20,174 matches
-
Am privit splendida clădire a Operei minute în șir, noaptea. Ningea și ea strălucea, rece și provocatoare, în lumina proiectoarelor. Am amînat întîlnirea cu tot ce înseamnă asta pentru zorii zilei următoare. Am mîncat un Sachertorte și m-am întors încet spre hotelul unde locuiesc: Beethoven. În spatele celebrului Theater an der Wien, acolo unde compozitorul a stat un an, într-o cabină, și a compus Fidelio. E liniște. Nu pot să dorm. Îmi vin în cap pasaje pe care le știu
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
sistemul de valori. Face Răsvan Popescu o precizare ale cărei valențe autobiografice sînt greu de ignorat: Ce rost are cartea asta într-o lume care fuge de carte? Și chiar cînd se mai deschide cîte una, este politică sau memorialistică. Încet, încet, literatura se retrage dintre noi, face loc imaginii. Numai ea poate uni milioane de oameni. De aceea am renunțat la uneltele mele clasice și m-am apucat de scris film. Și atunci cine-i de vină că m-a
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
de valori. Face Răsvan Popescu o precizare ale cărei valențe autobiografice sînt greu de ignorat: Ce rost are cartea asta într-o lume care fuge de carte? Și chiar cînd se mai deschide cîte una, este politică sau memorialistică. Încet, încet, literatura se retrage dintre noi, face loc imaginii. Numai ea poate uni milioane de oameni. De aceea am renunțat la uneltele mele clasice și m-am apucat de scris film. Și atunci cine-i de vină că m-a înghițit
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
se trezește departe în mine orchestră de sentimente străine și se-aude cântecul zilei. Cântec de lumină și tăcere călător peste lume. Am pus totul în alb. Albul este relativ. Totul este relativ. Veșnică e doar destrămarea. Toate se destramă încet : s-a destrămat și mâna mea cerșind trupul zilelor tale, s-au destrămat buzele tale negăsind cuvinte pentru cântecul zilei. Privește altfel în jurul tău : disperate umbre își caută trupurile, ... Citește mai mult Povestea continuăCând dimineață vine să destramemagia nopții despletind
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
devine albinfint de albse trezește departe în mineorchestra de sentimente străineși se-aude cântecul zilei.Cântec de lumină și tăcerecălător peste lume.Am pus totul în alb.Albul este relativ.Totul este relativ.Veșnică e doar destrămarea.Toate se destramă încet :s-a destrămat și mâna meacerșind trupul zilelor tale,s-au destrămat buzele tale negăsind cuvintepentru cântecul zilei.Privește altfel în jurul tău :disperate umbre își caută trupurile,... III. DOMESTICĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014. La răscruce de vânturi Drumuri înnodate pornesc dinspre mine. Mi-e frică să merg. Mi-e frică să stau. Nu mai e nimic aici. Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile poemelor scrise. Lucrurile au rămas orfane fără cântecul zeului. De ce să merg ?. Am întrebat, drumul. De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele. Demult, n-am mai
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > TIMID SE ÎNALȚĂ LĂSTARUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VISE ÎN FLĂCĂRI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletul tău adăpostește două destine, Flăcările din el, pătrund adânc și-n mine. Căldura inimii tale mă dezvăluie încet, Fioruri divine, prin tot corpul î-mi trec. Blânde raze de lumină abia te ating, Lăsând doar coapsele flămânde, să le disting. Trupurile ni se alintă-n zeci de șoapte, Dorințe fierbinți se scurg încet în noapte. Umbrele noastre în
VISE ÎN FLĂCĂRI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382697_a_384026]
-
Căldura inimii tale mă dezvăluie încet, Fioruri divine, prin tot corpul î-mi trec. Blânde raze de lumină abia te ating, Lăsând doar coapsele flămânde, să le disting. Trupurile ni se alintă-n zeci de șoapte, Dorințe fierbinți se scurg încet în noapte. Umbrele noastre în gemete se cuprind, Două dorințe născute din același gând, Buzele-mi însetate alintă izvorul de foc din tine, Corpul luminat de flăcări plutește-n împlinire. Î-ți vorbesc doar în șoapte și suspine, Flăcările încălzesc
