octombrie 1944, în timp ce se afla la comanda Diviziei 4 Infanterie în capul de pod de la Szolnok, în timpul luptelor de pe Tisa, divizia este încercuită de puternica Divizie 24 de blindate germane, cea mai mare parte a efectivelor, împreună cu comandantul, fiind luați prizonieri. În data de 10 decembrie 1944, la Viena, la Hotelul Imperial, a fost constituit Guvernul Național Român de la Viena, ca reacție la
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
a 6-a, cunoscută și ca Armeegruppe "Fretter-Pico", lupta și Armata a 2-a ungară. În continuare a urmat o lungă serie de înfrângeri. În timpul bătăliei de la Budapesta, o mare unitate de vânători de munte A Armatei a 6-aa fost încercuită. Toate încercările de eliberare a "IX. SS-Gebirgskorps" au dat greș. Armata a 6-a, parte acum a Armeegruppe Balck, a participat la Operațiunea Frühlingserwachen. Ultima luptă importantă a Armatei a 6-a a fost în cadrul Operațiunii Viena. Rămășițele Armatei a
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
americani. După acest succes, divizia și-a reluat înaintarea pe două direcții simultan, către Stolberg și Eschweiler. Stolberg a fost cucerit în aceeași zi, dar rezistența germanilor la Eschweiler a fost foarte puternică, iar americanii au hotărât să încerce să încercuiască orașul. În fața amenințării cu pierderea garnizoanei orașului, comandamentul german a hotărât să abandoneze Eschweiler. Americanii au înaintat mai apoi de-a lungul malului vestic al râului Inde. Înaintarea americanilor a fost întâmpinată cu o rezistență puternică, având loc lupte grele
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
de suferit datorită zonei prea mari pe care trebuia să o acopere. În zona centrală a atacat divizia a Divizia a 29-a. Planul prevedea o înaintare în regiunea dintre orașe, după care trebuia să atace punctele fortificate care fuseseră încercuite. Acest plan a fost s-a dovedit nerealist, iar Divizia a 29-a a fost blocată în scurtă vreme fără să poată înainta. În sprijinul atacului Diviziei a 29-a a intervenit Divizia a 2-a blindată. Americani au reluat
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Volksgrenadier. Drumurile noroioase și câmpurile minate au împiedicat desfășurarea în zonă a tancurilor americane, care să acționeze în sprijinul infanteriei. Ca urmare, după o serie de contraatacuri hotărâte ale germanilor la Schafberg, unitățile americane care ocupau orașul Strass au fost încercuite, iar aprovizionarea lor nu s-a mai putut face decât pe calea aerului. Schafberg a fost recucerit de americani pe 12 decembrie, iar tancurile au ajuns în sfârșit la Gey și Strass, balanța victoriei înclinând definitiv în favoarea aliaților. Aceste reușite
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
un sfert din Albania. În martie 1941, ofensiva organizată de italieni a eșuat. La începutul lunii aprilie, germanii au intervenit în favoarea aliaților lor. Începând cu 12 aprilie, armata elenă a început să se retragă din Albania pentru a nu fi încercuită de atacurile combinate italo-germane. Totuși, pe 20 aprilie, armata greacă din Epir a capitulat în fața germanilor, iar pe 23 aprilie 1941 a fost semnat un armistițiu care a pus capăt războiului. Victoria grecilor în faza inițială a războiului (octombrie 1940
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
și-o creaseră. Ocazional, mari grupuri aborigene atacau coloniștii în câmp deschis, urmând lupte convenționale în care indigenii încercau să beneficieze de avantajul superiorității numerice. Uneori strategia se dovedea eficientă, aceștia avansând în formațiuni de semilună în încercarea de a încercui adversarii, așteptau prima salvă apoi aruncând sulițele în vreme ce coloniștii reîncărcau armele. Dar, de obicei, strategia se dovedea mai costisitoare pentru aborigeni decât pentru europeni. Deși piesa de rezistență în succesul militar al europenilor a fost utilizarea armelor de foc, avantajul
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din preajma sa să ajungă pe o corabie venețiană. Sigismund a spus despre francezi: Dacă m-ar fi ascultat! Aveam destui oameni să luptăm cu dușmanii noștri." În aceeași după-amiază târziu, Stefan Lazarević a condus atacul aripii stângi otomane și a încercuit trupele lui Sigismund rămase fără apărare. Târziu, în aceeași seară, s-a ajuns la o înțelegere și armata lui Sigismund s-a predat. Pe 26 septembrie, Baiazid a ordonat ca 3000 de prizonieri șă fie uciși drept represalii pentru uciderea
