1,207 matches
-
stejarului / adică să sfârșim odată cu ghinda. Și, pentru că totdeauna majoritatea preferă aurea mediocritas, poetul propune un erou, Iș, care caută sa-i dea obișnuitului altă înfățișare, sfârșind prin a regreta șansa, care, o vreme, i-a deturnat viețuirea: el rămâne încremenit / în acel loc minunat, / cu un puternic gust de regret, / omul, bărbatul, păgubaș perpetuu. Volumul are și accente de satiră politică (politica este arta compromisului / compromisul în artă este parakalia; /politica este o ocupație de canalii, /oamenii normali nu se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prielnic), determină o reacție firească în ordinea viețuirii: nu-i de mirare că-n cele din urmă / simțurile se atrofiază / mintea acceptă demența / și se retrage-n tăcere / într-un fir subțire de salivă / ce curge singur în colțul gurii încremenite. Nuanța elegiacă a poemelor, oricât se atenuează prin nota ironică, este evidentă în aproape toate creațiile din 2006, în care fiecare imagine a concretului devine prilej de aplecare reflexivă asupra vieții cu laturile ei profunde, de o gravitate ineluctabilă, între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vrăbiile ciripesc de zor. Un corb pășește fără de papuci Și parcă toate cele au locurile lor. E-atâta liniște după ninsori, Din ceruri multă liniște coboară. Doar o părere zboară printre nori Iar oamenii visează-o primăvară. Iarna și merii Încremeniți sunt merii în livadă Încât mă-ntreb dacă mai viețuiesc, Se pare că nu vor să mă mai vadă Și n-am să aflu iarna cum trăiesc. Printre copaci nu-i nici o adiere În lung și-n lat e totul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
în emoție, te apropii și de sfârșitul ei. Nimic nu te poate salva. Nu există decât frumuseți trecătoare. Eternă e doar tăcerea. Concertele care întrerup tăcerea nu fac decât s-o tulbure câteva clipe ca o piatră care lovește suprafața încremenită a unui lac. Atât durează muzica. Atât durează cât și cercurile concentrice de pe luciul unui lac. Restul, da, restul e tăcere. Orice am face. Concertele sânt ca și noi. Accidente ale tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o glumă și mi-a zis că "ar da un telefon". La care eu, în loc să mă uit mirat sau să pufnesc în râs, i-am răspuns pe tonul cel mai serios. ― Du-te, dar nu sta mult. Ea a rămas încremenită. Se așteptase la orice. Să-i zic: Stai locului, femeie nebună, n-ai văzut că telefonul are firele rupte? Și pe urmă nu vezi că pustietatea asta n-are legătură cu lumea? Poate că trenul pe care-l așteptăm nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și sufletul Meu vă va urî. 31. Vă voi lăsa cetățile pustii, vă voi pustii locașurile sfinte, și nu voi mai mirosi mirosul plăcut al tămîii voastre. 32. Voi pustii țara, așa că vrăjmașii voștri care o vor locui vor rămîne încremeniți văzînd-o. 33. Vă voi împrăștia printre neamuri, și voi scoate sabia după voi. Țara voastră va fi pustiită, și cetățile voastre vor rămîne pustii. 34. Atunci țara se va bucura de Sabatele ei tot timpul cît va fi pustiită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
sufletul la gură. Trebuia să închidem geamul. Dar cinteza nu se gândea să, fugă, ci, spre marea noastră mirare, ateriză de astă-dată chiar pe coșulețul cu pâine și începu să-și înfigă docul în miezul pufos. Ne uitam la ea încremeniți, fără a clipi din ochi, până când s-a hotărât să-și schimbe locul și a zburat pe șifonier. ― Bravo, drăgălașo, mi-a plăcut îndrăzneala ta, i-am spus micuței musafire. ― Sssst... nu vorbi... mi-a închis Mihaela gura cu mâna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prefăcute în plumb, mă apăsa inima înghețată, aerul, pereții și tavanul care sta să cadă. Prins între aceste două forțe opuse, care-și exercitau presiunea asupră-mi. mă vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a mă elibera. Cu privirile încremenite, fixam în neștire o dungă de covor, până mă dureau ochii. Îmi alegeam atunci alt punct și același joc reîncepea monoton, obsedant, exasperant. ― Nu vrei să te culci? m-a întrebat Alexa, care stătea mută și străină pe alt fotoliu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voi lepăda de la Mine casa pe care am sfințit-o Numelui Meu, și Israel va ajunge de rîs și de pomină printre toate popoarele. 8. Și oricît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămîne încremenit și va fluiera. Și va zice: "Pentru ce a făcut Domnul așa țării acesteia și casei acesteia?" 9. Și i se va răspunde: Pentru că au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe părinții lor din țara Egiptului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
