55,234 matches
-
Dă-mi să văd!" - și, cu o mișcare bruscă, i le-am scos din buzunar. Erau trei. Adresate unor femei și nici una pe adresa de la serviciu. "Cine-s astea?" Niște colege." " Da' ce-s gesturile astea! Dă-mi-le că-nchide la poștă!" "Ce colege? Care colege? Așa scrii tu la colege: Mare plictiseală aici. Abia aștept să te văd și... și... puncte-puncte, ai?! Nu ți-e rușine, porcule ce ești!? Cine-i asta: Mielușa Păsculescu?" îi reținusem perfect numele că
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
un stimulent în învățătura ebraicei, paralel cu ținerea, între 10 noiembrie 1943 și 8 iulie 1946, a unui jurnal în aceeași limbă. însemnările rețin aspecte variate: întîmplări ale vieții de elev, lecturi, filme, evenimente politice... La 29 martie 1944 se închid cursurile școlilor, cu o precipitare impusă de apropierea frontului. La 3 aprilie, lui Cazimir i se eliberează copia matricolă atestînd promovarea clasei I de liceu (media 9,87, clasificat întîiul). Pe 8, 9, 13 și 14 iunie, lipește fîșii de
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
rotundă prilejuită de aniversarea tricentenarului acestui oraș atât de controversat, opiniile pro se împleteau cu cele contra, aidoma ca în veacurile trecute, iar cunoscutul regizor A. Sokurov recomanda prin filmul său cel mai recent, Russkii kovceg (Arca rusească), să se închidă, chiar să se zidească, cât încă mai e timp, acea fereastră ce dă spre Occident. Disputa, așadar, continuă. Intenția explicit exprimată la început, aceea de a familiariza cititorul român "cu istoria unui oraș îndepărtat și cu valorile culturale acumulate între
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
fi dat afară din serviciu, continuă să se amăgească și să spere că funcționarii și pensionarii o vor duce mai bine sub noul regim, care, chipurile, prețuiește munca și nu capitalul. Dar imediat e silit să constate cum i "se închid posibilitățile de exprimare" și i "se anulează" încrederea în anumite valori. Este de-a dreptul consternat în fața numeroaselor interdicții ale "forurilor" ideologice: se respinge tot ce "nu e în perspectiva marxistă": "tragedia pe motiv că e deprimant", "capodopera în care
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
anul trecut Gîște tăcute și albe Se trag deoparte din drum către apă Prin uriașa grotă a trecutului Anamnesis Voi studia nămolul negru Care uscîndu-se devine cenușiu Voi studia meticulos argila galbenă Pe care soarele o înălbește Și ploai o închide într-o crustă îmi voi reaminti păsările și peștii Voi căuta un leac Pentru ardeii bolnavi Cu vîrfurile înnegrite Vasile îmi spune: Toamna, la înălțarea Crucii, Șerpii urcă pe malul înalt Și se adăpostesc în gardurile de piatră Primăvara, pe
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
înzăpezit în datorii,// îi răspundea din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă grea/ Strivi parfumul amândurora.// Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,/ Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,// Doar uneori mai trece monoton/ Prin bulion un vechi poștalion". Finalul poeziei aduce în spațiul textului o melancolie difuză, distanța nu mai are conotații benefice, ea capătă însemne ale destrămării, iar momentul inițial al extazului procurat de impulsul erosului este
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
care respir mai mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu fructul serii îmi oferă coaja-i amară cu bucurie îngădui un val să mă lovească în inimă Note de drum în depărtări tălpile zeilor strîng varul și creta pe Olimp tronul lui Zeus mai adevărat
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de plină nu-mi găseam locul și deși eram fiecare spectator nu mă găseam căutam ieșirea și eram ieșirea eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la sânge nu mă mai tulbura studiam la fulgerele
