8,238 matches
-
a intra, schimbă câteva vorbe cu o persoană, după care cerându-și iertare, își scoase pălăria, se închină și intră în curte. În biserică, se pregăteau de a începe Utrenia. Ajuns în fața intrării, tata ridică mâna dreaptă pentru a se închina și atunci căzu pe spate. Se lovise cu ceafa de pământ și nu mai făcu nicio mișcare. O doamnă, care era de față, începuse să strige. „Părinte, părinte, moare moș Tudose!” Părintele ieșise și, cum îl văzu, strigă imediat să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era foarte important acest lucru. Tatăl fetei nu se lăsă așteptat mult, nu întârziase în a-i spune tot. Tânărul rămase destul de mulțumit. Acuma aveau toate motivele pentru a închina paharele cu vin, care mereu erau pline. Mirele, fericit, se cherchelise de-a binelea. Părea să fie mulțumit și tatăl fetei. Peste ceva timp, apărură mama cu fata care era gata de a porni la drum. Purta un cojoc care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Veți trăi bine și veți avea de toate. E tot femeie și ea, o să-ți placă și de dânsa, vei vedea. Moș Ion, cu firea lui lacomă, începuse a se înmuia când auzise de pământ, cal și bani. După ce mai închinase câteva păhăruțe cu vin, căzu de acord s-o ia pe Catinca de nevastă. Întorcându-se noaptea târziu înapoi acasă, nu vorbiră nimic unul cu altul tot drumul. Fiecare din ei se gândea la ceva și dorea să știe ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rămas pururea Fecioară, Preasfânta, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, Maica Luminii, Împărăteasa îngerilor și a oamenilor. Aceste mărturii le avem din Sfânta Scriptură, explicate de oameni sfinți care au avut duhul lui Dumnezeu în ei. Cine suntem noi, ca să nu ne închinăm Maicii Domnului, când însuși Sfântul Arhanghelul Gavriil i s-a închinat și a numit-o „cea plină de har” și „binecuvântată între femei”? Ei i s-a închinat Elizabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o „cea binecuvântată între femei” și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îngerilor și a oamenilor. Aceste mărturii le avem din Sfânta Scriptură, explicate de oameni sfinți care au avut duhul lui Dumnezeu în ei. Cine suntem noi, ca să nu ne închinăm Maicii Domnului, când însuși Sfântul Arhanghelul Gavriil i s-a închinat și a numit-o „cea plină de har” și „binecuvântată între femei”? Ei i s-a închinat Elizabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o „cea binecuvântată între femei” și „Maica Domnului meu.” Ea însăși a proorocit, prin Duhul Sfânt, că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avut duhul lui Dumnezeu în ei. Cine suntem noi, ca să nu ne închinăm Maicii Domnului, când însuși Sfântul Arhanghelul Gavriil i s-a închinat și a numit-o „cea plină de har” și „binecuvântată între femei”? Ei i s-a închinat Elizabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o „cea binecuvântată între femei” și „Maica Domnului meu.” Ea însăși a proorocit, prin Duhul Sfânt, că toate neamurile o vor ferici și i se vor închina, pentru slava cu care a învrednicit-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
binecuvântată între femei”? Ei i s-a închinat Elizabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul, numind-o „cea binecuvântată între femei” și „Maica Domnului meu.” Ea însăși a proorocit, prin Duhul Sfânt, că toate neamurile o vor ferici și i se vor închina, pentru slava cu care a învrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei. (Luca1, 48-49) Făcusem o pauză, după care continuasem: - Iar dacă mai citim că despre ea s-a spus că va fi acea femeie-fecioară, care va zdrobi capul șarpelui (Fac
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate, fără poartă, biserica mai păstra chipul smerit și curat, adierea sfințeniei care trezea fiorul credinței în inima celor care treceau pe lângă ea și i se închinau cu evlavie. Unii oameni suspinau atunci când treceau prin fața ei, zicând în gândul lor ceva ce numai Dumnezeu auzea și știa, alții erau orfani și văduviți de orice sentiment, cei mai puțini fiind cei care credeau că Dumnezeu n-o părăsise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
