1,581 matches
-
agnostice și senine, a unei contabilități minuțioase și sobre a costurilor și cîștigurilor fiecărui utilaj al gîndirii, fără stridențe sau extaz. Or, un sistem de transmisie simbolic, începînd cu scrierea alfabetică, constituie prin mizele sale un obiect cald sau chiar încins, care cere din partea mediologului un tratament rece (Rațiunea grafică de Goody sau lucrările lui Elizabeth Eisenstein asupra tiparului ca factor al transformării arată calea de urmat în această privință). Dacă e necesară neutralizarea discursului asupra tehnicii, tehnica însăși nu este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în amvon, ereticul ar fi avut un atac care a dovedit că era posedat de diavol. Conform unei alte anecdote, Ava Andrei ar fi avut o viziune în care o mulțime formată din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după trei zile acesta ieșea și se dovedea că este Domnul care spunea: „Episcopii m-au răstignit a doua oară și au hotărât să mă lipsească de slava mea” (14). Patriarhul monofizit de Alexandria, Timotei Aelurus, este, firește, unul din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în amvon, ereticul ar fi avut un atac care a dovedit că era posedat de diavol. Conform unei alte anecdote, Avva Andrei ar fi avut o viziune în care o mulțime formată din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după trei zile acesta ieșea și se dovedea a fi Domnul, care spunea: „Episcopii m-au răstignit din nou și au hotărît să mă lipsească de slava mea” (14). Patriarhul monofizit de Alexandria, Timotei Eluros, este, firește, unul dintre eroii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ăla mic, care nu știe decât să se holbeze". În clipa în care căuta din priviri o sculă cu care să-și pună în aplicare proiectul, ochii dilatați de groază ai femeii se măriră și mai mult, pentru că în aerul încins al încăperii vibrară, imposibile, cuvintele: "Tată, ceea ce vrei să faci este ilogic și inuman. Renunță!"" Cristian Tudor Popescu are o gândire îndrăzneață și decisă, care se poate desfășura fără accidente doar în spațiul nemărginit al literaturii SF. în spațiul comentariului
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
adică îngăduie unora să sufere martiriul, în timp ce pe alții îi cruță? Care este adevărata motivație, dacă există una, pentru care Dumnezeu face o atare discriminare? Problema pleacă de la două episoade relatate în Cartea lui Daniel: cei trei tineri în cuptorul încins (cap. 3) și profetul aruncat în groapa leilor (cap. 6). În aceste două cazuri, Dumnezeu nu îngăduie moartea condamnaților, ci toți depășesc încercările la care sunt supuși datorită protecției sale binevoitoare. „Oare de ce”, se întreabă exegetul, „Dumnezeu îi salva pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
civilizației urbane 370), în cârciumi și hanuri 371, de-a lungul drumurilor străbătute de oști372 și în lumea multietnică a raialelor turcești (la Hotin la Tighina, la Brăila, la Giurgiu), în urma unei recunoașteri tacite. Cârciumile și hanurile, cu atmosfera lor încinsă și cu lăutarii ce ziceau „cântece drăcești”, cu aglomerările lor masculine (care creau premise ce rentabilizau prostituția 373), erau locurile cele mai propice pentru racolarea clienților (vechile texte juridice românești au și un verb pentru această operație: a acolisi), dar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
contracții, inflamații, răni, mâncărimi, impotență, friguri și holeră (cholera morbus)187. Badijonările se fac de obicei În lumina soarelui. Când este vorba de cholera morbus, după aplicarea tratamentului se consumă supă fierbinte. Tălpile picioarelor sunt așezate mai apoi pe cărămizi Încinse, Înfășurate Într-un pled, iar bolnavul este Învelit În Întregime cu o pătură de lână, pentru a face să transpire tot corpul 188. În cazurile de acest gen, cei din Buhara administrează un remediu sudorific de proveniență turcească, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau Dragostea pentru geometrie, București, 1968; Emily Dickinson, Versuri, pref. Dan Grigorescu, București, 1969, Poeme, București, 1974, Poeme, introd. trad., București, 1977; Weöres Sandor, Versuri, București, 1972; Edith Irene Södergran, Poeme, pref. A.E. Baconsky, București, 1972; Berde Mária, Vatra încinsă, pref. trad., București, 1973 (în colaborare cu Tóthfalusi Anna); Radnóty Miklós, Poeme, pref. trad., București, 1974 (în colaborare cu Tóthfalusi Anna); Else Lasker-Schüller, Pianina albastră, pref. trad., București, 1975. Repere bibliografice: G. Călinescu, În loc de corespondență, „Națiunea”, 1946, 94; George Munteanu