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
eram ieșirea și căutam ieșirea povestea repetată până la sânge nu mă mai tulbura studiam la fulgerele scenelor de omor amor și viol forma floricelelor de porumb în noaptea de cinematograf ca gura de pește pe uscat o ușă plângea se închidea și se deschidea și somnul e frica de a fi Dumnezeu la o privire mai din adânc în fond sunt liber să-mi visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să dansezi să cânți
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
Lucian Vasilescu * * * Dumnezeu mai este cînd mi-l aduc aminte. Cu un soi de mînie, cu disperare, cu nostalgie. L-am ajutat să treacă strada printr-un loc interzis. Mă grăbesc, mi-a spus, mi-e teamă că deja a închis. Mă grăbesc și eu, mă întorc acasă, am ceva de scris. L-am ajutat să treacă printre claxoane și faruri, printre vietățile străzii, printre balauri. Pe atunci, seara, mi se năzăreau balauri, fel de fel de jivine și locomotive cu
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
vrăjeala. Zorea în fața mea. S-a răsucit brusc. - Așa-mi place. Nemțește. Se vede că ai treijdoi. Nu mai stai de coțușteli. Să mă suni. îți povestesc toată viața mea. A prins să alerge. Autobuzul ei era gata de plecare. închisese ușa. I-a făcut semn șoferului. I-a deschis ușa din spate și s-a aruncat în înghesuiala din mașină. - Dacă suni să-ntrebi de blonda. Așa mă știe toți! Abia când am ajuns la autobuzul meu, mi-am dat
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ce?" zice verișoara Pulheria. "Valeriană. Pentru..." și-și pune palmele împreunate sub un obraz: "...insomnie. Nani-nani." " Ia stai așa! Nu dormi normal da' visezi. Cum așa, tu, copilă?" "Uite-așa. Vezi panglica asta albastră și lucioasă? Mă țin de ea, închid ochii și ea mă duce în viset." "în ce?" "în viset. Așa-i zic eu visului în care nu dormi." " Asta cum o mai fi? Auzi! Să visezi normal, da' să nu dormi. Ba nu. Să nu mai dormi normal
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
vetrei altă umbră și-o alta-n urma ei și se așază pe un podmol, tăcute, așteptând în stinsele zăranii, răsturnarea ceaunului cu mămăligă-n abur sub grinzi, pe-o masă joasă, lutul galben ca într-o carte veche, cum închide în foaia vetrei stinse-o rugăciune. O apă limpede O apă limpede, parcă de veacuri, nu vine îngerul s-o tulbure și nici măcar nu mă aplec narcisic spre fața mea să văd cum mai arată. De-ar fi măcar un
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
mîinile tremurătoare de adolescenți miopi - timpul cărților se gîrbovește lent sub rafturi de casete și CD-uri mai căutate decît comorile veacul înaintează în rîsetele tinerilor zmei un bătrîn coboară scările bibliotecii cu o carte în mînă și gînditor se-nchide într-o statuie Muzeul satului Duminica orășenii se duc să ia aer în Dumbrava Sibiului văd unii dintre ei prima oară cocioabe de lemn acoperite cu paie icoane pe sticlă prinse cu ștergare-n perete farfurii pictate atîrnînd la grindă
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
cele mai reușite din câte a conturat Vladimir Streinu în studiul pe care-l discutăm: “Atâta cumul de viciu, sminteală și boală, nu găsim nici în cele mai cumplite pagini ale lui Dostoievski, deși către acesta ni se îndreaptă gândul, închizând Craii de Curtea-Veche”. Și urmează strângerea într-un mănunchi a particularităților definitorii ale noului și dezgustătorului tip, stabilindu-se și asemănările lui cu cei de mai înainte, fără însă a-i confunda: “Gore Pirgu, Tănase Scatiu, Dinu Păturică, Lukian Timofeievici
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Stradă 1) O femeie în blugi. Pe fiecare fesă are cîte un steguleț triunghiular ronțăit pe margini, de un fermoar desfăcut. 2) Un soldat beat trage o palmă unei femei în roșu, mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o casă proaspăt demolată, pe Ștefan cel Mare, văd doi șobolani roșcați, iuți, cu cozile foarte subțiri și lungi. Acum, după masă, e lumina cea
