4,222 matches
-
ploaia continuă să cadă și se văd reflecții ciudate de la bălțile de pe stradă și de la picurii de ploaie pe obiectivul camerei. Un fluturaș flutură un steag cu imaginea unei cutii de Cola și a unui computer, tăiate cu două linii Încrucișate. O bandă de vampiri și moroi cu sînge picurîndu-le din colți și din orbite, reprezentînd corporațiile americane multinaționale fredonează „CÎntînd În ploaie“. De unde au venit toți acești fluturași, țestoase și vampiri? Din suburbiile liniștite, cu televizor și computer În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-și tragă pe cap cămașa, dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai pus-o pe dos. Îl privea cu un zâmbet sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gura lui de crocodil. Când au ajuns sus, pe punte, soarele strălucea drept în ochii lor, care tocmai se obișnuiseră cu întunericul de dedesubt. Bucătarul cel gras și marinarul care le arătase drumul erau și ei pe-acolo, cu brațele încrucișate. Văzându-l pe Gaston împreună cu Tomoe, fluierară și-l tachinară pe Gaston în franceză. Gaston zâmbi iar. Deși nu știa deloc limba, lui Tomoe nu i-a fost greu să-și imagineze ce-i spuseseră. „Tipul ăsta nu știe nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Takamori să-și creadă ochilor. Musafirul de onoare s-a îmbrăcat iar cu hainele pe care le purtase la sosire. Stătea drept pe pernă, cu genunchii aduși, stângaci, în față. Takamori a încercat să-l învețe să stea cu picioarele încrucișate, dar picioarele lui erau prea lungi și, nefiind obișnuit cu poziția, se clătina ca o păpușă Daruma. — O, non, non. Nu pot! Văzând mâncărurile cu totul neobișnuite aranjate în fața lui, Gaston, emoționat ca un copil, a început să le arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când voia să dea buzna peste Takamori și să-l surprindă în așternut. Takamori tresărea și întindea mâna repede după cămașă, dar astăzi nu s-a sinchisit de sora lui, deși a auzit-o venind. A rămas nemișcat, cu brațele încrucișate și cu țigara în gură și privea înspre alcov. — Ce naiba s-a întâmplat de năvălești în halul ăsta? Tomoe nu era nici pe departe calmă și îl privea pe Takamori cu asprime. — Frate! — Da. — Cam cât crezi tu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sală, stând jos lângă fereastră. Părea să fi ațipit. Capul îi era plecat în față, și nu puteam să-i văd pe moment chipul. Mâinile și le ținea una peste alta, sprijinite pe mânerul unui toiag mare, vârât între picioarele încrucișate. Părul alb îi atârna dinainte, unindu-se cu barba cea lungă. Asemenea tuturor longobarzilor, și-l răsese jur-împrejur până la ceafă, dar îl purta lung în creștetul capului, cu o cărare pe mijloc, căzându-i de-o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceva. Urmăm două căi diferite pentru a ajunge la Adevăr, dar tu îmi inspiri încredere. Vrei să spui în numele meu rugăciunile morților pentru doi prieteni și să implori eliberarea unui alt prieten? Stătea în fața mea cu ochii plecați, cu brațele încrucișate și cu umerii aduși. Nu mi-a răspuns pe loc, mărginindu-se să mormăie ceva ca pentru sine. După care și-a fixat arătătorul de la mâna dreaptă în pieptul meu, în dreptul inimii, și a spus: - Am să fac ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ce era nevoie să fie trei într-unul, uniți și despărțiți. Înțelegeam sensul și semnificația teologică, dar nu și înverșunarea cu care se voia impunerea acelei triade, în pofida tuturor discordiilor între creștini, a pizmei și a anatemizărilor reciproce, a excomunicărilor încrucișate. Toată lumea spunea că Dumnezeu pentru om era de nezărit și de neajuns, și, totodată, se dorea codificarea Lui. Oare exista ceva mai absurd? Aroganța teologilor falsifica printr-un noian de cuvinte zise și scrise simplitatea substanței. Până și în cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
