2,617 matches
-
față, lacurile de pe lângă Capitală ieșiseră din maluri, Floreasca, Tei și Mogoșoaia erau revărsate și pe punctul de a se uni dacă barajul Ciurel s-ar fi rupt, tot Bucureștiul ar fi fost sub apă, oamenii erau atât de disperați, că încremeniseră pe la televizoare, așteptând înfricoșați. După un timp, după ce apele s-au mai retras, oamenii au început să se lupte în continuare pentru obiectele care conduceau lumea, pentru bijuterii, moșteniri, tablouri, case, bani, pământ și păduri. Ca și cum n-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum mi s-a Întâmplat și mie În tinerețe, dar străduiește-te să-ți păstrezi mintea limpede, iar dacă proștii sau Înțelepții Îndrăznesc să te critice, nu te sinchisi prea mult de ei. Spui că numai convenția socială te ține Încremenit În această „situație feminină“, dar, Amory, e vorba de mai mult decât atât: este teama că nu vei putea opri ceea ce ai Început, că o vei lua razna - și știi prea bine despre ce vorbesc. Este acel al șaselea simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În studiu și tăcerea din interior nu era Întreruptă decât de sfârâitul rar al vreunui chibrit sau de foșnetul pielii, când Își schimbau poziția În fotolii. Pe urmă interveni o schimbare, ca zigzagul unui fulger. Amory a sărit În sus, Încremenind, rece ca gheața. Tom Îl privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aspră, o voce de fată. Cea care cânta, oricine va fi fost, era foarte aproape. Acum un an Amory poate c-ar fi izbucnit În râs sau l-ar fi apucat tremuratul. Acum, agitat cum era, s-a mulțumit să Încremenească și să asculte, iar cuvintele Îi pătrundeau Încet În conștiință: „Les sanglots longs Des violons De l’automne Blessent mon coeur D’une langueur Monotone.“ Un fulger a despicat cerul, dar cântecul a continuat fără ezitare. Era evident că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
important este că de data asta nu m-am temut mai mult decât când eram un Scientist Creștin, ceea ce am fost anul trecut. Așadar acuma știu că sunt materialistă și tocmai fraternizam cu fânul când ai apărut tu și ai Încremenit la marginea pădurii, speriat de moarte. - Cum, netrebnică mică? a strigat indignat Amory. Eu speriat? De ce? - De tine Însuți! a țipat ea, iar el a tresărit. Ea a bătut din palme, râzând. - Vezi, vezi? Conștiința... omoar-o, ca și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom și Jerry spre o fată cam vulgară, dar blondă și subțirică. Fata se întoarse spre el cu o farfurie. Ochii lor se întâlniră și pentru o clipă aburii de varză au încremenit, lăsându-i să se privească, el flămând și ea flămândă. - Cât e o porție de varză? apucă să mai întrebe Horațiu, și halterele îl loviră direct în creștet, luându-și zborul pe deasupra Bucureștiului și poate, cine știe, până-n America. Na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
porție de varză? apucă să mai întrebe Horațiu, și halterele îl loviră direct în creștet, luându-și zborul pe deasupra Bucureștiului și poate, cine știe, până-n America. Na, că Sorinel le luase! * Contesa era îngrijorată: heruvimul lipsea. A găsit televizorul deschis, încremenit pe Tom cu o tigaie ridicată deasupra unui Jerry îngrozit. De câte ori imaginea se mișca puțin străbătută de dunga gri, Contesa se aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să-i dea cu tigaia-n cap, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus doi specialiști în mondenități își ținură respirația. Mișu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Yazaki: „Spune-i să nu se mai uite În pământ când dansează“. Nu știu ce a vrut să spună, dar astea sunt exact cuvintele lui. Reiko Își Întredeschise ușor buzele, ca pentru a pronunța un aha, la fel ca mai devreme, dar Încremeniră brusc și o străbătu un fior ușor. Freamătul corpului pe sub rochia mini neagră dură doar o clipă, ca o părere, Însă a fost sesizat instantaneu de toți cei din bar, atrăgându-le privirile. Nu se auzise nici un zgomot. Barmanul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nemunciți? Nu