1,069 matches
-
descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai bine, de frig, sub streșini. Tăcerea cuprinsese locul sălbatic. Crăpau pietrele. Copilul trăgea prin somn mai bine țolul pe el. Se trezea din când în când și asculta afară. Spre drumul Griviței, treceau căruțe. Se auzeau șinele de oțel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se zvârlea spre ceilalți. Trupurile se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu era mai tare, u alunga și se întorcea potolit. Cățeaua venea singură și se lăsa coțăită. Spre seară, turma sălbatică urca iar malul pieptiș și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lungi de fum înecăcios se lăsau prin curți. Se simțea bine fierbințeala care venea dinspre casa gunoierului. Parcă răsărise soarele. Vecinii alergau la pompă cu căldările să le umple. Nu putură să oprească focul. Șuvoaiele flăcărilor se întindeau și se încolăceau pe buruienile maidanului, aprindeau gunoaiele de prin curți și urcau stflpii cătrăniți ai porților. Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî malurile, într-un cerc de scântei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
afară cu ea de gât, să strige hoților, dacă -lar fi auzit: "Bă, s-a terminat cu Bozoncea! A mea-i Didina! N-o mai dau! Iar pe el o să-l sfîftec!" Ibovnica avea jar sub piele. O dată 1-a încolăcit. Nu mai avea Paraschiv puteri. A umplut patul cu părul ei aspru, 1-a mușcat de gât 304 și 1-a răsturnat. Χi plimba gura ca focul pe trupul lui, sub subsori, pe piept și pe la buric. Îl scormonea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pîn-în tălpi, se-ntoarse să găsească ușa și trecu mult pîn-o găsi, pipăind, dar cu toată opintirea puterilor n-o mai putu deschide. După mai multe încercări zadarnice, el începu să privească împrejuru-i și văzu în fund pe o scară, încolăcită asemenea coajei unui culbeci, {EminescuOpVII 243} o pară palid - albăstrie, ca o lumină de candelă, a cărei zare tremura pe murii negri de piatră... era cât un sâmbure de mac. El se-ntremă înc-o dată, merse pe pipăite spre pară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
păreau a fixa un punct sub încrețitele sprâncene, buzele gurei se îmflase crețe în meditațiune, iară barba îndoită de aplecarea pieptului își răstea în sus capătul stufos și argintiu, dând întregei fețe o arătare nemulțămită și rebelă. Lumânarea subțire și încolăcită de ceară arămie care sta lipită de masa plină cu cărți deschise întindea mucul negru și crestat și lumina roșie și turbure în camără, abia ajungând icoanele călugărești de pe păreți, adâncind umbrele din fața visătorului zahastru și îngălbinind părul sau cel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise În munți oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței oglinzi adolescente ca frunți... Succesiv, reveria concentrează În spațiul oglinzii imagini ale naturii luxuriante („am văzut Încolăcindu-se În voi frunzele șerpii”) coabitînd cu suave proiecții ale fanteziei („În argint se iveau Îngerii și cerbii”), elemente caracteristice toposului sărbătorii („oglinzi ca gîtul femeilor la bal // În inel cîntecele dorm ferecate”), dar și al rememorărilor elegiace („oglinzi ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
line. În interiorul luncii se află și balta. Romanticii cîntă mai ales lacul solitar. Balta lui Alecsandri clocotește de viață. Dimineața, ea așteaptă ca pe un mire luminos „voiosul soare”. Din ochiuri de apă se Înalță cîrduri de rațe, șerpii se Încolăcesc sub florile de nufăr, nagîții țipă, lișițele „dau În fund”... VÎnătorul trece cu luntrea prin acest paradis natural, Însă viețuitoarele nu se sperie: vînătorul e poet... CÎmpia este un teritoriu mai vast și mai arid. Alecsandri nu l-a ocolit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o închidă, de parcă cineva se împotrivea dinăuntru. Orașul izbucni dintr-odată, la picioarele lui, cu luminile de sărbătoare, care i se păru că se învăl