1,721 matches
-
lui Tom Collins. De Souza se eschivează. Una dintre femei, faimoasa dansatoare din răsărit (steaua suedeză din „Ritualul Shivei“) care a dansat pentru toate capetele încoronate ale Europei, țipă și fuge. Firoz se gândește că femeia este într-adevăr foarte încordată. Este trimis cineva s-o găsească și s-o aducă, înainte să intre în vreun bucluc. În întunericul acelei ore dinaintea ivirii zorilor, nababul, cu ochii cârpiți, dă ordine șoferului să pregătească mașina. Își urcă necazurile în compartimentul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Aude un zgomot în spate. Se întoarce instantaneu. Este maiorul, ca o stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit, cade în genunchi și pușca îi scapă din mâini. Apoi, cu o mișcare infinit mai lentă se prăbușește la pământ, pe spate. Pran stă locului, privindu-i trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o oră, sahib, zice Jiwan Singh. Tânărul cel ciudat încuviințează, depărtându-și cămașa kaki udă de sudoare de piept, ca să se răcorească. Apoi adoarme din nou. A dormit așa toată dimineața. Dacă ar fi fost treaz, ar fi observat chipurile încordate ale gărzilor de la intrarea pe podul de cale ferată sau dărâmăturile din ultimul sat prin care au trecut, unde avioanele sahibilor au aruncat cu bombe drept pedeapsă. Sau măcar liniștea prevestitoare de rău. Toată dimineața, căruța mersese în această atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat, mâinile sale muncind vinovate până la capătul puterilor. În seara asta, aude zgomot în afara colibei și simte că este urmărit. Apucă o cămașă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbat. Vine din partea dreaptă a holului de legătură. Nu poate fi decât a Majestății Sale, împăratul Hsien Feng. Mă cuprinde un sentiment puternic de teamă. Vocea îi sună neplăcut, ca și cum Majestatea Sa s-ar certa cu cineva. Vorbele îi par încordate, și starea de spirit posacă. Uurmează un moment de liniște, apoi vocea înjură: „Zadarnică mizerie imperială!“. Aud pași care se apropie. Mă acopăr cu pături și perne, încercând să îmi găsesc curajul de a-mi saluta soțul pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sunt fericită că escapada noastră l-a scos pe împărat din depresie. Mă complimentează pentru farmecul meu, însă eu nu sunt întru totul așa cum par. La suprafață sunt plăcută, puternică și sigură pe mine, dar în spatele măștii mă simt izolată, încordată și, într-un fel vag, dar foarte real, nemulțumită. Teama mă însoțește permanent și mă gândesc în mod constant la rivalele mele. Mă întreb cât timp va mai dura până ce o alta îmi va lua locul. Chipurile lor schimonosite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mamelor sale. Ca de obicei, primim o mulțime de omagii și cadouri nefolositoare. Sunt conștientă că Su Shun a conceput acest decret, însă mi se interzice să aflu ce e scris în el până când acesta nu va fi anunțat. Sunt încordată și nervoasă, dar nu pot să fac nimic. Când decretul e anunțat, aflu că Nuharoo este onorată cu titlul de „Împărăteasa Marii Milostenii Tzu An“, iar eu cu cel de „Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți Tzu Hsi“. Pentru oricine cunoaște subtilitățile limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceață de vis în care groaza e însoțită și de îndoială: adică nu se poate să-mi rămână căruța aici, să mă scoată altul și să râdă de caii mei și de mine. Mai bine îi omor cu biciul. Și încordatele animale, simțind arsurile cumplite ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pământului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția încordată. Cîțiva tineri livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau exaltați hrana sufletească ce li se oferea. Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru un paznic grăsuț care, blajin, se opri să ne cîntărească din priviri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În care nici nu se uscase bine mortarul, Întindeam mese care ni se păreau de o bogăție fără seamăn, deși nu erau deloc așa. Dar te cuprindea fericirea când, mort de oboseală și cu mușchii tremurând sub piele de atâta Încordată strădanie, te așezai turcește sau În cot lângă demâncarea Întinsă pe jos, pe vreo țoală. Oul fiert, brânza, roșia, ceapa și o bucată de pâine se prefăceau În ospăț regesc. Le Înghițeam și ne prefăceam a uita că aveau cu toatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și a Înmânat-o unor oameni deștepți care se ocupau cu astfel de treburi intelectuale. Așa și numai așa a ajuns conținutul ei și la blegele voastre urechi străjuite de și mai blegele voastre priviri și de jalnic și zadarnic Încordatele frunți ce ar dori a da impresia că Înlăuntrul lor s-ar petrece năprasnice fapte de gândire. Și Încă ar trebui să aflați - ca să vedeți și voi cum se Înlănțuiesc de frumos faptele și Întâmplările - despre marele vistiernic al voievodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la clanul Mori nu depășește șapte mii de banițe și, cum se vede, nu sunt mai mult decât un samurai de țară care se apropie de bătrânețe. Nu pomenise nimic despre vreun acord. Se lăsă tăcerea. Cei doi mesageri stăteau încordați. Orice i-ar fi spus, nu făcea decât să repete, cordial și cu