știu cum se obțin kilowații la voi, dar la noi să știi că pentru un kilowat-oră tragem 24 de ore. În acel moment, Stejeran 1 vru să spună ceva, dar Felix S 23, haț!, îl scoase din priză. Stejeran 1 încremeni cu mâna ridicată, cu ochii dați peste cap și cu antenele pleoștite. — Bietul băiat! spuse Getta 2, mângâindu-i carcasa pământie. Și vorbea atât de frumos! — Un autodidact, zise Felix S 23, trăgând husa peste el. Crede că dacă citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ascuns, mă, plugul, parastasul cui...” și restul cuvintelor se pierdură într-un mormăit. Cu repeziciune, Dromiket 4 sări înapoi la locul său, iar Getta 2 scoase cât ai clipi din ochi caseta de înaltă tensiune din spatele lui Stejeran 1. Acesta încremeni pleoștit, cu ochii deschiși, în care mai licăreau câțiva volți. — Trebuie să se trezească, șopti Dromiket 4 către Getta 2, arătând spre comandantul Felix S 23. Totdeauna când visează despre munca lui din tinerețe, nu mai poate dormi, se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
inspectorul pe o fișă. — Cam mulți sud-americani, observă pedagogul. — Am notat, răspunse inspectorul. Apoi apăsă pe un buton și se aplecă spre microfonul de pe masă: profesore, când ieși, ia-ți un halat pe tine, că am oaspeți. Silueta de sub duș încremeni o clipă, apoi în încăpere se auzi un sunet cald, stereo: „Am înțeles, să trăiți”. Cam asta ar fi, așa, în mare, spuse pedagogul luând-o spre ușă. Ei, ce ziceți acum, lăsați copilul la noi? — Mai sunt și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de vreo două-trei ori prin farfurie, căutând un semn caracteristic, vreun morcov, o legumă recognoscibilă, ceva. — Dar rețeta propriu-zisă - întrebă el - pe ce se bazează în principiu? La auzul acestor cuvinte, lingurile câtorva mediocri care erau așezați în apropierea pământenilor încremeniră în aer. Tânăra comeseană de vizavi, fără să ridice ochii din farfurie, spuse încet: — Rețetele nu țin de competența noastră. Noi avem datoria să mâncăm. Și v-aș sfătui și pe dumneavoastră să faceți la fel dacă nu vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dizolvare și închegare. Acea raia himerică "la mijloc de Rău și Bun", târgul hilar de "la vreo Dunăre turcească", unde, printre gâzi și simigii, Nastratin topește, la "jar alb," in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul său geometric, "vis al dreptei simple", al creației. Aici își primește poetul pe derizoriul său argonaut cu pieptar nu de aur, ci de lână verde, semn al degradării și al putrezirii, căci, într-adevăr, Nastratin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe drum s-aude vuiet jalnic Și scârțâit de car, cu lemne. Grădinile stau dezbrăcate, Par jefuite de podoabă. Nu mai sunt flori înmiresmate, În vii n-a mai rămas o boabă. Aici în satul dintre dealuri, Spre iarnă totu-ncremenește, Iar Milcovul doarme-ntre maluri, Doar primăvara-l mai trezește. Vecinii ies arar din case, Doar fumul gros din hoarne suie, Simt frigul ca lipit de oase, Grăbită urc pe cărăruie. Până la vară-i vreme multă, O toamnă, iarnă, cum
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
al nostru. Trăim timpurile când oamenii nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci își întorc auzul de la tot adevărul sau privirile de la unii oameni cinstiți și corecți, abătându-se către basme sau povești. Citatul autorului, este fidel gândului meu: ,, Rămâneam deseori încremenit în fața laudelor cu care vă spurcați zi și noapte. Mă întrebam de ce Tatăl meu, Creatorul lumilor și lumii nu încetează a mă da exemplu popoarelor, dar dacă abia aveam timp să punem o întrebare că răspunsul era present urgent. Când
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
zid al iubirii, al speranței și al iluminării. Îngerul s-a înălțat la cer iar femeia l-a privit lăcrămând. A mâncat din pâine și a băut vin apoi a început din nou să lucreze cu spor. Pietrele amuțișeră și încremeniseră în tăcere așa că nu au mai deranjat-o. În câteva zile aproape treminase pietrele. De frică ca ele să nu se mai îmulțească datorită gândurilor păcătoase femeia începuse să se roage și simțea că viața ei se schimbase. Era o
