20,476 matches
-
din viața ei se acumulează prin revenirea la viață a mafiotului pe care credea că-l lichidase, iar Irene pare dispusă să riște orice pentru a rămîne în preajma Theei. Pentru că ea crede cu hotărîre că Thea este ultimul ei copil încredințat spre adopție familiei Adecher, iar instinctul matern este mai puternic decît instinctul de conservare. Tornatore a reușit să dea personajului o demnitate tragică care-l scoate din sfera frivolului, din tiparul prostituatei, fără falsetul happiendistic gen Pretty Woman, mergînd pe
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
fie de neînțeles" (pag.5 ). Că este sau nu așa o va demonstra receptarea ulterioară a opusurilor lui Pascal Bentoiu, o receptare ca toate celelalte, cu un traiect abscons, extemptă oricăror canoane și criterii, având totodată toate șansele să fie încredințată unei bouteille ŕ la mer. Însăși ursita acestei cărți ar fi putut să "beneficieze" de un tratament analog dacă autorul nu ar fi intervenit prompt și decisiv: "textul de față, datând din 1988, era destinat a fi postum. Cum însă
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
ai lui Heidegger. Cauza rămîne una singură: îndrăzneala de a te lepăda de superstiții și de false pudori, încercînd să-l înțelegi pe Heidegger cu adevărat: nu de ochii lumii, ci în așa fel încît, în sinea ta, să fii încredințat că nu te-ai mințit singur. Cel mai ușor lucru în exegeza lui Heidegger este să trișezi. Stratagema la care recurg majoritatea autorilor este unul al psitacizării terminologice: îi repetă cu sfințenie sintagmele și desfășoară o psalmodie interpretativă ce se
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
aneantizare, o "prăpastie" ce se umple în taină cu trăirile pe care le credem dispărute, capabile, chiar netrase în text, a nutri adîncimile eului, a țîșni cîndva cu spontane intensități din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează că factorul ce-o atrage mai întîi de toate cu prilejul călătoriilor este timpul. Timpul o ține, precum într-o magie, "încremenită pe malul mării, fascinatoare nu atît prin nemărginita ei frumusețe, prin mirosurile ei putrede și moi, prin culorile
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
și în scuaruri, până când mi-am dat seama că ochii roșii și obrajii scăldați în lacrimi nu mi-erau de nici un ajutor în tentativele mele de a cunoaște femei străine. Străbătând orașul cu mâinile la spate, ca un patinator, eram încredințat că un connaisseur, un inițiat avea să recunoască în mine numaidecât un adept al lui amour fou. După ce săptămâni în șir cutreierasem orașul fără vreun rezultat, într-o după-amiază am stabilit, în sfârșit, un contact într-un salon de înghețată
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
altora. Și totuși nu e așa. Cu îndreptățire, Ilie Constantin își mărturisește "strania, statornica bucurie pe care o simți față de reușitele celorlalți, ținută în frîu de un anume echilibru în aprecierea axiologică". însă mai e ceva. Autorul ține să ne încredințeze asupra intenției de a-și transmuta "handicapul" de-a fi el însuși poet într-un soi de "avantaj". "Așa ceva e cu putință numai dacă poetul, în identitatea sa de critic, reușește să nu se gîndească la propria poezie, vorbind despre
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Eugenia Iftodi În anul 2002, cînd deschideam Galeria Luchian 12 cu Expoziția Tonitza la Balcic, însumînd un număr de cincizeci și cinci de lucrări, în majoritatea lor tuș pe calc, pictorița Eugenia Iftodi, proprietara acestui fond, mi-a încredințat și un text memorialistic, explicativ și analitic privind istoria acestor desene. Între timp, lucrările au mai fost expuse la Muzeul de Artă din Constanța pentru ca, finalmente, să îmbogățească, prin donație, patrimoniul Muzeului Bruckenthal din Sibiu. Eugenia Iftodi însăși, care, ca
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
nu mai prea permit ca opera lor hebdomadară să se supună legilor perisabile ale gazetăriei, cu poeții care-și reciclează și antologhează la nesfârșit cele câteva volume, cu aceia care își regăsesc după decenii un volum de adolescență și-l încredințează pe loc editorilor curioși, cu tinerii care lansează în spațiul virtual texte încă nedefinitive. Desigur, nu e nimic de condamnat în faptul că o muncă de arhivar, de bibliotecar, de colecționar devine nu se știe cum o atribuție scriitoricească. Numai