VISE ÎN FLĂCĂRI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382697_a_384026]
-
mele din nou zboară Cu dragoste și dor,la tine, Te iubesc și azi ca odinioară Și-ți simt prezența lângă mine. Am crezut că timpul care trece Va face dragostea să moară. Al lacrimilor izvor să sece, Și liniștea încet s-apară. Chiar dacă timpul iute a zburat Inima nu vrea să te uite! Nici clipele când noi ne-am sărutat, Nici zilele cu dor trăite. A inimii veșnică iubire, Trăită o dată în viață, Eu o voi purta în amintire, Având
EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382719_a_384048]
-
profesori. Altfel, directoarea le-ar fi tăiat orele. Minutele treceau cu greu în liceu. Părea că în acest loc, clepsidra timpului s-a fisurat și prin spărtura delicată, clipele de nisip galben-pământiu, sincronizat incredibil cu fețele celor prezenți se scurgeau încet, tragic, ca niște lacrimi amare din veșmântul transparent de sticlă glacial. Secundele păreau că intră în spirala elicoidală a timpului, un fel de labirint al lui Minos, din care nu găseau scăpare decât cu greu, urmărind firul salvator al Ariadnei
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
Oare aici, ce se întâmplă?” gândi ea. -Nu știu, nu știu răspunse o femeie tânără, palidă, cu ochelari și păr rar, strâns într-o coadă de cal, cu capul în jos, fără a o privi. Sunt nouă aici, spuse ea încet, speriată. Sonia repetă întrebarea și singura reacție a fost retragerea speriată a interlocutorilor. O singură profesoară, șefa de catedră, doamna Tanța Zdreanța, o femeie cu figură de precupeață obraznică, cu ceva vechime în liceu, îi răspunse că reacția lui Stârvoșilă
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
M-asteaptă coasa roasă-n sură, Iarba-n ogradă-i până-n brâu, Lipsit de griji si cu măsură, Voi umple corlița cu grâu. Apoi pleca-voi mai departe, La rându-mi " detașat " și eu... Mă-ntorc la casa parintească, Mă-ntorc, încet,la Dumnezeu. Mugurel Pușcaș Referință Bibliografică: ACASĂ / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ACASĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382703_a_384032]
-
Evanghelia, stricând vechile credințe strămoșești. Zăcu acolo bietul Teodosie fără cunoștință toată noaptea, doar spre zori își reveni și își aduse aminte de bătaia cumplită din seara trecută, după care începu să se roage. Când se făcu ziua plină, porni încet, de-abia pășind de durere, către chilia sa de pe munte. Acolo găsi ceva apă într-un căuș și gustă vreo două smochine cu o turtă de tef. Această gustare îl mai întremă, apoi adormi. Seara târziu, când se trezi, văzu
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
Acolo găsi ceva apă într-un căuș și gustă vreo două smochine cu o turtă de tef. Această gustare îl mai întremă, apoi adormi. Seara târziu, când se trezi, văzu cerul înstelat cu mii și mii de stele rotindu-se încet pe bolta cerului. Început să se roage, până spre dimineața. Se rugă pentru poporul din cetate, dar și pentru dușmanii săi. Domnul să facă dreptate, era lucrarea Sa. (va urma) Referință Bibliografică: Manuscrisul apostolului (2) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
mea și nu te găsesc, Ai plecat într-o seară când vara-și vindea Amăgiri de vioară și de catifea, Și înapoi tu nu te-ai mai întors. Te caut prin aduceri aminte, Și un dor tăcut,ce-mi cântă-ncet în prag, Îmi spune că mai ești,nu ai plecat, Dar că de multă vreme ce a trecut, Eu te-am uitat... Referință Bibliografică: Te caut și nu te găsesc / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul
TE CAUT ȘI NU TE GĂSESC de NINA DRAGU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382773_a_384102]
-