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
de la 5.10 a spus următoarele (reproduc din memorie): la 6 decembrie 1956 undeva în Rusia sovietică la o petrecere, o tânără a luat din cui icoana sfanțului Nicolae și a dansat cu ea!!! Apoi s-a întâmplat de a încremenit, a devenit stana de piatră și nu s-a mai putut mișcă deloc!!! S-a produs mare vâlvă să nu se afle nicăieri, au fost puși milițieni de pază care au înconjurat clădirea să nu intre nici un fel de curios
MINUNEA de ION UNTARU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364493_a_365822]
-
de cânt și poezie, numai melancolie și alinare a cântului! Școlăriță în primele clase, la Șicula, aici a sorbit în suflet primele farmece ale muzicii, auzite de la răpăiala ploii, de la sunetul frunzei, sufletul vântului, tunetul norilor, scârțîitul săniilor pe nămeți încremeniți de geruri, și de la gurile sătenilor, de la cântecele psaltice, în biserică, ori de la lăutarii horelor de altădată, din sat. A urcat de mică pe scenă, la serbări școlare și nu era greu pentru nimeni să intuiască pentru ea un drum
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
stihurilor Corinei Petrescu și ale lui Nichita Stănescu este marcat de acelașidramatism al afirmațiilor, ce ține de realism, de aceeași complexitate a trăirilor. “Poezia e dor după ziua de ieri și spaimă față de ziua de mâine”, afirmă poeta. „Este clipa încremenită în timp sau zbor cu iuțeală de fulger. E imposibil și posibil. Este bir. Și dar. Și ofrandă. Este ură și capcană a pasiunii. E dimineață și noapte. E regăsire și rătăcire. Este cântec și piatră. Și încă ceva: cel
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
că am uitat. Uite, de aici dai apa caldă mai fierbinte și... de ce tremuri? Nu vezi că nici nu mă uit la tine? Uite șamponul, nici nu l-ai folosit... hai să te ajut eu, că nu știi. Ea era încremenită. Rușinea o paralizase mai mult decât teama. Îi venea să țipe, să vorbească, să fugă, dar nu era în stare de nimic. Începuse să înțeleagă ceva, din momentul în care l-a văzut în slip. Se întreba de ce nu i-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
-ți alt avocat și-o să vezi tu că dai de zece ori mai mult, a șuierat avocatul printre dinți, privindu-l amenințător în ochi câteva secunde, după care s-a întors pe loc și a plecat grăbit. Cartuș a rămas încremenit câteva clipe. A scos nervos altă țigară și s-a înecat cu primul fum tras adânc în piept. A frecat caldarâmul cu pantofu-i scofâlcit până a terminat țigara și a plecat în direcție opusă, înjurând și blestemând... În acest timp
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
mie îmi este teamă să le citesc. Desfăcu plicul cu gesturi delicate ; boabe de transpirație curgeau de pe frunțile lor.În momentele acelea erau două femei , ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
strivește nici fluturi, nici petale Pentru că fluturii sînt blînzi și moi Iar petalele plutesc pe un cer de zăpadă Și nici o clipă nu privesc înapoi Mă oglindesc doar în ferestrele zilei Că arborii ce noaptea sînt cu mult mai grei Încremeniți în propria lor eternă nemișcare Cînd eram tînăr credeam că viața Nu are nici o valoare Zilele se scurgeau printre picioarele iubitelor mele Iar eu zburdam că un bondar din floare în floare Acum am mai îmbătrînit puțin Amintirile au început
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
e rece la mine-n primăvară! Atunci, pășește dîrza, pîrleazul te așteaptă El este cîteodată simbol pervers de poartă Dar asta nu înseamnă că vei fi pîngărita - Iluzia aceasta este doar o ispita Ci, vin-o, cade noaptea și eu încremenesc Iubirea noastră are imbold pur îngeresc Să te despic în două e visul meu cel pur Și-o sărutare dulce aievea vreau să-ți fur! 4. lighioane parfumate cu eternitate mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavați - azi omenirea
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]