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
pupile obosite fixezi/ cadența roților dințate/ cum desfac un trup nenăscut,/ jumătate vis, jumătate...// A venit îngerul la cină/ lăsând să-i picure din rană must cald./ Făgăduielile, căldura palmei, haloul/ albastru al cuvintelor sale/ se rostogoleau în urnă, pe încinsul asfalt” (din ciclul În camera căptușită cu plută). R. a publicat împreună cu poeta Magdalena Constantinescu (stabilită la München) volumul Chip nevăzut (2001). În secțiunea care îi aparține, intitulată Orașul iubirii, grupează versuri în parte cu temă religioasă, imnuri pascale, precum și
RADULESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
bucurie a reamintirii și cu gândul la o strângere de mână anonimă, pe care a primit-o cu drag, părintele ne relatează „trei cumpene” din viața sa. Mai întâi, copil fiind, s-a ars la mână la soba cu plita încinsă - un accident care îi putea fi fatal pentru restul vieții; apoi, mai târziu, ca elev la școala de nevăzători din Timișoara, coborând din tramvai la o stație greșită, adolescentul de atunci se îndrepta în gol către râul Bega, până când, la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la nas. Alții, în sfîrșit, pufăiau de zor din lulelele lor, cu imameaua retezată, încît fumul acestora le umplea mereu nările. Stubb rămase uluit de strigătele și înjurăturile ce se auzeau dinspre ruful căpitanului; privind în direcția aceea, zări fața încinsă a unui om, prin crăpătura ușii, pe care cineva o ținea întredeschisă înapoia lui. Era medicul de bord; după ce protestase în zadar împotriva ordinelor date de căpitan în acea zi, se dusese, mînios, în „cabinet“ - cum numea el ruful căpitanului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mistui. După scoaterea lui de pe cazane, capacul fusese așezat în fața lor, ca un paravan imens. Cocoțați pe capac, harponiștii păgîni, care sînt întotdeauna ochiștii balenierelor, își proiectau siluetele drăcești vîrînd cu niște furci enorme hartane de grăsime sfîrîitoare în cazanele încinse sau zgîndărind focul de dedesubt pînă ce flăcările țîșneau aidoma unor șerpi prin porțile cuptoarelor, gata-gata să-i muște de picioare. Fumul se ridica în nori negri. La fiece ruliu al vasului, grăsimea topită se mișca și ea, parcă nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mările Sudului) o pușcă încărcată și, îndreptînd-o spre Starbuck, strigă: Ă Un singur Dumnezeu e stăpîn peste pămînt și un singur căpitan e stăpîn peste Pequod! înapoi pe punte! O clipă, judecînd după ochii lui injectați și după obrajii lui încinși, ai fi putut crede că secundul primise focul armei îndreptate asupra lui. Dar, stăpînindu-se cu greu, Starbuck porni, destul de calm, spre ușă, apoi se opri o clipă și spuse, înainte de a ieși din cabină: Ă M-ai ultragiat, domnule căpitan
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și pe asta, Perth dădu să sudeze tijele, dar Ahab îl opri, spunîndu-i că vrea să-și sudeze singur harponul. Și, icnind, se apucă să ciocănească fierul pe nicovală; în vreme ce Perth îi întindea una după alta tijele înroșite, iar forja încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga. Afurisitul își vîră nasul în foc ca-ntr-un cuptor și miroase el însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse. în cele din urmă tulpina harponului, împletită din douăsprezece, fu vîrîtă în foc pentru ultima oară, iar Perth, ca s-o călească, o azvârli în butoiul cu apă de lîngă el; aburul șuierător țîșni spre fața înfierbîntată a lui Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În normele frânte, În izbânzile muncii, Înflorite din plin. E-n făclia chezașe de lumini nefrânte În fereastra de veghe din tăcutul Kremlin!». (Dan DEȘLIU. - Scrisoare pentru Irozii de astăzi) «Clădim o țară fără de mișei Pentru dușmani ni-e ura-ncinsă lavă: Slava lui August douăzeci și trei Ostașului Sovietic pururi slavă!». (Victor TULBURE. - Ostașului sovietic pururi slava) «Condusă de geniul lui Stalin o flotă uriașă Înaintează În lume, cu toate pânzele desfășurate spre victorie sub razele măreței constelației roșii - flota
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