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
semme pledînd pentru vria cu neputință de redresat în care a nimerit religia Sfîntului Pavel. În fine, e un motiv de îngrijorare să vezi cum credincioșii din fiecare tabără privesc la ceilalți cu superioritate și cu orgoliu nemărturisit. Creștinii sunt încredințați că surele Coranului nu reprezintă o scriere revelată și că islamul este o religie barbară și înapoiată. Musulmanii, la rîndul lor, privesc creștinismul ca pe un corpus de falsuri și inexactități a căror vulnerabilitate argumentativă poate fi depistată la cea
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
mai grea atunci când îl întreabă, pe ocolite, de ce a scris ceea ce a scris în acel caiet: Nu intrăm acum în amănunte, de ce ai scris dumneata caietul ăsta, cine l-a mai citit, sau dacă te-ai gândit vreodată să-l încredințezi cuiva, cumva; întâi și întâi, eu, cel puțin, vreau să mă ocup de poziția dumitale ideologică foarte... foarte încurcată, după cum reiese din asta - și puse palma peste caiet. De ce... de ce ai scris dumneata caietul ăsta? Ce-ți veni?... Te rog
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
unui calvar interminabil. Aș fi nedrept dacă nu aș remarca aici poziția Ministerului Afacerilor Externe al României cu privire la activitatea mea pe plan internațional. Diplomații de carieră din acest minister mi-au dat tot concursul necesar pentru a reuși în misiunile încredințate de ieșeni, pentru a face orașul Iași vizibil în întreaga lume. Ambasadorii noștri mi-au oferit cu generozitate tot sprijinul pentru reușita acțiunilor mele în alte țări și m-au însoțit aproape tot timpul. Informațiile pe care mi le ofereau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
la 4 luni de închisoare, executate în temnița din Vatz (2). În 1890 trece din nou Carpații și se stabilește în orașul Târgu Jiu, care îl va adopta și va deveni cel de-al doilea oraș natal unde i se încredințează misiunea de a organiza și conduce în calitate de director gimnaziul real din Târgu Jiu înființat în toamna anului 1890 . Director a fost până la sfârșitul anului 1893 iar profesor aproape 5 decenii. Bobancu a pus bazele gimnaziului care din 1897 s a
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
s au observat mai multe orientări în politică și ideologia otomană: türkismul, cu elementele sale, turanismul și panturanismul. În același timp s-a format o nouă conștiință națională, specifică turcilor. Implicat în războiul din 1877-1878, Abdul-Hamid al IIlea i-a încredințat comanda armatei otomane vestitului general Osman pașa, care avea titlul de ghazil (generalisim). Abdul-Hamid al II-lea Războiul ruso-turc este o consecință a politicii panslaviste, promavate de Imperiul Țarist, care se erijase în apărător al popoarelor din aceeși sorginte: sârbi
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
al aripii reformatoare din Imperiul Otoman. Seria generalilor iluștri ai Imperiului Otoman se încheie cu Osman Nuri Pașa, care a fost supranumit Al Ghazi, adică „generalisimul”. A trăit între anii 1832 și 1900. Prima misiune importantă, care i-a fost încredințată a fost înăbușirea răscoalelor din Creta, între 1856-1869 și din Serbia, în 1876. După izbucnirea războiului ruso-turc din 1877 1878 a devenit comandant al armatei otomane de pe frontul din Balcani. Retrăgându-se cu armata în Plevna, cea mai importantă redută
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-o moleculară derută. monoton dacă aș putea să încolțesc aceeași, în fiecare zi, ceas și secundă, aș zice că monotonia e ucigașa de serviciu și m-aș încredința ei indiferentă. doar că tot alta mă aflu, cum lumina se schimbă de la o clipă la alta, chiar dacă umbra se înclină la fel. straturi după straturi de lumină schimbată se adaugă ființei mele, fața zilelor ridând. și, totuși, zilele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
înspăimânt? ei spun că-mi văd fruntea boțită, eu văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
