1,250 matches
-
Între o sticluță cu parfum de trandafiri, o pereche de papuci turnați din plastic și un batic verde pe care erau desenate un fel de valuri Înspumate de mare. Deși era potopit de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap șchiop din odaia bunicii sale bune. Deasupra dulapului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rugini, vor rămâne pierdute! Unde‐ ai intrat, pe unde se vine? Mâinile‐ ar ști, între ele luat, Să întoarcă din drum crinul prea înclinat. Dă‐mi, mamă, drumul la tine. Dar hotărârea‐ ai sucit‐o‐mpotrivă Rupând‐o, cheie ‐ dușmănos încruntat - În broasca ușii de la ieșire ... și - ai rămas înăuntru , pentru toți, încuiat. MILA MAMEI Iarba s‐a făcut de coasă, Nici nu știe, nici nu‐i pasă. Iarba plină e de flori. Casa‐ n mână la feciori Friptă mi‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
speranța de a fi numit succesor al tatălui său. Întrucât așteptările îi fuseseră înșelate în mod implicit, firea sa rea începu să iasă la iveală, părând că nu mai suporta să rămână acolo nici un moment. Nobutaka, la rândul său, privi, încruntat, spre Hideyoshi. Katsuie nu putea spune nimic, în sens pozitiv sau negativ, așa că, se mulțumi să bombăne în sinea lui. Nimeni altcineva nu-și mai exprimă aprobarea ori dezaprobarea. Shibata Katsuie își dăduse arama pe față, iar Hideyoshi vorbise întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori îi dădu un prosop alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul de transpirație. În același timp, Hideyoshi duse mâna stângă la stomac. Strâmbându-se încruntat, se întoarse spre Katsuie și-i spuse: — Va trebui să mă scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare că m-a apucat o indigestie gravă. Și, pe neașteptate, se ridică, pentru a se retrage la câteva camere distanță de sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de dimineață și m-am dus ca să i bat la ușă. Nu a fost surprinsă că am venit așa de devreme, ci parcă mă aștepta de dincolo de anotimpuri, de dincolo de timp, cu ochii goi, cu spatele gârbovit, cu fața ei încruntată.A tras un scaun la masa improvizată, a adus o hârtie îngălbenită și un creion chimic tocit la vărf și a început să stea pe gânduri, parcă adunând de prin văi cuvintele pierdute. Eu așteptam și aproape nici nu respiram
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
brâu.Lipovenii. Așa îi numeau oamenii satului. -Nu vă fie frică de ei. Sunt și ei oameni. Au venit să câștige un ban. Îi scot nevoile din bordeie. Mintea mea de copil nu se putea odihni. Noaptea lipovenii parcă porneau încruntați, cu bărbile lor dese și lungi, cu măinile îndreptate spre mine, amenințând că-mi fură sufletul. Strigam prin somn cutremurată. -Ai visat iar urât. Odihnește-te.Treacă cu noaptea, zicea mama, făcându-mi cruce. Noaprea trecea, dar venea alta și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Îndrăznit să ridic ochii din ecranul telefonului. ― Nu te-am auzit intrând, am șoptit. ― Mi-ai spart codul? țipă Maria smulgându-mi telefonul din mână. Nu cred că mai avea rost sa mint. ― Eram doar... ― Băgăcioasă și enervantă, știu. Așa Încruntată și nervoasă cum era, Maria arăta aproape Înfricoșător. ― Îmi pare rău. Dar ai fi putut să-mi povestești și mie, am adăugat timidă. Ea tăcu pentru o clipă. ― Ce să-ți povestesc, Alisia? Întrebă dur. Am râs ușor. ― Nu e
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
O, Doamne, am spus imediat. Îl cunoști? Maria chicoti. ― Păi, tot peste el am dat când am venit cu Adi. A fost foarte amabil și am făcut cunoștință. ― Pun pariu că Adi Îl urăște, am spus gânditoare. ― De ce? Întrebă ea Încruntată. ― Pentru că e superb și te place, evident. ― Ei bine, mi s-a părut puțin gelos, dar sincer, David e doar...David. Nu l-aș Înșela niciodată pe Adi. Am oftat. ― Felicitări! ― Alisia, ți l-aș lăsa ție pe David, dar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
i-ați trandafirii nenorociți cu tine, am spus rar. ― Sau te bat măr, adăugă vesel Adi. Alisia, intră În casă. ― Nu, am protestat, trebuie să... Dar Adi mă Împinse Înăuntru Înainte să pot termina propoziția. Închise ușa și mă privi Încruntat. ― Îmi explici și mie ce-a fost asta? ― Ăla era Victor? Întrebă Maria, venind În spatele meu. N-am răspuns. Am fugit pe scări În camera mea. ― Alisia! ― Las-o! Îi zise Adi. Poate are nevoie de timp să se liniștească
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
6. A venit pînă la berbecele care avea coarne, și pe care-l văzusem stînd în rîu, și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbece, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, și i-a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pămînt, și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbece din mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
făcut nimic, a izbucnit mama aruncându-mi o privire furioasă. Nici n-am sugerat că i-ați fi făcut ceva, a liniștit-o Josephine. Dar deseori copiii percep lumea adulților într-o formă distorsionată. Mama s-a uitat la mine încruntată. —Ați suferit vreodată de depresie postnatală? a întrebat-o Josephine. —Depresie postnatală! a pufnit mama. în nici un caz! La vremea aia, depresia postnatală nici nu fusese inventată! Am simțit că mi se strânge inima. Bravo, Josephine, bună încercare! — Vi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în oglinda poleită cu aur. Nici una dintre noi nu se obosește să zâmbească. O bătaie zdravănă în ușa dormitorului meu nupțial ne scoate din ceață. — E deschis, strigă Bea. Pe ușă dă buzna Lucille Cox, viitoare mea soacră - cu fața încruntată ca a unui Doberman și cu trupul ei mic, ca al unui băiețel slăbănog de opt ani. Am venit cu un cadou din partea mirelui! tună exuberantă Lucille, fără să se adreseze nici uneia dintre noi în mod particular - Lucille compensează minusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
