2,268 matches
-
avea doar o coloană și un pic. Sourmelina privi chiorâș, căutând ceva potrivit. ― Chelneriță, citi Lina. ― Nu. ― De ce nu? ― Ar flirta bărbații cu mine. ― Nu-ți place să flirtezi? ― Citește, spuse Desdemona. ― Prelucrare și vopsire, spuse Lina. Bunica mea se Încruntă. ― Ce-i aia? ― Nu știu. ― Să vopsești stofă? ― Probabil. ― Zi mai departe, spuse Desdemona. ― Rulat trabucuri, continuă Lina. ― Nu-mi place fumul. ― Servitoare. ― Lina, te rog. Nu pot să fiu servitoarea cuiva. ― Mătăsar. ― Ce? ― Mătăsar. Atâta scrie. Și o adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era aceea de la Tinerii Cercetași, unde era șef de trupă. Destul de des pleca Împreună cu cercetașii În tabere, În nord. După alte cinci minute, Milton tot nu se arătase. Desdemona se scuză și urcă scările. Se opri În fața dormitorului lui Milton, Încruntându-se la auzul muzicii de dinăuntru. Apoi, fără să bată la ușă, intră. În fața ferestrei, ținând clarinetul ridicat, Milton cânta mai departe cu nepăsare. Șoldurile i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În sufragerie, m-am lăudat eu. ― Ai un Bernd and Hilla Becher? Încetă să mă mai Împingă. ― E o fabrică veche de ciment. ― Bine, fie, spuse Julie, Înduplecându-se. Pozez fabrici. Asta fac. Fabrici. Astea sunt uzinele I.G. Farben. Se Încruntă. ― Mă tem că e chestia tipică pe care ar poza-o un american pe aici. ― Industria Holocaustului adică? ― N-am citit cartea, dar... da. ― Dacă ai pozat Întotdeauna fabrici, cred că e altceva, i-am spus eu. Atunci nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am făcut o tentativă de reverență. (La urma urmei, asta era intrarea mea În lumea bună.) Dar mama Clementinei nici măcar nu și-a Întors capul. ― De-abia ne-am mutat, am spus. Stăm În casa din spatele casei dumneavoastră. Acum se Încruntă. M-am gândit că spusesem vreo prostie - prima mea greșeală de etichetă În Grosse Pointe. Doamna Stark zise: ― De ce nu vă duceți sus, fetelor? Ne-am dus. În dormitorul ei, Clementine s-a cocoțat pe un cal de lemn. Următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
radia. ― Haide, i-am spus. Trebuie să mergem la chestia aia. ― Care chestie? ― Știi tu. Chestia aia. Până la urmă am reușit s-o iau de acolo. Lăsă În urmă zâmbete prelungi și priviri sugestive. De Îndată ce am coborât de pe verandă, se Încruntă la mine. ― Unde mă duci? mă Întrebă furioasă. ― Departe de cretinul ăla. ― Nu poți să mă lași În pace nici un minut? ― Vrei să te las În pace? am spus. Bine, te las În pace. Am rămas nemișcată. ― Nu pot nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chiar o să fie acea fată. Exteriorul și interiorul or să coincidă. O să arate ca o fată normală. Nimeni n-o să-și dea seama de nimic. Apoi Callie o să fie liberă să se bucure de viața ei. Milton Încă se mai Încrunta de concentrare, dar din ochii lui Începea să apară lumina, raze de ușurare. Se Întoarse spre Tessie și o bătu pe picior. Dar Tessie cu o voce timidă, stinsă, Întrebă: ― O să poată avea copii? Luce făcu o pauză de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cap, Încadrându-i figura congestionată, plină de coșuri. ― Îmi pare rău, am spus. Băiatul se aplecă În față și-și apropie fața de a mea. ― N-ai niște mărunt? Întrebă din nou. Insistența lui m-a deranjat. Așa că m-am Încruntat la el și am spus: ― Și eu ar trebui să te Întreb același lucru. ― Eu nu Înfulec ditamai desertul. ― Ți-am zis că n-am mărunt să-ți dau. Se uită În spatele meu și Întrebă mai amabil: ― Cum de cari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de elevi! Voi, șefii claselor, trebuie să-i convingeți să lupte, să le explicați situația în care se află. A mai durat ceva vreme discursul meu. În tot acest timp, Ana se uita la mine din cealaltă parte a încăperii, încruntându-se când insistam prea mult asupra unui anumit punct și zâmbind cu ochii închiși, de parcă ar fi ascultat un concert, când mă descurcam. Le-am vorbit despre planurile Ministrului, despre aparatele ce erau construite într-un colț îndepărtat al pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să am o treabă la al doilea nivel al subsolului, chiar sub laboratorul de biologie. Se pare că, în aceste vremuri tulburi, ciudatul devine obișnuit și banal. Trecu o vreme, în care se arătase deranjat de ceea ce-și amintise, încruntându-se frecvent și ștergându-și din când în când sudoarea de pe frunte. Sapa ta e curată, Sergiu, observă Vladimir. Așa e, zise el scuzabil. Mă duc să-i ajut pe amărâții ăștia că văd că nu mai au spor. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