cel mai mare respect: — E mai mult decât drept. Nici experiența lui Hikoemon și nici elocvența lui Kanbei nu păreau să fie de vreun folos în fața acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai pierde vremea, începu să dea ordine. Generalii care-i primeau ordinele plecau imediat, aproape fugind cu toții înapoi, spre taberele lor. Oamenii aceia, pe care-i presase simțământul alarmant că se aflau într-o primejdie critică, erau acum nervoși și încordați, așteptând să le fie rostite numele, în timp ce Hideyoshi împărțea ordine. Cu excepția pajilor și a slujitorilor lui Hideyoshi, toți generalii se retrăseseră să-și facă pregătirile. Doi localnici însă, Ujiie Hiroyuki și Inaba Itettsu, precum și Horio Mosuke, care se afla acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avangarda. Foarte curând, oamenii se aliniară, gata de marș. Aveau mai puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangardei. Nu peste mult, zăriră zidurile castelului. În castel, oamenii se simțeau, lucru firesc, extrem de încordați. Văzute din vârful fortului, coloanele de soldați și stindardul cu tigve aurii al lui Hideyoshi păreau atât de aproape, încât le-ar fi putut atinge. Ordinul de oprire încă nu fusese dat. Și, întrucât Hideyoshi se afla în mijlocul lor, soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Într-un joc ca acesta e nevoie de doi participanți, reluă Birmaq. Nici măcar nu te-ai gândit cum am să reacționez. Trebuia să-ți dai seama că, fără Angir, în ochii Confederației, nu valorez nici cât un deșeu. O liniște încordată își găsi locul, preț de câteva momente, între privirile celor doi. Timpul însuși parcă se scurgea mai încet pentru a da tuturor un răgaz de evaluare a situației. Cel care rupse tăcerea fu tot căpitanul Birmaq: - În fine, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
trecut pe la mine. Eram încântată să-l văd. Nu trebuia să fii la serviciu? l-am întrebat eu. După care, foarte mândră, l-am prezentat lui Margaret și lui Paul. Luke a dat mâna cu ei politicos, însă părea destul de încordat. Ca să-i readuc zâmbetul pe buze, m-am apucat să-i povestesc escapada mea la spitalul Mount Solomon. Dar nu părea prea amuzat. în schimb, m-a luat de braț și a mormăit: — Vreau să vorbesc cu tine între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
huruiau făcându-și treaba. Zgomotul, amplificat de pereții și pardoseala de piatră, era infernal. L-am privit pe Chris în expectativă, așteptând să o pornească mai departe. Sunt gata când ești și tu! Am zâmbit, dar era un zâmbet destul de încordat, căci, în afara ușii pe care venisem noi, nu păreau să mai existe alte ieșiri. — N-ar trebui să spui așa ceva unui bărbat aflat în starea mea, a râs Chris. Eu am încercat să zâmbesc, dar n-am reușit. Chris și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu din tot sufletul. Dar nu. Brigit a vorbit. Am încercat o veșnicie s-o facem să renunțe, a zis ea privind în poală. Părul îi ascundea fața. — Toată lumea a încercat. Toată lumea știa că are o problemă... Eram așa de încordată încât aproape începusem să vibrez. Nu ascult nimic, mi-am repetat ca și cum aș fi rostit o mantră. Nu ascult. Dar părți din acuzațiile ei mizerabile au ajuns până la mine, în ciuda eforturilor pe care le făceam ca să le opresc. —... foarte agresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămas nemișcat, privind podeaua. A urmat o pauză lungă, tensionată, de nesuportat. îmi țineam respirația. Mă iubea? îmi doream cu disperare să mă iubească. Luke s-a ridicat în scaun și și-a plimbat mâinile prin părul lung. îi așteptam încordată răspunsul. înainte să vorbească, Luke a inspirat adânc. —Nu, a zis el. O parte îngropată adânc înlăuntrul meu s-a ofilit și a murit. Am închis ochii încercând să țin la distanță durerea. Nu-i adevărat, m-am chinuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să cumpăr un sfert de Red Leb, pe care să-l fumez în mai puțin de-o oră, să te duc acasă și să te fut la greu, a zis el gânditor. Dar, a continuat zâmbind, ca să-și destindă trăsăturile încordate, n-avem voie să facem asta. Și nici în baruri nu putem să mergem, am spus eu dregându-mi glasul bărbătește, ca să-i dau de înțeles că nu-l luasem în serios și că n-aveam de gând să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din nou, sens. — Urăsc genul ăsta de bărbați - probabil că nevastă-sa l-a ajutat să-și construiască o carieră și iată cum o răsplătește el, a pufnit Bea. și bieții copii! Am sesizat că fruntea lui Randall a devenit încordată. Îhh, de ce trebuise Bea să intre pe panta asta? Cu ani în urmă, Randall fusese unul dintre acei bieți copii - ba chiar o surprinsese pe Vivian în hol, după ce actual sexual se consumase. O amintire pe care Vivian o reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă, ridică paharul. Cerul fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-am chemat. Când tot aștepți, improvizezi soluții. Iartă-mă. Și pentru Marga, iartă-mă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aud pe cineva care se roagă „Sfântă Marie, tu, cea binecuvântată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întâmplă. O să murim. O să murim. Poftim ? Americanul de lângă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]