mășesc fără noimă. Tramvaiele se bălăbăneau pe o singură șină, firele de înaltă tensiune se încolăceau ca niște șerpi, rădăcinile copacilor retezați se lățeau sub asfalt, umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor îi făcură pe amândoi să întinerească brusc, pentru o clipă. Pavel Avădanei avea acum o furie care îi înăsprea obrajii, nu încă atât de brăzdați de cute, barba nerasă și neagră le dădea o semeție sălbatică. Mușchii i se încolăciseră iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-odată, lucios și negru, coborând pe frunte în șuvițe amestecate cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bunelu, ca orice om foarte bătrân, nu mai putea dormi. Își întorsese ochii pe dos, ca să-și poată privi visele în stare de veghe, ca la cinema. Visele creșteau acolo unde trupul își regăsea miezul de odinioară, căci mușchii se încolăceau din nou pe oase și pielea se întindea să-i acopere. În vis, încrețiturile se domoleau și pielea Bunelului se întindea copilărește, netezindu-i obrajii. În schimb, Puțică nu aveau ce povesti din propriile vise, căci fiecare, cum visul e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăsta e un nume care se poartă în două feluri, înainte și după ce îl cunoști pe cel pe care, fără să știi, l-ai așteptat. Tu acum ești Magdalena de dinainte de Magdalena. Fata sări cu ușurință în șa și îi încolăci pieptul cu brațele. Tili mai întârzie o clipă să răsucească cheia în contact, ascultându-i corzile subțiri ale trupului cum vibrează și se destind. — Ca să vezi ! exclamă Jenică, lăsându-se să cadă pe scaun și crezând că astfel a răspuns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se lăsase moale la pieptul lui, încât, atunci când îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și îl încolăci cu brațele și picioarele. Era o îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt. Nici nu trebui să-și coboare mâna ca să se ajute, fata îl înconjură cu totul și îl trase în ea. Erau atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se repezi și trase zăvorul. Se așeză față în față cu floarea, care parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
odaia alăturată, opusă sufrageriei, într-o ținută ce s-ar fi numit dezordonată dacă faptul de a fi tuns rusește în cap și energia trăsăturilor de cvincvagenar spiritual n-ar fi înlăturat orice idee de neorânduială. Pe umerii arhitectului se încolăceau două mâini puternice, deși lustruite ca sideful, iar pe un obraz se apăsau buzele cărnoase ale unei femei tinere, oacheșe, în care Hagienuș crezu a recunoaște pe Sultana, fata lui Manigomian. Fata dispăru precipitat. Prefăcîndu-se a nu fi observat nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-o nobilă primejdie. Dar acesta nu făcuse nimic. Ca o dovadă, femeia scotea din poșetă un mic revolver sidefat și-l punea pe masă în fața lui Jack, demonstrând după aceea o admirație neacoperită față de bandit, în jurul gâtului căruia își încolăcea brațele. Îi dădea mai mult decât bijuteriile, îi oferea ființa sa, pedepsind în acest fel și pe soț, care n-ar fi putut niciodată mărturisi accidentul fără a deveni ridicol. Dar mirare! Jack smulge mâinile damei în rochie de seară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
caldă, atăt de caldă încăt ar putea să topească gheața care mi-a învelit inima de cănd a început căderea și care nu mă mai lasă să simt iubirea. Mi se lipește neputința de corp, iar de găt mi se încolăcește singurătatea. I-am alungat pe toți de lăngă mine pentru că nu te voiam decăt pe tine, iar acum cănd am nevoie de cineva care să mă salveze, nu a mai rămas nimeni. Păcatul de a te iubi mă trage în
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
căreia se fabricau săbii călite la rece, menționate de Eschil: «A pus mâna pe sabia eubeeană, cu lama ascuțită»4. Aș mai pomeni aici și cariera de la Carystos. Nu demult a Încetat să furnizeze acea substanță minerală moale care se Încolăcește În filamente. Bănuiesc că unii dintre voi ați văzut ștergare pentru mâini,precum și plase și rețele provenind de acolo. Nu iau foc și este de ajuns să le arunci În flăcări pentru a le reda strălucirea și puritatea. Astăzi, această