privește în ochi cu căldură. încrezătoare, îmi pipăie obrazul cu mâini de nevăzătoare. sub atingerea ei mă transform în surata ei neștiutoare. dintr-o lume de piatră amândouă venim, asvârlite la întâmplare, la fel ne smulgem informului, neînțelesului, neștiutului, ne încredințăm plânsului, când această lume ne doare. doar că ea, în muțenia ei grăitoare, își conține răspunsul pe care eu nu-l aflu decât în clipa cea mare. părinți și copii între mamă și fiu, ochiul larg deschis al tandreței, maldărele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Casanova, Michel Onfray, Henri Michaux etc. I. Morala, această repulsie față de iertare Omul este un mamifer trist care se piaptănă. César Vallejo Cu timpul, personajul ideal în care ne proiectăm capătă însușiri de spirit călăuzitor. Încet încet, ajungem să îi încredințăm totul, întreg bagajul de frustrări convertite în aspirații, în ambițiile care să ne împiedice prăbușirea. E mult mai puternic decât noi pentru că deja străin de noi, autonom într-un imaginar care confecționează, aici jos, realitatea. Pe cerul fiecăruia stă ca
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aferente, operațiunea considerîndu-se încheiată. Pentru autovehiculele care fac obiectul prevederilor cuprinse la art. 227-235 nu se aplică dispozițiile acestui articol. Articolul 204 Bunurile prevăzute la art. 203, introduse temporar în țara de persoanele fizice cu domiciliul în străinătate, pot fi încredințate spre păstrare unor persoane juridice române, pe bază de proces-verbal, pe termen de cel mult un an, daca bunurile nu pot fi scoase din țară odată cu înapoierea titularilor. În procesul-verbal se înscrie obligația titularului de a soluționa situația bunurilor în
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
Dacă la expirarea termenului prevăzut la alin. 2 situația nu este soluționată, bunurile devin proprietatea statului, iar persoană juridică care le are în păstrare le declară, în termen de 15 zile, organelor locale financiare, care preiau bunurile pentru valorificare. Bunurile încredințate spre păstrare nu pot fi folosite în nici un mod. Articolul 205 Lucrările de artă din creația proprie curentă a artiștilor plastici profesioniști sau amatori pot fi scoase din țară, în condițiile și cu aprobările prevăzute de lege, pentru organizarea unor
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
În cazul în care nu sînt îndeplinite aceste condiții, înmatricularea se poate face numai cu prezentarea documentului de consemnare a taxelor vamale. Articolul 232 Autoturismele și remorcile acestora, înmatriculate în străinătate, introduse temporar în țara de persoanele fizice, pot fi încredințate spre păstrare unor persoane juridice române, pe termen de cel mult un an, în condițiile prevăzute la art. 204, fără garantarea taxelor vamale. Articolul 233 Nerespectarea obligației prevăzute la art. 231 se constată de organele vamale sau organele Ministerului de
DECRET nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106581_a_107910]
-
una cu caracter strict repetitiv, ci ca o revenire selectivă la ceea ce a fost odinioară nedesăvîrșit, prin eliminarea a tot ce este oneros în condiția perfecționistă a omului. Ne întîlnim în felul acesta cu "o expresie supremă a afirmării", ne încredințează Nietzsche, deoarece "voința de putere" - mecanismul principal al vieții - este "izbăvitoare de sine-însăși". "Ceea ce la Mircea Eliade va fi repetarea cosmogoniei și regenerarea periodică a vremii (vz. Le mythe de l^éternel retour), arată exegetul nostru, la Nietzsche se profilează
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
plicticos peste măsură - că fericirea însăși e-un decor final cuprinde, pe cîtă temere, pe-atîta ispită. De care se lasă încercat Ilarie Voronca, scriind, în franceză la vremea lui, un Mic manual de fericire perfectă. Rămas în manuscris, îi este încredințat de doamna Colomba Voronca lui Sașa Pană, care îl face să apară în ediție bilingvă, în '73, la Cartea Românească. Voronca, acela din prefața prietenului, e orice, numai un dezamăgit nu. Probabil că nu se purta, și nu se cădea
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci -, și nici nu se va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaș, Petru Pavel Aron; el a încredințat-o sutelor și miilor de tineri ardeleni care au învățat de atunci în Școalele Blajului. Odată trezită conștiința latinității noastre, nimeni și nimic n-a mai putut-o nimici; de generații, ea face parte din însăși conștiința noastră de Români
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]