noi! Nu mai pleca, Că tare-i grea viața mea Fără raze prin perdea! De-ar veni zilele iar Tu în ele să apari Dulce vară, dulce soare! Ați plecat! Altam Bianca Clasa a IX-a Iarna vine! Pe cărări încremenite Și de ger cutreierate, Văd o urmă... Dar nu cred, Că iarna vine... încă... La un pas de satul gol În relief iese-un horn, Fum negru trimite-n zare, Ca mesaj de-nștiințare... Că iarna vine... totuși... Ninge, ninge
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
mingo cel roșu apa neagră-ncet pătrunde“ și „să scap din mână cârma și lopețile să mi scape“, trecând prin abisalitățile care-l fermecau pe Noica („a pus în tine Domnul nemargini de gândire“, dar mai ales „ca un vis încremenit“), pe Nichita („nu credeam să învăț a muri vreodată“), pe Cioran (Rugăciunea unui dac). Fie și rostite la iuțeală, fără nici o pretenție actoricească (lasă că totul venea de la un bălbâit!) câte-o strofă amețitoare din Luceafărul („Căci unde-ajunge nu-i
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ne lămurește doctorul Costin. Dar acesta e ultimul mesaj din secolul al XX-lea pe care-l mai primim. Peisajul devine cu desăvârșire sălbatec, de o parte și de alta a șoselei. Plonjăm într-o realitate din altă lume, stâncoasă, încremenită, identică de milenii, în care orice vegetație a fost exterminată de soare. În ciuda aerului condiționat și a faptului că sunt îmbrăcat ușor, cu pantaloni scurți și o bluză, încep să simt căldura. Tabla mașinii arde. Am intrat în "Valea Morții
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în apă. M-am oprit brusc, dar nu m-am întors. În clipa următoare, am auzit un strigăt, repetat de mai multe ori, ce cobora în josul fluviului și care dintr-o dată s-a stins. Tăcerea care a urmat în noaptea încremenită brusc mi s-a părut nesfârșită. Am vrut să alerg, dar am rămas țintuit locului. Cred că tremuram din tot trupul, de frig și de spaimă. Îmi spuneam că trebuie să acționez repede și totodată simțeam cum mă năpădește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în care te încurcai ... și patul prințului! Lică nu credea în microbi! Astfel se isca un zel, un neastâmpăr nou Trubadurului, pe când zdruncinul carului funebru descompunea ultimele agregări ale trupului Siei. Ce fusese Sia? O energie derivată din Lică și încremenită acolo, în fata trupeșă, și care acum revenea la obârșia ei. Un mare amor de sine, derivat de .la sine și imobilizat în pasiunea fetei pentru el, și care acum era restituit egoismului lui Lică. - La palat! zise, și cuvântul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Julius s-a născut Într-un palat de pe bulevardul Salaverry, peste drum de vechiul hipodrom San Felipe; un palat cu remiză pentru trăsuri, grădină, piscină, o mică livadă În care se pierdea cînd avea doi ani și Îl găseau Întotdeauna Încremenit În cîte un loc și privind, bunăoară, o floare; cu un pavilion separat pentru servitori, ca o aluniță neagră pe un obraz frumos; În sfîrșit, cu o caleașcă pe care o folosise străbunicul tău, Julius, pe cînd era Președintele Republicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așteptau și chiar se gîndeau că ar fi fost grozav să vină la mine și nu la Arenas, de exemplu. Pentru prima oară Îi lăsară mai mult timp singuri În clasă și cu toate astea nu se stîrnise larmă. Stăteau Încremeniți, ca Într-un extaz mistic. În sfîrșit și-a făcut apariția Roșcova și a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
