1,026 matches
-
lucrurile prea departe. Însă prigoana din Japonia nu poate fi pusă în întregime pe seama faptului că am împins noi lucrurile prea departe. Prin cuvintele sale, părintele Velasco a înflorit cu iscusință faptele. Și a îndulcit speranțele de viitor. Velasco își încleștă pumnii așezați pe genunchi, însă se strădui să zâmbească. În fața episcopilor trebuia să se arate stăpân pe sine. — Trebuie să vă spun că... solii aduși de părintele Velasco nu sunt trimișii împăratului Japoniei, ai shōgunului. Stăpânul lor, care are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici o legătură cu el. Velasco ar fi vrut să arunce o privire în spatele său. Acolo, așezați pe locurile pentru public, se aflau unchiul, vărul și alte rude ale sale, care ascultau cu sufletul la gură. „Oh, mulțumescu-Ți Doamne!” zise el încleștându-și mâinile pe genunchi. „Toate lucrările Tale sunt bune. Ai avut într-adevăr nevoie de mine.” Ciudat, dar bucuria nu-i clocotea în suflet ca un șuvoi, ci îi inunda încet tainele sufletului așa cum valurile scaldă țărmul. Avea chiar impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știți. Sfatul Bătrânilor n-a avut cum să vă înștiințeze. Dacă n-ar mai fi fost nimeni de față, samuraiul ar fi râs în hohote de strădaniile lor zadarnice. În clipa aceea, Nishi care stătea ca și samuraiul cu pumnii încleștați pe genunchi și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
singur domeniu să înflorească, planurile seniorului Shiraishi au ajuns să fie socotite rele. Seniorul Shiraishi a fost alungat din Sfatul Bătrânilor, iar domeniul său a fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să fie socotite rele. Seniorul Shiraishi a fost alungat din Sfatul Bătrânilor, iar domeniul său a fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era des bântuită de vânturi puternice cu rafale ce făceau foarte rău răniților, majoritatea neobișnuiți cu zborul. Uneori pilotam cu mâna stângă, iar cu dreapta susțineam capul rănitului, sau vasul în care vomitau; <indescifrabil> în durerile grozave ce îndurau, se încleștau de braț și umăr trăgându-ne din scaun; atunci trebuia foarte multă forță și blândețe în același timp, încurajând cu vorba pe cei ce erau conștienți încă. Căpitanul nostru ne însoțea și el acum transportând răniți și ajutându-ne să
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
fi înălțat!" (Matei XXIII 1-29). Trezește-te, neamul meu românesc, la chemarea de sus a Luminei lui Christos! Scutură de pe mintea ta tot ce este nedreptate, minciună, prejudecată, legende și-nchipuiri amăgitoare; curăță-ți conștiința de zgura datinilor, care-ți încleștează buna propășire în această viață; apără-ți graiul tău românesc și glia strămoșească, în care se va odihni cenușa trupului tău, alături de cea a înaintaților tăi, ce se jertfiră pentru a ne da un trai mai bun; iubește-ți Regele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
singur, în centrul curții, se mișcau de-a lungul clădirii, se opreau în dreptul câte unei ferestre, ascultându-l pe șoferul care le putea fi la fel de bine și ghid. Așa cum eram poziționat față de ei, ținându-mă bine pe picioare, mi-am încleștat maxilarele și mi-am înghițit limba, le-aș fi strigat să cădem, aici, în genunchi în fața Natașei Rostova, în fața lui Lev Nicolaevici - să aducă toate tancurile din Praga aici, să coboare din tancuri și să cadă aici în genunchi, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
noastră, care e amenințată să devină mică dacă nu are tăria să se uite tn oglindă, să-și vadă adevăratul chip, să nu întoarcă nasul strîmbîndu-se cu falsă pudoare când își vede urâțeniile, ci să le corecteze într-o luptă încleștată cu destinul, fără teama înfrîngerilor. Fiindcă ăsta e spectrul care sperie adesea pe omul nostru de cultură: dacă punem viața noastră sub lumina totală a adevărului, nu se vor găsi oameni slabi, care, privindu-l, vor dezarma, și coeziunea colectivității