variată de corpuri geometrice spațiale , aruncate haotic. Camelia îmbrăcă tricoul peste costumul de plajă. Deși era luna lui cuptor, crestele învelite în zăpadă ale Bucegilor, parcă nu te mai atrăgeau spre bronzare. În spate, Camelia căra un rucsac mic. Pășea încet pe urmele lui Liviu. În spatele ei era Roland. Traversau transversal o pantă, când Camelia observă că Liviu a făcut pasul prea mare. Cu ghetuțele ei micuțe, nu putea să meargă decât pe urmele cuiva, altfel aluneca. Era singura din grup
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
de fericire, Tu ai greșit când ai promis iubire, Atunci, de ceea ce-ai promis eu te dezleg, Iar din grădină un alt cireș o să aleg, Pe cel ce pentru mine petalele își va păstra Și-apoi pe tine iubite, încet, încet te voi uita. Referință Bibliografică: Doar ieri / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DOAR IERI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382780_a_384109]
-
fericire, Tu ai greșit când ai promis iubire, Atunci, de ceea ce-ai promis eu te dezleg, Iar din grădină un alt cireș o să aleg, Pe cel ce pentru mine petalele își va păstra Și-apoi pe tine iubite, încet, încet te voi uita. Referință Bibliografică: Doar ieri / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DOAR IERI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382780_a_384109]
-
ochii bufniței împușcate dar nu era spaimă era altceva freamătul nevăzut al cleștilor otrăviți ai insectei mutante ( un fel de dinozaur cu clești! ) dinaintea strânsurii cum am înțeles mai târziu în timp ce mă devorai cu o plăcere sadică de văduvă neagră încet ca să-mi simți gustul sângelui zbaterea cărnii sufletul luminița aceea misterioasă din ochii-ți ca un strop jucăuș într-un pahar de șampanie era un fel de adulmecare a urmei mirosul pradei de unde să bănuiesc fiara... Referință Bibliografică: Neglijență / Aurel
NEGLIJENȚĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382813_a_384142]
-
în care debutase încă de la cîteva luni! Dar nu actoria a interesat-o, ci mult mai complicata artă a regiei, pe care acum demonstrează că o stăpînește foarte bine. Dînd dovadă de virtuozitate, presară aparent neglijent conotații, elemente disparate care, încet încet, configurează un plan secund - un fond de trăiri resimțit abia cînd filmul se termină. Așa cum a fost el conceput ca o investigație tîrzie, declanșată de excitația virginală exercitată de dispariția fetelor asupra băieților din vecini, cu care nu apucaseră
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
care debutase încă de la cîteva luni! Dar nu actoria a interesat-o, ci mult mai complicata artă a regiei, pe care acum demonstrează că o stăpînește foarte bine. Dînd dovadă de virtuozitate, presară aparent neglijent conotații, elemente disparate care, încet încet, configurează un plan secund - un fond de trăiri resimțit abia cînd filmul se termină. Așa cum a fost el conceput ca o investigație tîrzie, declanșată de excitația virginală exercitată de dispariția fetelor asupra băieților din vecini, cu care nu apucaseră să
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
poartă spadasinii. Toată lumea este așezată la masă și privește, în tăcere, un duel care s-ar petrece să zicem, în sală. Parcă și-ar vedea imaginile dedublate și proiectate într-un film. Din cînd în cînd se aude un "atins!" Încet, încet, morții sînt aliniați pe masa, acum comună, deposedată de semne regale. În momentul nebuniei Ofeliei, pe scenă zboară bulgări de pămînt. Ei se rostogolesc precipitat sau cad greu. Costumele Liei Manțoc merg pe această linie, în acest spirit, cu
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
spadasinii. Toată lumea este așezată la masă și privește, în tăcere, un duel care s-ar petrece să zicem, în sală. Parcă și-ar vedea imaginile dedublate și proiectate într-un film. Din cînd în cînd se aude un "atins!" Încet, încet, morții sînt aliniați pe masa, acum comună, deposedată de semne regale. În momentul nebuniei Ofeliei, pe scenă zboară bulgări de pămînt. Ei se rostogolesc precipitat sau cad greu. Costumele Liei Manțoc merg pe această linie, în acest spirit, cu o
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]