într-o bună zi, cu voia Lui, biserica va reveni la starea ei de mai înainte, crezând în cuvintele „și porțile iadului nu o vor birui”. Printre aceștia de la urmă, era și tatăl meu, pe care întotdeauna l-am văzut închinându-se trecând prin fața ei și, nu o singură dată, l-am auzit exprimându-și nădejdea și credința în renașterea acestui lăcaș. Când treceam pe alături de biserică cu el, îmi slobozea mânuța mea și se închina, învățându-mă și pe mine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care întotdeauna l-am văzut închinându-se trecând prin fața ei și, nu o singură dată, l-am auzit exprimându-și nădejdea și credința în renașterea acestui lăcaș. Când treceam pe alături de biserică cu el, îmi slobozea mânuța mea și se închina, învățându-mă și pe mine să fac ca el, apoi continuam drumul nostru. - Tată, de ce s-a închis biserica noastră, îl întrebam eu curioasă, a murit părintele și nu au mai găsit altul? - Ce să-ți spun, copilă dragă, zicea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sărbătoare este, Marie? a întrebat-o el. Eu am pierdut puțin firul. - Astăzi e pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Ion a tresărit uimit. În acel moment, și-a îndreptat privirea către icoană și plin de emoții, cu voce tremurândă, s-a închinat și a mulțumit Cuvioasei Parascheva pentru minunea pe care o făcuse cu el. NOTE ASUPRA LECTURII Alexandru Mihăilă Surprinzătoare în ansamblu, povestirile Lidiei Vrabie din volumul „La lumina candelei” deschid calea unei călătorii în timp, în care, atât universul copilăriei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui”), Alexandra („Pe tanti Alexandra o cunosc toți din sat. Nu pot să spun nici mai mult, nici mai puțin despre ea, decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile ei.”) și alții, cărora autoarea le desenează chipul sufletesc în trăsături sugestive. Există în scrierile Lidiei Vrabie credința fermă în forța binelui, în izbânda sufletului cucernic - convingeri pe care le argumentează cu fapte de viață, încât crează
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și acesta, îl întreba ea îndurerată că propriul ei fiu începea să semene tot mai mult cu maidaniștii din vremurile de azi, adică să mestece gumă, să scuipe în valorile universale în care ea crescuse și cărora li s-e închinase ca unor icoane, și ceea ce ei i se părea și mai grav, să facă sex în loc de dragoste. "Vrei să știi ce înseamnă un degeabist?", a întrebat fiul ei cu cinismul său superior, în timp ce mesteca veșnica lui gumă. Este un concept
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru victoria Marii Revoluții, în centrul orașului îi așteptau tancurile armatei populare, unii răcneau "vreau să mor pentru patrie și popor", alții îngenuncheau de frică, la poarta unei biserici s-au oprit cu toții și au intrat ca aspirați, s-au închinat la icoane, au urcat în turnul bisericii și au tras clopotele îndelung, unii plângeau, alții arborau steaguri, alții l-au scos pe preot cu de-a sila din altar, acesta se pitise sub masă de frică, au luat și prapurii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Toți îi bârfesc pe ceilalți, toți se victimizează. Deschid acest subiect cu Jozsi, care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos", îi spun închinând paharul. "I am, yes, sunt un norocos". O spune cu o ușoară tristețe. Cei de la masă vorbesc toți deodată, mănâncă, beau și bârfesc. O femeie îl înalță pe Ceușescu în slăvi, mi se face frig pe șira spinării, îl întreb
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
eu beneficiez de această prestigioasă tradiție așa cum polonezii beneficiază de o școală serioasă de logică. Tarski a apărut doar după cincizeci de ani de sudoare zilnică, de încă un centimetru de exercițiu logic transpirat de anonimi, cinste lor, eu mă închin în fața eroilor anonimi, pentru mine sunt mai valoroși anonimii decât cei despre care se scrie în manuale, aceștia sunt deposedați de carnea și de viața lor autentică, devin legende. Chiar nu am nicio stimă pentru mituri. Acestea sunt întotdeauna false