contract era mai puțin remunerat decât contractul cu care fusese angajată această femeie. Îi părea rău pentru ea, dar ce putea să facă? Asta era piața muncii. Trecu pe lângă operatoare - Împietrită În fotoliul pentru oaspeți, cu spatele drept, cu picioarele Încrucișate, cu privirea ațintită asupra lui, ca În așteptarea unei minuni - și se Îndreptă spre ușă. O deschise, căci femeia aceea chiar trebuia să iasă - de fapt, nici n-ar fi trebuit să-i permită să intre. Regula numărul cinci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa că o făcea ca să-i evite pe colegii care Îl luau În râs și-i făceau tot felul de glume chinuitoare - așa cum făcuseră mai demult, când Îi agățaseră chiloții deasupra tablei - și Îl luau În râs pentru că avea ochii Încrucișați și se Îmbrăca aidoma unei căpușe. Și pentru că Aris se Îmbrăca și el ca o căpușă, Camillei Îi erau simpatice căpușele - acele creaturi minuscule, odioase, care trăiesc și printre oameni, comuniștii. Ea Îi iubea și pe nenorociți, adică pe săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea. Grăunțe mici și luminoase dansau În razele de soare. Era o tăcere copleșitoare. Prin ușile Închise ale aulelor se strecurau vocile Înăbușite ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii. Paznicul Guglielmo, plictisit de moarte, Își bătea capul cu niște cuvinte Încrucișate. Camilla Împinse ușa verde de la baia băieților. Era un miros ca de sfârșit de an. Sulf și praf de pușcă. Kevin Buonocore, Îmbrăcat, cu ochelarii pe nas, stătea pe veceu. Își ținea ochiul Închis și mâinile Încrucișate Între picioare. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu, mâine nu, nu vin la meci, șopti Valentina. Antrenorul Înțelese. Părinții separați sunt Întotdeauna o problemă, distrug mereu week-end-ul copiilor. — Rămâne pe luni, Îi aminti. Antrenament la șapte. — Luni, promise Valentina, apoi rosti ca pe o incantație, cu degetele Încrucișate: Fie ploaie, fie vânt,/ Esquilino se antrenează. Luni - se gândi Antonio. Pentru mine nu va mai fi luni. a douăzecea oră La intrarea pe aleea Bottini, Emma grăbi pasul și spuse că trebuia să meargă mai repede, căci meciul Valentinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri se transferase În dormitorul de la Battello Ubriaco, iar sacul său de dormit, care fusese aranjat pe podeaua mansardei lui Aris, dispăruse. Meri stătea acum Într-un colț cu picioarele Încrucișate, iar Mabuse Îi lingea iubitor gâtul. O recunoscuse, o privea - dar nu-i adresă nici un cuvânt. Nu o Întrebă ce făcea la Battello Ubriaco, căci era chiar prea evident că Îl căuta pe Aris. Dar Aris nu se vedea nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tinerețea Rahelei nu era o scuză suficientă pentru greșeala impardonabilă ca o fată să vorbească în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare, cioara asta asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în oraș fără binecuvântarea tatălui meu, a mai adăugat încă doi măgari încărcați cu daruri. Iubitul meu era plin de încredere când a plecat, dar când au ajuns la cortul tatălui meu, grupul regelui a fost primit iar cu brațele încrucișate și nu li s-a oferit nici măcar o cană cu apă înainte de a începe tratativele. Tatăl meu a vorbit primul și fără nici o ceremonie. - Ai venit după fiica noastră, a zis el. Suntem de acord cu căsătoria, dar mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am strâns genunchii la piept, acoperindu-mi fața cu brațele, așa cum mă-nvățase Zsolt, dar ochii nu mi i-am închis, Lupu își pregătea punga, rotind-o în aer, știam că urmează lovitura, i-am văzut mutra printre brațele mele încrucișate, rânjea larg, dar deodată s-a auzit un răcnet, și am văzut cum o sticlă de bere îl izbea în cap pe Lupu. Totul se derula cu încetinitorul parcă, sticla maronie l-a nimerit pe Lupu în dreapta capului, chiar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și lucitor se agăță de scara care ducea spre puntea din spate a vasului. Capul șiroind de