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
spre Bolonia. Ofensiva finală aliată a început cu un bombardament masiv aerian și de artilerie pe 9 aprilie 1945. Până pe 18 aprilie, forțele Armatei a 8-a străpunseseră defensiva germană prin „Poarta Argenta” și trimiseseră unitățile mobile de tancuri să încercuiască pe germani și să facă joncțiunea cu Corpul al 4-lea SUA, care înainta peste munții Apenini în Italia centrală, reușind să prindă în capcană forțele germane care apăra Bologna. Trupele aliate (polonezi, americani și italieni). Divizia a 10-a
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
funcția de adjunct al Comandantului Suprem de batalion. Pe 2 martie 1916 batalionul lui este atacat și aproape distrus de inamic în timpul apărării satului Douaumont de pe lângă Verdun. Compania sa este decimată în timpul acestei bătălii, iar cei rămași în viață sunt încercuiți de germani. Conform versiunii oficiale, de Gaulle încearcă o ofensivă, dar violența bătăliei îl obligă să sară într-o groapă de obuz pentru a se proteja, dar nemții îl identifică și după o împunsatura de baionetă, el este rănit la
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
identifică și după o împunsatura de baionetă, el este rănit la piciorul stâng. Luat de trupele germane de pe front, el este îngrijit și internat. Un soldat din compania sa istorisea o altă versiune a tuturor celor întîmplate: “Noi am fost încercuiți și sub ordinul căpitanului nostru Charles de Gaulle, noi am fost obligați să ne înapoiem”. După o tentativă de a evada eșuată, el este transferat la Ingolstadt, în Bavaria, într-un lagăr destinat ofițerilor prizonieri. Acolo el îi întâlnește pe
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
de Armate Sud a preluat controlul Ucrainei, iar Grupul de Armate Centru avea ca obiectiv Moscova. Defensiva sovietică a fost copleșită, iar pierderile suferite de Armata Roșie au fost uriașe. Până în iunie 1941, Grupul de Armate Centru a reușit să încercuiască mai multe armate sovietice lângă Minsk în timpul bătăliei de la Białystok-Minsk, ceea ce a creat o uriașă spărtură în liniile sovietice, pe care Armata Roșie nu a reușit să o acopere imediat, lipsindu-i rezervele necesare. Frontul Sovietic Vestic a fost distrus
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
în memoriile scrise după război. Poziția lui Jukov în privința acestui stadiu al luptelor l-a costat pe general postul de Șef al Marelui Stat Major al Armatei, dar predicțiile lui s-au dovedit corecte. Mai multe armate sovietice au fost încercuite și anihilate într-o dublă învăluire, ceea ce a permis reluarea înaintării germane în sud. În ciuda faptului că Axa a câștigat o victorie decisivă în timpul bătăliei de la Kiev, ritmul războiului fulger a fost și mai grav afectat, rămânând mult în urma programului
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
peste un milion de oameni erau destinați acestei operațiuni. Atacul se baza pe tacticile standard ale blitzkriegului, prin folosirea Grupurilor Panzer, care ar fi trebuit să atace adânc în teritoriul inamic și să execute mișcări duble de învăluire pe flancuri, încercuind și distrugând diviziile sovietice. Planul inițial al Wehrmachtului prevedea două mișcări inițiale. Prima ar fi trebuit să fie o dublă învăluire a Frontului Sovietic Vestic și a Frontului Sovietic de Rezervă, aflate în regiunea Viazma. A doua mișcare trebuia să
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
efectuat o manevră de învăluire a întregului sector de front, reușind să facă joncțiunea cu Armata a 2-a, cucerind orașele Orel pe 3 și Briansk pe 6 octombrie. Armatele sovietice a 3-a și a 13-a au fost încercuite, dar au refuzat să capituleze și, după lupte grele, au străpuns liniile germane, stabilind noi linii defensive la Mțensk. Până pe 23 octombrie, ultimii soldați sovietici au reușit să iasă din încercuire, plasându-se rapid pe noile linii defensive. Pe 7
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Pentru a-și îndeplini acest obiectiv, Grupurile Panzer al 3-lea și al 4-lea trebuiau să-și concentreze forțele între lacul de acumulare de pe râul Moscova și Mojaisk, după care trebuiau să atace spre Klin și Solnecinogorsk, pentru a încercui capitala dinspre nord. În sud, Armata a 2-a Panzer trebuia să ocolească Tula, aflat în mâinile sovieticilor, și să atace spre Kașira și Kolomna, urmând să facă joncțiunea cu aripa nordică a atacului la Noginsk. Pe 15 noiembrie 1941
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]