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la salbă, mirele având din acel moment puterea de viață și de moarte asupra alesei sale. Dacă mireasa se dovedea fecioară, soacra își spăla nora din creștet până în tălpi, semn că o prețuiește, și îi dăruia salba ei de aur. Închina apoi o cupă de rachiu în cinstea ei. * Preocupați de viitoarea noră, Lisandru și Rafira își cercetau în taină fiul să vadă dacă ochii plini de vioiciune ai băiatului lor drag săgetau pe vreuna dintre multele fete ce zburdau, de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oricâte obstacole neașteptate le vor sta în cale. La rândul ei, Voica îi clădise lui Vișinel în inima sa un tron cu flori purtătoare ale unei iubiri pătimașe. Ea asemăna chipul iubitului ei cu o icoană vie, la care se închina în toate ceasurile ei de tihnă sau de trudă. Uneori o mai încerca îndoiala că Vișinel, ajuns în alt mediu, o va părăsi, dar acesta, ori de câte o reîntâlnea, reîmprospăta jurământul făcut cu nenumărate sărutări înflăcărate. Atunci inima Voicăi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n care m-am născut, E-un loc mirific, de poveste, Cu brazii ce creează scut, Veghind spre-ndepărtate creste. Din dor de munte sunt creat, Zburdalnic, iubitor de viață
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru deosebitele sale merite, a primit o serie de Ordine și Distincții, printre care: Ordinul Coroana României, Marele Cordon al Ordinului Sfântul Mormânt, Medalia Răsplata muncii pentru biserică Clasa I etc. După ce, în 8 iunie 1935, participă la Serbările Naționale închinate regelui Carol al II-lea, făcând parte din suita acestuia, fiind suferind de inimă și-a dat creștinescul suflet în data de 4 iulie la Cernăuți. Întrucât mormântul său de la Catedrala Mitropolitană din Cernăuți a fost profanat și jefuit de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
m-a impresionat de la primul contact, în 1970, prin aureola de „dulce târg”, care an de an are în adopție aproximativ optzeci de naționalități la studii. Acest burg multicultural este considerat, pe drept cuvânt, „Oxfordul” universitar românesc. Recent i-am închinat un nou sonet, cu titlul provocator: Invitație la Iași, care este valabilă pentru oricare admirator de cultură și artă: Văzut-ați voi o urbe-ntre coline Pulsând cultură-n ritmuri creatoare Din plasa vremii prea necruțătoare În care Domnul nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
interdicțiilor, ci se concretizează În măsuri pozitive de caracter organic și constructiv, avînd totdeauna drept scop, protecția persoanei umane, satisfacerea nevoilor sale și punerea la lucru a puterii inteligenței În toată extensiunea sa (care este, după Dante, aceea de a Închina, dedica lui Dumnezeu, Întregul neam uman, subliniază neokantianul italian). Așadar, activitatea Statului, fiind orientată, În chip ideal, către aceste scopuri nobile, este totodată legată de existența reală a mijloacelor apte de a le atinge. Cercetarea acestor mijloace este o parte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie și pentru câteva clipe, de toate cele pe care viața mi le-a pus în cale drept obstacole, aș spune uneori, imposibil de trecut. Nici nu știi cât de mult înseamnă legătura cu tine! Te rog din suflet, mă închin ca la o icoană, nu mă abandona, scrie-mi câteva rânduri despre tine, despre băiat, despre Alex. Te voi ține la curent privind viața mea, trista mea viață, numai așa vei prețui fericirea ce ți-a fost dată: să ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prin înecare, după ce se mai și luptase cu un zimbru, oricum, în condiții suspecte. Parcă-i și văd: Dragoș-Vodă și a lui ceată, toți voinici cu ceafa lată, în jurul unui ditamai focul de tabără în care frigeau bourul asasin, cum închinau la pahare, care de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că înspre dimineață, lovit năprasnic de valul inspirației, viitorul domnitor a spus falnic, arătând cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
statuete nu erau decât niște biete copii. Ca bibelourile de faianță care năpădiseră în deceniile astea, toate casele românilor: cai, câini, pești, pisici, șopârle, crocodili, văcuțe, broaște țestoase, etc. Ca și cum omul nou ar fi regresat într-atât, încât s-ar închina azi la tot felul de animale primite pe de-a moaca pentru anumite servicii prestate de către nevoiași, căpătuiți în vremurile noi, și înrădăcinați la oraș, ca oameni ai muncii-acestea de fapt, cu toate că erau simple chiciuri, reprezentau nu zeități, ci valori
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]