apă al unui scufundător ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe tatăl lui, delectîndu-se să-l vadă, pentru prima oară În viață, cum Își pierde aroganța Într-o agitație necontrolată și, culmea deliciului, imploratoare. - PM, te rog, fii rezonabil, te rog, hai să ne Întoarcem... - Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scund și spătos, Împăroșat, cu sexul gros. Nu-și dăduse seama, dar erau numai cinci femei la șapte bărbați. Slavă domnului, celălalt nu părea poponar. Vizibil furios, fără o vorbă, individul se culcă pe burtă, Își puse capul pe brațele Încrucișate și așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am nici cea mai mică intenție de a rămâne. Și nici să le iau vreun ban, dacă la asta te gândești. Se așterne tăcerea. În cele din urmă, ridic privirea. Nathaniel stă rezemat de blatul de la bucătărie, cu brațele puternice încrucișate. Încruntarea i-a mai dispărut. Bagă mâna în rucsac și scoate o sticlă de bere. Mi-o întinde, însă eu clatin din cap. Și de ce anume fugeai ? zice, deschizând berea. Am un nod dureros în stomac. Nu pot să suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la capitolul inteligență. O spune pe un ton atât de fără drept de apel încât îmi vine să râd. Mă uit la ea cum pune pe foc o oală uriașă și strălucitoare, după care se întoarce spre mine, cu brațele încrucișate. Deci i-ai păcălit ca la carte. Da, zâmbesc. Habar n-au cine sunt. Și cine ești ? Întrebarea ei mă ia total pe nepregătite. Deschid gura, dar nu-mi iese nici un cuvânt. — Ăsta e numele tău adevărat, Samantha ? — Da ! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care se apropie... habar n-ai cum e viața mea. Mă uit la ea în tăcere, respirând precipitat, încercând să-mi stăpânesc resentimentele. — O să-ți aduc un sandviș, zic într-un final. — Mersi, spune sarcastic, după care rămâne cu brațele încrucișate, de parcă ar aștepta ceva. — Ce ? zic. — Hai. Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios. Doar nu-ți închipui că am să-ți fac ție reverență ! spun, aproape râzând. — Dar îi faci mătușii mele. Și unchiului meu. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înșfacă de braț. — Ba nu ! Tu ai vrut slujba asta ! Acum muncește ! Mă împinge atât de tare că intru clătinându-mă în încăperea ticsită de oameni. Mă simt ca un gladiator aruncat în arenă. Jan stă la ușă cu brațele încrucișate. N-am nici o scăpare. Va trebui s-o fac. Apuc tava mai bine, las capul în jos - și avansez încet în camera aglomerată. Nu pot să merg firesc. Parcă am picioarele de lemn. Mi s-a zburlit tot părul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de proastă ? Caută sub canapea, scoate mai multe ziare vechi cu rebusuri și Începe să se uite peste ele În diagonală. Pe bune acum. Ca și cum n-ar fi destul cît Își bate capul ca avocat, În timpul liber Lissy face cuvinte Încrucișate, joacă șah prin corespondență și rezolvă tot felul de jocuri superinteligente, pe care le ia de la cercul ei de superdoxați. (Evident, nu așa se numesc. Își spun ceva de genul „Mindset - pentru oameni cărora le place să gîndească“. Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sun. Ieri am citit În ziar un articol care m-a băgat În sperieți, despre o serie de jafuri În centrul Londrei. Iar Începe. — Bunicule... — Emma, promite-mi că nu vei circula cu transportul public. — Îți... promit, spun, cu degetele Încrucișate. Bunicule, serios acum, trebuie să Închid. Dar te mai sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată dragă. Las telefonul jos radiind de satisfacție. Am făcut un lucru foarte bun. Dar ce fac cu Connor ? — Mă duc să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la ceas. Ce mă enervează. Planul era ca eu să fiu cea care Îl așteaptă pe el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gînd să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd. CÎt mai de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]