servesc hamburgeri și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște palate, am trecut de restaurantele în aer liber, de formă circulară, vesele ca niște circuri, cu chelnerițe cu priviri dure și supărăcioase, am trecut de tejghelele strălucitoare, de bucătăriile încinse și îmbâcsite cu mâncăruri care ar otrăvi până și o broască râioasă. Camioane mari duble treceau huruind spre Sepulveda, venind dinspre Ridge Route, pornind încet de la semafoare și mârâind ca leii de la grădina zoologică. Descrierea acestui peisaj transuman nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deplin consacrate. Episodul e construit în două secvențe, plasate la distanță de peste o sută douăzeci de pagini. Invitat, în capitolul 32, de Linda Loring să stea de vorbă cu atotputernicul ei tată, Harlan Potter, Marlowe este condus acasă, după o încinsă discuție, de Amos, șoferul Lindei: Am ieșit și Amos mă aștepta cu Cadillacul tras la scară. M-a dus înapoi la Hollywood. I-am oferit un dolar, dar n-a vrut să-l primească. I-am propus să-i cumpăr
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
galben opri brusc cu un țipăt ascuțit al frânelor. - Ce s-a întâmplat? - Nimic spuse șoferul calm - repară pavajul, n-am știut, trebuie s-o luăm pe altă stradă. Am scos amândoi capetele pe ferestrele mașinii. Împrejurul cazanului cu smoală încinsă, cinci oameni goi până la brâu lucrau fripți de razele solare și de dogoarea flăcărilor cazanului. Te purta gândul la cei din oțelării, în luptă pentru depășirea celui de al treilea trimestru, cei din tipografii cu plumb încins, cei din HYPERLINK
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cazanului cu smoală încinsă, cinci oameni goi până la brâu lucrau fripți de razele solare și de dogoarea flăcărilor cazanului. Te purta gândul la cei din oțelării, în luptă pentru depășirea celui de al treilea trimestru, cei din tipografii cu plumb încins, cei din HYPERLINK "minc.de"mine... de mai pretutindeni... - Cum de nu li-e cald? - lasă șoferul să-i scape întorcând mașina. Câteva clipe de tăcere. Apoi, scriitorul, tuși puțin stingherit. M-am aplecat iute peste scaunul din față spre
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
stătut al izbei aflate la marginea unei reședințe de județ. Doar de două ori se îndoi de fericirea asta. Într-o seară, se uita la femeia care amesteca cu lingura conținutul unei tigăi mari, din care urca mirosul de grăsime încinsă al bucăților de slănină. „Face mâncare ca pentru porci“, își zise fără răutate, amorțit de ziua de muncă sub ploaie, dar și de fericire. „Numai că poți foarte bine deveni porc, dacă o ții tot așa“, își spuse, simțind un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a reconstitui sentimentul, rămân uneori obscure. Aceeași contemplare a domesticității prin recuzita („scara”, „boxa de la subsol”, „fereastra”) și anecdotica oferite ca suport al meditației lirice („Adu-mi aminte/ curățam cartofi amândoi în bucătăria strâmtă/ mirosea a gaz și a ziar încins/ când becurile se ardeau lorca intra în granada” etc.), definind un „foarte înzestrat reprezentant al poeziei cotidianului” (Florin Mugur), se regăsesc în Omul de la fereastră (1982). Monotonia, carența de coerență metaforică sunt compensate de calitatea universului sufletesc sugerat. În mod
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
familiei Mooney se aflau În acel moment bombele argintii ale butoiașelor de bere și pachetele cu șase doze de bere. Mașini pline de adolescenți erau pe drum. Ca și mine și Obiectul. Pudrate și rujate, cu părul cârlionțat cu fierul Încins, plecaserăm și noi spre petrecere. În fuste subțiri, de catifea reiată, și cu saboți În picioare, am apărut pe peluză. Dar Obiectul mă opri pe verandă Înainte să intrăm. Își mușca buza. Ești prietena mea cea mai bună, da? ― Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pălărie fâlfâind, În vântul rece. N-ar fi adevărat dacă aș spune că Îi era frică, În adevăratul sens al cuvântului. Milton Stephanides nu recunoștea că-i este frică. Manifestările psihologice ale fricii - inima care i-o luase razna, subsuorile Încinse - se derulau fără ca el să le conștientizeze oficial. Și nu era singurul din generația lui care se comporta așa. Existau o mulțime de părinți care țipau când le era teamă sau care Își certau copiii ca să abată vina ce plana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi intra direct În ochi. — Acum e prea tîrziu să mă duc la bancă. Voi trece pe la două. Pe urmă, dacă mai trebuie, merg iar la gară. Maigret făcuse și el pe vremuri treaba asta, bătuse ore În șir pavajul Încins sau ud, interogase oameni bănuitori și cărora trebuia să le scoți vorbele din gură cu cleștele. Hai să ne bem apa... În timp ce Trigaud se răcorea probabil cu un pahar mare de bere! — La izvor, pe la unsprezece, sper să fiu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]