neagră așa cum făcuseră și în cealaltă cameră. Antiglonț, zise el mândru. Da, Constantin, am descoperit și noi asta, spusei zâmbind ca unui copil mic ce face o mare descoperire și apoi o prezintă părinților, care deja știau de ea. Se încruntă, căci nu reuși să mă impresioneze, și continuă: Știi depozitul din care suntem aprovizionați? întrebă el entuziasmat. I-am schimbat parolele și codurile de acces. De acum înainte, nu trebuie să ne facem probleme în ceea ce privește alimentarea. De asemenea, am implantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din inițiativă proprie și poate pleca tot din inițiativă proprie. Am simțit-o răsuflând a ușurare și o căldură imensă mă năpădi atunci, chiar dacă știam că nu e al meu sentimentul. Totuși, aluziile făcute nu au scăpat Ministrului, care se încruntă un pic. Asta schimbă totul, spuse Allston la fel de calm ca și mine. Ana, vino! ordonă el. Dar Ana nu venea. Dimpotrivă, se dăduse un pas înapoi, parcă pentru a-i face în ciudă tatălui ei. Locul ei era aici. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răspunse cu aceeași afecțiune. Noul venit se îndreptă spre ploaia de fulgi și zise într-un receptor: "Drumul e sigur. Totul e bine. Dați-i drumul!". Se uită în jur și întrebă autoritar: Cine e șeful aici? Câțiva, suspicioși, se încruntară. Alții, intimidați, arătară spre mine bâiguind: "El". Se aplecă și trecu pe sub cablu, îndreptându-se în fața mea. Albăstriule, adică tu, ești liderul ăstora? făcu batjocoritor. Ce dracu' ai făcut, 'mâncat prea mult argint la micu' dejun? Nu știu la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe ea avea o expresie senină de împăcare. Era inconștientă. Pieptul i se urca greu când respira și trosnea ușor când cobora. Își încrunta ușor sprâncenele uneori, atunci când în corp i se mai trezea vreo durere ce nu putea fi adormită de morfina la care era cuplată. Când o văzu, furia și tot ce era în sufletul său se topiră îndată. Ea fusese întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uită zdruncinat la ea. Îi simți totuși căldura vieții care tânjea în ea, dar sângele nu-i mai circula în vene. Pieptul nu i se mai ridica cu greutate, nici nu mai cobora cu durere. Sprâncenele nu i se mai încruntau a agonie. Vedea negru în fața ochilor. Tot ce vroia el pe lume, tot ce iubea și năzuia, era ea. Iar ea s-a stins sub ochii lui. Nu mai vroia să trăiască. Nu mai avea rost. Știa că ceilalți îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cumpere o haină subțire, aproape albă, din mohair, așa cum purtau, vara, bărbații mai În vîrstă, pe vremea cînd era el copil. Dar și așa, probabil că nimeni nu s-ar fi gîndit la el. Era sigur că cei cara se Încruntau văzîndu-l sau Întorceau capul Își spuneau: „Ia uite! Ai zice că e Maigret!” Dar nu credeau că e Maigret. De altfel, nici nu prea mai era! Celălalt personaj fascinant... Doamna În lila... Urma și ea cura, dar numai la Grande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Încerca să mă gîndesc, și mîine dimineață... Atunci vă aștept mîine dimineață. CÎnd să plece, după ce dăduse mîna cu Lecoeur, Întoarse un moment capul spre Maigret, ca și cum s-ar fi Întrebat ce făcea acolo, tăcut În colțul lui, și se Încruntă. Îl recunoscuse? — Pe mîine. Ați fost foarte amabil... O văzură urcînd În mașină, aplecîndu-se spre Însoțitorul ei să-i spună cîteva cuvinte și mașina demară. Cei doi bărbați din salon se uitară unul la altul, apoi Lecoeur Întrebă, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În acel moment spre teatru sau spre un cinematograf? Soții Maigret se culcaseră fără să pomenească despre acest subiect, dar fiecare știa că celălalt se gîndea la asta. Maigret Își aprinse pipa și dădu pagina ziarului la știrile locale. Se Încruntă văzîndu-și poza pe două coloane, o fotografie pe care nu o cunoștea, făcută fără știrea lui, În timp ce bea un pahar cu apă. LÎngă el, se zărea aproape un sfert din silueta soției sale și, În spate, mai neclar, două-trei fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Mă Întreb de ce vă privea pe furiș. — Cred că Înțeleg. Maigret zîmbi, oarecum jenat. — Jurnaliștii au făcut din mine un fel de confesor. Ar fi vrut să-mi mărturisească totul și să-mi ceară sfatul. Apoi a renunțat. Lecoeur se Încruntă. — Nu Înțeleg. — Bărbatul a Încercat să obțină o informație de la Hélène Lange, una destul de importantă ca să-l facă să-și piardă stăpînirea de sine. Rareori se Întîmplă să sugrumi pe cineva cu sînge rece. Venise În casa de pe strada Bourbonnais