colegă. Decență! Ce nu se poate, nu se poate. Viața e scurtă. Uite, mai duduim vreo zece ani și fâs, ne-am dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și limpezi, de vițel. Încruntarea, hm, da, încruntarea... Încruntații, uite-te la ei! Tovarășul Ștefan Olaru arătă grupul din fața standului de cărți, strada, lumea, universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea conștiinței? Acum, aici! Ăsta e singurul cod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dus. Irina îl privea, captivată. Îl privea cu ochi mari și limpezi, de vițel. Încruntarea, hm, da, încruntarea... Încruntații, uite-te la ei! Tovarășul Ștefan Olaru arătă grupul din fața standului de cărți, strada, lumea, universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea conștiinței? Acum, aici! Ăsta e singurul cod corect, să știi. Irina își privi ceasul, ah, uitase, n-avea ceas. Zâmbea, clipea repede, înviorată. Nu-i mai era teamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înaintea ochilor. „Asociație organizată pe principiul centralismului. Organele se aleg de jos în sus, hotărârile se iau de sus în jos. Minoritatea se supune majorității. Nerespectarea...“ Ridică privirea, întâlni ochii negri, fixați pe chelia lui. Ochii negri, sprâncenele negre, stufoase, încruntate. Dominic Vancea înfruntă privirea. Nu clipi, încercă să deslușească cicatricea de lângă sprânceana stângă a brunetului. O vagă urmă, ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea statutului se pedepsește cu observație, mustrare, avertisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adevăr... nu se poate lipsi de minciună. Sunt în contact, inseparabile. Prea ești încruntat, profesorașule! Ți-ar face bine concertul, crede-mă. Intră în capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu-i adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În avion. Și nu cred că ar trebui să fiu penalizată pentru un lucru care a fost doar o simplă greșeală. Urmează un moment de tăcere. — Asta crezi, că vreau să te penalizez ? spune În cele din urmă Jack Harper, Încruntat. Omul ăsta chiar n-are pic de inimă ? — Da ! E evident că n-aș fi pomenit niciodată nimic de CV-ul meu, dacă aș fi știut cine sunteți ! A fost o... cursă ! Știți, dacă asta ar fi o sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un an. Scrie negru pe alb. Arunc hârtia pe birou, spre el, iar el o privește Încruntat. — Emma, partea asta din anunț se referă doar la candidații excepționali. Tu nu ești pregătită pentru o promovare, crede-mă. Va trebui să dovedești că meriți mai Întâi. — Dar fac totul cât pot de bine ! Dacă mi-ați da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
concentrată la computer, oprindu-se din când În când să admire ce a scris, cu un zâmbet gen „Doamne, ce genială sunt !“. Nick citea paginile de sport de la Telegraph, dar acum Îl văd studiind niște documente pline de grafice, extrem de Încruntat. — Emma ? spune Artemis cu o voce fals-mieroasă. Mi-ai găsit cumva broșura de care te-am rugat ? Nu că ar fi chiar așa mare grabă... — Da, ți-am găsit-o ! zic. Îmi trag scaunul, mă ridic și mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un final, și continuu să bat la computer, roșie ca o pătlăgică. OK. Asta e. Nu contează. OK, i-am pus suc de portocale la plantă. Și ce dacă ? — Mi-a văzut cineva cana cu World Cup ? spune Paul, intrând Încruntat În birou. N-o găsesc nicăieri. — ...săptămâna trecută i-am spart cana șefului meu și am ascuns cioburile la mine În geantă... Shit. OK. Asta e. Și ce dacă am spart o cănuță ? Nu are nici o importanță. Continuă să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și eu sau pot să... spun, din ce În ce mai stins. — Emma, dacă poți să servești ceaiuri și cafele prin telepatie, spune Paul sarcastic, poți să rămâi la biroul tău, n-am nimic Împotrivă. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de toate rasele, spune Connor, albi, afro-caraibieni, asiatici și... ăă... se uită rapid pe hârtie. Cavaleri Jedi. — Adolescenți ! spune Artemis, dându-și ochii peste cap. — Connor, fii te rog amabil și amintește-ne care este publicul nostru țintă, spune Paul Încruntat. — Publicul nostru țintă, Connor consultă alt clipboard, are vârsta cuprinsă Între 10-18 ani, persoane ocupate total sau parțial cu școala. El/ea bea Panther Cola de patru ori pe săptămână, mănâncă burgeri de trei ori pe săptămână, se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gând să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am o dimineață foarte plină. — Am vrut doar să te văd. Cât mai de aproape. Împing ușa cu un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului lui, ca Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
semn ca să știm unde s-o punem la loc. — Stai ! zice, În momentul În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e una jos. — Spioană trebuia să te faci, spun, privind-o cum desface cu mare grijă scotchul. — OK, zice, Încruntată. Sigur a mai pus ea niște capcane. — E scotch și pe ușa garderobei, zic. Și... o, Doamne ! Arăt În sus. Pe ușă e un pahar cu apă aflat Într-un echilibru precar, care, În clipa În care am deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]