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
provenind de acolo. Nu iau foc și este de ajuns să le arunci În flăcări pentru a le reda strălucirea și puritatea. Astăzi, această substanță a dispărut. (B) Abia dacă semai găsesc câteva subțiratice filoane risipite pe ici, pe colo, Încolăcite printre straturile de stâncă 1. 44. Aristotel și școala lui sunt de părere că toate aceste fenomene au loc În sânul pământului datorită unei emanații șanathymiasisț care iese din străfunduri și prin care În chip necesar apar, dispar și apoi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pompeiană pentru rezolvarea problemei formelor comice antice, descrie, de pildă, două asemenea fresce, așezate una în fața celeilalte: într-una este înfățișată Andromeda, salvată de Perseu, în cea opusă o femeie goală, scăldându-se într-un eleșteu, pe trupul căreia se încolăcise un șarpe; în ajutorul ei aleargă țărani cu bâte și pietre. Acesta este un evident travesti parodic al primei scene mitologice. Subiectul mitului este transferat în realitatea prozaică. Perseu este înlocuit de țăranii cu arme rudimentare" (în op. cit., pp. 508-509
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în stânga pentru a nu mai vedea rămășițele acelui sat, rămășițe care-l cutremurau ca și cum ar fi trecut în miez de noapte prin cimitir. Ocoli precaut un stâlp de beton frânt de la jumătate, care mai păstra încă un ghem de fire încolăcite din vechea rețea electrică a satului. De undeva din față și cam într-o latură, se auzi un lătrat răgușit de câine, care pentru el răsună ca dangătul clopotului unei așezări pentru un rătăcit într-o pădure nesfârșită. Se abătu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
uriașă din fire de fier-beton mă înconjura până la un înveliș exterior pe care îl știam că este din asfalt fierbinte. Încercam să mă mișc, să evadez din ghemul acela de fire metalice, dar asemenea unor șerpi uriași, firele acelea mă încolăceau, tot mai strâns și mai strâns, sufocându-mă. Mingea ceea de asfalt se făcuse foarte fierbinte și mirosea îngrozitor a gaz. În tot acest timp vedeam și rândurile acelea drepte de pomi de un verde viu care acum se înnegreau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de moarte, toți priveau cum fierătania ceea galbenă, care, ca un uriaș cu colți lucioși de oțel prindea copacul aproape de rădăcină apoi scoțând fum negru printre frunzele verzi ale copacului condamnat trăgea parcă fără un efort prea mare. Rădăcinile trosneau, încolăcindu-se prin aer, o parte din ele rămâneau în pământ pentru a fi acoperite de asfalt. Doar oamenii urmăreau coroanele verzi, falnice cu câteva minute mai înainte care erau aruncate ca niște lucruri nefolositoare în bena uriașă a camionului. Atunci
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
își făcuse culcuș pentru noapte. Evită să intre în grota ceea după fiul său și strigă cu glasul alterat de o neliniște stranie: „Ioane, ieși afară!” Nici o mișcare nu se auzi de sub mulțimea ceea de rădăcini groase care se încolăceau ca niște șerpi monstruoși. „Știu că ești acolo, ieși afară, altfel vin eu la tine și- ți rup oasele.” Se auzi un foșnet de frunze uscate și când capul copilului apăru, se repezi ca un uliu și-l apucă de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lăvicer țesut în casă. Spuse cu asprime: „Aici ai să dormi de acum, și ca să nu-ți mai treacă prin cap mai știu eu ce idei, dă piciorul încoace”. Lanțul de oțel, legat zdravăn de laviță, zornăi și se încolăci pe glezna băiatului, mânuit de tatăl său care era acum parcă preocupat de un lucru ceva foarte important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe dinafară și un zăvor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]