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
șaizeci de ani se dovedi de o candoare aproape copilărească. — De ce? murmură el. De ce-aș fi urât-o? Întoarse capul spre Maigret, vrând parcă să-l ia drept martor. — Ați iubit-o? Atunci se petrecu o transformare neașteptată. Se Încruntă, Încercând să Înțeleagă. Ultimele două Întrebări Îl surprinseseră, ca și cum totul era reconsiderat. — Nu Înțeleg prea bine..., bâigui el. Apoi, Încă o dată, Îi privi pe rând, zăbovind mai mult asupra feței lui Maigret. Undeva era o neînțelegere. — O vizitați În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a călcat strâmb de câteva ori în tinerețe... și nu numai. Copleșit, își lasă capul în jos. Zeii ne pe depsesc chiar prin ceea ce am păcătuit. Dar i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru totul fidel. Se îndreaptă încruntat din șale. Practicile sexuale ilicite sunt cu siguranță rădăcina decadenței. A putregaiului care corupe socie tatea de sus în jos, că doar peștele de la cap se împute. De aceea s-a străduit constant să stabilească o politică dinastică rațio nală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Acum te legi și de corăbii? — Dar... — Uiți câte războaie nu s-au încheiat la timp pentru că predecesorii mei nu au înțeles importanța puterii maritime și nu aveau o forță navală comparabilă în eficiență cu cea a legiunilor? Ianuarius se încruntă nedumerit. Cu cine să se lupte acum? Cu pirații? Au dispărut. Augustus îl privește și parcă i-ar citi gândurile. Lasă bărbia în piept și suspină. Ce pretenții să aibă de la un scripțogar ca ăsta când nici marele Caesar nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcut ca la Herculanaeum să se găsească atunci și Annaeus Seneca... — Retorul din Cordoba? — Da, încuviințează celălalt, venise să-și trateze reumatismul la izvoarele termale de acolo. Principele hâcâie ușurel. — Ți-am spus că și mie mi-au ajutat. Se încruntă brusc. — Nu văd ce legătură are Seneca cu fiu-tău și cu fata lui Plautius Silvanus. — Nepotul tău, preabunule, l-a găzduit pe Narcissus în casa lui de vacanță de la Herculanaeum. — Nepotul meu? se încruntă Augustus. Care? Claudius? — Da, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mie mi-au ajutat. Se încruntă brusc. — Nu văd ce legătură are Seneca cu fiu-tău și cu fata lui Plautius Silvanus. — Nepotul tău, preabunule, l-a găzduit pe Narcissus în casa lui de vacanță de la Herculanaeum. — Nepotul meu? se încruntă Augustus. Care? Claudius? — Da, și în același timp i-a pus-o la dispoziție și lui Seneca. Iar retorul s-a pus să organizeze acolo ședine de recitări... — Aha, poezie și proză cu acompaniament de dans și mimă, se înmoaie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trece de la una la alta și oa menii se gândesc probabil că s-a ramolit și bate câmpii. Încruntat, ridică privirea către Ianuarius: — Așa deci, Narcissus al tău are înclinații literare. Râde în barbă. — Nu mi-aș fi imaginat. Se încruntă intrigat. — Da’ cum a ajuns el în casa lui Claudius? Ianuarius își împreunează mâinile pe piept. — Nepoata ta, Antonia, văduva lui Drusus, mi-a cerut să-i trimit pe cineva care să verifice socotelile contabililor lui Claudius Nero. — Aha... — Narcissus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nearticulate. — Halal acuzator! exclamă amenințător Augustus. Se preface că-și stăpânește cu greu mânia. Un om care a fost el însuși acuzat că s-a urcat pe scenă! Plesnește indignat din palme. Dovedit pe deasupra și ca mincinos patent! Îl apucă încruntat pe Trio de pliurile sinusoidale ale togii. — N a avut el îndrăzneala să pretindă că testamentul un chiului său este fals, deși îi cunoștea autenticitatea? Trio Fulcinius își bagă îngrozit capul între umeri. — Din câte văd eu, continuă principele necruțător
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]