data asta i-a fotografiat Juan Lucas, pentru ca Susan să nu-l acuze pe urmă că se purta urît cu servitorii. Îi privea prin obiectiv, cu o satisfacție masochistă, pregătindu-se să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
costum de baie și tot ținîndu-se cu ochii după ele nu putu s-o vadă ca lumea pe flight hostess și tot uitîndu-se În urma ei nu putu plăti consumația lui Susan, ce-o fi crezut despre el! Bietul Șobolan rămăsese Încremenit locului, cenușiu și ponosit, cugetînd la eșecul său, Încă o zi din viață În care va merge seara la club, În care-și va povesti aventurile, ce-i drept acum nu mai erau aventuri ca pe timpul cînd era student la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la cocteil. Aprinse apoi o lampă cu picior, Într-un colț al camerei și alta de pe masă, În dreapta sofalei, obținînd o atmosferă perfectă pentru Jerez, Într-adevăr păhărelele străluceau cu reflexe brun-roșcat pe tava de argint. Arminda stătea și acum Încremenită, după cei cîțiva pași pe care-i făcuse intrînd și deodată Își dădură seama cît era de murdară și parcă spusese ceva abia șoptit. Dar Juan Lucas nu mai era acolo și pentru Susan ea Încă nu reușise să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fond străinul s-ar fi putut să fie un băiat de treabă. Și uite că nu mai apărea odată și lumea strînsă În jurul bazinului Își ținea respirația, moartă de frică, nu Îndrăznea nici măcar să se apropie. Doar Julius rămăsese Încremenit locului și putea să vadă că străinul nici nu se lovise cu capul de dalele din fundul bazinului, nici nu-și spărsese capul și nici nu pățise nimic. La Început se speriase puțintel văzînd că se oprește În partea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
glonț sub pretextul că acum o să sune clopoțelul și trebuie sa mai vorbesc cu cîțiva elevi care vor să facă mai departe orele cu mine. Măicuța care-i dăduse lecții de pian se Îndepărtă tremurînd de tulburare și Julius rămase Încremenit, căutînd motivele, de ce nu mi-a spus nimic mămica? Amînă gîndul de a deveni un elev rău pentru un moment mai potrivit, la urma urmei ce Însemna să fii mare dacă hotărîrile importante vin tot de sus, fără măcar să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că se gîndi: „E dat dracului piratul ăsta nou“ și se Întorcea să se ducă să caute o altă spadă, cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise Fernandito, Înapoindu-i liniștit bățul și grăsanul, Încremenit, cu uimirea Întipărită pe față, frecîndu-și dosul și avînd o expresie mai curînd de dezamăgire decît de mînie, luă bățul care nu-i mai slujea acum la nimic și descoperi tristețea În dimineața aceea de iunie. Peste puțin timp l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dată cu ochii de automobil „Nu e rău“, zise, dar În timp ce se apropia zîmbetul lui se stinse Încet-Încet și atît el cît și Lester se urcară și Închiseră portierele de parcă toată viața ar fi mers cu automobilul ăsta. Bobby stătea Încremenit, uitîndu-se la ei și gîndindu-se că de Îndată ce vor pleca el o să ia camioneta și-o să se ducă la madame Nanette. — Te urci? Îl Întrebă Santiago pe neașteptate, des-chizîndu-i portiera automobilului. Bobby se sui repede și se așeză pe locul strimt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-a prezis Te-nlănțuiesc în ceata lor, cu´atâta foc. Încerci să scapi, fugind înspre niciunde Rămâi încremenit fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde Și lași voios în urmă, Barca Vieții răsturnată. Stima, cucernică, în tinse hohote de râs demențial Îți dă, gingasă, cu´nsuflețire, o rece sărutare, Câinoasă , te leapădă, apoi, tiptil
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
dar au luat-o la fugă dinaintea oamenilor din Ai. 5. Oamenii din Ai le-au omorît aproape treizeci și șase de oameni; i-au urmărit de la poartă pînă la Șebarim și i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit și cu inima moale ca apa. 6. Iosua și-a sfîșiat hainele, și s-a aruncat cu fața la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el și bătrînii lui Israel, și și-au presărat capul cu țărînă. 7. Iosua a zis: "Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]