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mari erau agățate de tavan, iar un perete întreg semăna cu tabloul de comandă al unei centrale telefonice automate. Într-un colț erau mai multe cutii, iar la capătul mesei... MARIN ÎNGHEȚĂ, CU NEUTRALIZATORUL ÎN MÂNĂ. Încet, își destinse degetele încleștate pe patul metalic al armei. Înaintă prudent și îngenunche lângă corpul amorțit al unui bărbat care zăcea prăbușit, cu fața în jos. Silueta i se părea familiară; omul respira. În timp ce încerca să-l întoarcă \ operație dificilă din cauza spațiului strâmt \, senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
asemănarea cu conducătorul de grup, acum mâinile care îl atingeau, îl împingeau, loveau, ciupeau sau apucau mai tare, mai brutal sau mai repede decât era necesar. În cele din urmă, unul dintre bărbații mai voinici se apropie de el, își încleșta mâinile pe umerii lui și, în loc să îl roage să stea jos, încercă să îl așeze cu forța într-un scaun. Atunci Marin își ridică brusc genunchiul, lovindu-l pe celălalt între picioare; gemând, acesta se rostogoli înapoi, căzu pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
unei faleze stâncoase, având un sentiment puternic de emoție amestecată cu teamă. De cealaltă parte a falezei se afla ceva \ ceva uriaș, iar el era îngrozit și făcea eforturi disperate să nu îi atragă atenția. Cu o mișcare spasmodică își încleșta mâinile pe minerul de lemn al unui topor primitiv, făcut din piatră. Marin își dădu seama că nu mai era un animal micuț. Simți, mai degrabă decât văzu, cum pieptul și umerii îi erau acoperiți de mușchi imenși, care tresăltau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
prin oraș. Am uitat ce m-a adus acolo în acea seară. Literele negre curgeau pe marchiza luminată de neon. Pe când stăteam și mă uitam în sus la ele, un bărbat s-a apropiat de mine: —Hei, amice! Mi-am încleștat pumnii chiar înainte să mă întorc. Avea un nas ca de porc. —Douăzeci de parai, a șoptit el. Al cincilea rând din centru. O afacere. Pumnii mei se desfăcură. Bărbatul nu era un bătăuș, ci doar un bișnițar. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trei copii. —Mazel tov. Îi crești în religia evreiască? Am dat din cap în semn că nu. — Mă gândeam eu. Se strecură pe unul din rânduri și se ținu de scaunul din față pentru a se așeza. Falca lui se încleștă din cauza efortului. Când mă urmărea pe culoar, era iute de picior, dar când se apleca, era un exercițiu încet și dureros. Acesta era un alt motiv pentru care evitam oamenii ca el. Nu îmi plăcea să mi se amintească durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dialog. Cam grea, ce e drept, de limbă ca și de picioare, alături de Lică, așa de sprinten, Sia se târa ca să nu ră-mînă înapoi. Mâinile subțiri a!e lui Lică ii zdrobeau fără voie pumnul trăgînd-o. De la pumnul lui nervos, încleștat pe al ei, învățase sentimentul de comandă, mai mult decât din bătăile pe care le lua de la crescătoarele ci. Tot de la Lică învățase și spaima. Nu-i era teamă nici în întunericul odăilor sau ogrăzilor, nici noaptea în magazii sau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zgomotos. - De altfel, Lică are scuza că avea pe atunci vreo 19 ani și era de vreo cinci în clasa patra de gimnaziu . Iar Lina noastră era studentină . . . Halal, Lică . Dacă Mini căscase cu adevărat ochii, apoi gura i se încleștase. Vroia totuși să scoată exclamări, dar nu treceau prin gâtlej. 