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
percepții a unui Zola (din La Terre) sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită. Un înger nevăzut, zice autorul în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
bucelor ei!! Scriu toate astea la cîțiva zeci de metri de plaja zgomotoasă, cu perdelele trase, cu lumina aprinsă, încurcînd paharul de țuică, limpid, cu cel de cafea, opac! Am sentimentul că trec cu trenul pe lîngă ei, că-s închis ermetic într-un compartiment capitonat cu rochiile năprasnic călcate de Tamara Nikolaevna! * Mă gîndesc la Reparata, detectiva mea cu trei sîni și două vagine, eroina unui ciclu fulminant. Am găsit titlul primului volum: Reparata contra Stricata. Îmi și închipui următoarea
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
zi cei doi frați se sculară devreme și ieșiră în oraș împreună, făcând pe jos drumul până în Piața Unirii, unde se despărțiră. “Ne vedem după-masă!”. De pe scara tramvaiului, Ticu mai schiță un salut cu mâna, înainte ca ușile să se închidă clăpănind. Stelian luă tramvaiul în direcția opusă și trei sferturi de oră mai târziu suna la poarta fiicei sale, în strada Grădina cu Tei. O găsi, ca de obicei, acasă, ocupată cu treburile gospodărești și un pic necăjită din cauza zburdălniciilor
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
decât după ora României și de reparat îl repari numai dumneata”. “Ei, așa da”, îl bătu evreul cu palma pe umăr. Încuie cu băgare de seamă apoi ușa de la intrare, făcând semne unui trecător oprit în dreptul vitrinei că ceasornicăria era închisă, și-l invită, ca în urmă cu un an, când îi călcase ultima dată pragul, în locuința sa din spatele atelierului. În sălița de trecere, de grinzile vopsite în cărămiziu ale tavanului atârnau parcă mai multe funii de usturoi ca în
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
de conduită. Femeia poartă înscrisă în chiar trupul ei o orientare sigură, în care sânt rânduite toate posibilitățile evoluției ei. Bărbatul trebuie să dibuie, să rătăcească, să ocolească până să-și găsească drumul cel bun. Femeia n-are decât să-nchidă ochii - o călăuzește legea ei vecinică. Oricât de mari vor fi schimbările vieței sociale, oricare ar fi rostul ei în viitor, funcțiunea ei fundamentală rămâne maternitatea biologică ca și cea spirituală. Dăruirea vieței - animare - fie într-un trup, fie într-
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă-n somn. * Stau cu creionul ascuțit în mînă și nu mai știu cum să continui. Prea am luat-o pe coarda reveriei! Realitatea e că din dintele din față, și-așa rupt, mi s-a mai desprins ieri o bucată
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
și în patul regal?”, ridică el din sprâncene cu o privire amenințătoare. “În toate paturile, Majestate...” “Cum îți permiți, obrăznicătură! țipă regina, roșie de furie. Ți-am salvat viața, asta ți-e recunoștința?” “Doamnă, mi-ați salvat viața ca să mă închideți în Turn, să mă aveți la dispoziție, să abuzați de mine, să mă siluiți în toate felurile, să vă satisfaceți poftele când aveți nevoie...” “Garda, garda!” răcni regina isterizată. Un pluton de elită apăru în prag. Însă regele ridică mâna
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
este că unele lucruri nu se schimbă niciodată... feminitatea mea infinită, fatală, vă reînvie, iarăși și iarăși, virilitatea voastră arogantă, încătușată în zale de hormoni; și mai presus de toate, EU... EU... EU voi continua să vă subjug, să vă închid... ca o a doua inimă în care vă țin pe toți, și buni și răi... voi continua să vă încarcerez cu plăcere, cu mare plăcere, ha, cu toată plăcerea, pe cei care mă întâlniți. Nici unul nu-și va putea înfrânge
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]