220 221 Amândoi, la un do râs, nici de zicea când - Da' nu ne dai afară. Ce-o să zică soră-mea, Dia! Iar viu ca o haimana după 9 la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vreo zece minute de când văzuse prima imagine. Coti pe coridorul ce ducea spre ascensoare cu o viteză de douăzeci și cinci de mile pe oră, o viteză destul de mare într-un spațiu atât de îngust. În nișa din fata ascensoarelor, doi oameni erau încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Nici nu-l băgară în seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu părură să le stingă ura. Erau adânc cufundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea de-a face cu o inteligență superioară celei omenești, cu o formă de viață mai puternică decât cele pe care le cunoaștem noi. Pe puntea de comandă se făcu liniște. Oameni păreau tulburați și încercau să-și dea curaj, încleștându-și fălcile și mijindu-și ochii. Kellie, sociologul, rupse tăcerea, cu vocea lui catifelată: - Îmi pare bine ca nimeni nu dă semne că ar dori să ne întoarcem din drum. Ca slujitori ai guvernului nostru și ai întregii omeniri, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el. - Exclus! mârâi Kent. Nu pot subscrie la o asemenea idee nebunească. Oamenii n-ar accepta nici măcar un an în plus! - Prezența dumitale aici dovedește că nu crezi că-i vorba de o idee nebunească. - E cu neputință! izbucni Kent, încleștându-și pumnii. Cum aș putea să-mi justific atitudinea în fața șefilor de secții? Privindu-l pe omuleț, Grosvenor își spuse că momentul critic era iminent. - Nu va trebui să le explici nimic deocamdată. Va trebui doar să le promiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi mai mult decât suficiente. Dar crescând mereu, îi era mereu foame. Și simțea că și dincolo de mlaștina aceea trebuie să existe viață. Într-o bună zi, încumetându-se mai departe decât oricând înainte, dădu peste două jivine uriașe, solzoase, încleștate într-o luptă sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz prilejuit de imensa cantitate de energie absorbită. În câteva ore, în timp ce învingătorul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lamentuos“... etc. Versuri neclare comentate neclar... ProzA lacrimogenA Un muribund, aflat pe un pat de spital, o roagă pe asistenta care are grijă de el să cheme un preot. Preotul sosește însă prea târziu. Bolnavul între timp „murise cu mâna încleștată pe un caiet și cu ochii mari deschiși, de parcă ar fi vrut să vadă pe cineva.“ În acest stil, melodramatic, începe romanul lui Leon Dură, Mărturisirea (Logos, Râmnicu Vâlcea, 2001). Autorul își propune să ne facă să plângem de mila
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sistemul nervos, cât și la ochi. Ieșiri de furie, foarte rare, dar zdrobitoare, Îl puneau la pat cu migrene intense, Îl băgau Într-o stare postepileptică. Apoi zăcea mare parte dintr-o săptămână Într-o cameră Întunecată, rigid, cu mâinile Încleștate pe piept, lovit, cu dureri, incapabil de a răspunde când i se vorbea. Cu Shula-Slawa trecuse printr-o serie de asemenea atacuri. În primul rând, nu suporta clădirea În care Îi pusese Gruner, cu scara de piatră de la intrare Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unui tur. Cheilor le dădu drumul În buzunar, aplecându-se mult Într-o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nesfârșirea, presiunea așteptărilor moderne. Lal strigă: — Vai de mine! Așa ceva este intolerabil! Intolerabil! De ce mi se aruncă pe cap așa o pedeapsă! — Toarnă-i un coniac doctorului Lal, Margotte. Nu beau! Nu beau! Pe fondul Întunecat al bărbii dinții erau Încleștați. Apoi, dându-și seama de cât era de strident, spuse pe un ton mai măsurat: — În mod normal nu beau. — Dar, doctore Lal, ați recomandat bere pe lună. Totuși, eu sunt ilogic. Haide, haide, Margotte, fă mai mult decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe culmea Șuriei. În limbajul războiului, mongolii cer retragerea. - Retragerea cui? Alte două săgeți aprinse porniră de pe culme trecând pe deasupra capului lui Alexandru. Era limpede. Mongolii aveau să Încerce acoperirea cu săgeți a retragerii vânătorilor domnești. Dar nici unul dintre cei Încleștați În luptă nu observă semnalul. * - Poate că e prea târziu... spuse Oană, Încercând să vadă ce se Întâmplă În luminiș. Mai avea aproape două mii de pași până să ajungă În preajma voievodului. Ajunsese pe culmea muntelui din spatele răzeșilor. - Erina, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]