1,396 matches
-
pur și simplu am știut - ai înțelege ce vreau să spun, Rachel - am știut că e încurcată cu Carlos. —Intuiție feminină, am murmurat eu. Deși poate că ar fi fost mai nimerit să spun „nevroze feminine“. — Și era? am întrebat. încurcată cu Carlos? — După ea, era noua lui iubită. M-a pus să intru înăuntru, după care a început să-i scârțâie ceva, în spaniolă, lui Carlos, pentru ca în final să-mi zică „Rămâi la ăia de-un soi cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca să mă asigur că toate proiectele mele - și ale lui Jackson - erau transferate așa cum trebuie. I-am spus lui Vivian treaba asta, sperând că o să aprecieze faptul că nu eram genul de angajat care, în mod iresponsabil, își lasă angajatorul încurcat. S-a dovedit că ea n-a apreciat. — Două săptămâni? Dar e absolut absurd. Am nevoie de tine mult mai repede de-atât. Ce zici de lunea viitoare? m-a contrazis Vivian. M-a cuprins din nou neliniștea. Oare prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spus că am făcut eu ceva, răspunse Wilt, decis să nu pomenească despre incidentul din baie cu păpușa gonflabilă. — Te referi la muie? Nu știu la ce mă refer. Și, la urma urmei, ce-i aia „muie“? Peter Braintree păru încurcat. — Nu sunt prea sigur, zise el, dar mi se pare limpede că e ceva ce n-ai vrea să facă soțul tău. Dacă aș veni acasă și i-aș spune lui Betty că am făcut o muie, ar crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că nu-i plăceau negrii. — Habar n-am ce părere avea despre problema rasială, zise domnul Morris. Eu mă refer la forța ei fizică. — Era o femeie puternică, domnule? — Foarte! zise din toată inima domnul Morris. Sergentul Yates se arătă încurcat. — Pare ciudat ca o asemenea femeie să se lase omorâtă de domnul Wilt fără să i se opună mai serios, zise el gânditor. — Mie mi se pare incredibil, întări domnul Morris. Mai mult, sugerează un grad de vitejie nebunească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sunt chiar așa de idiot, iar dacă luni dimineața clientul dumneavoastră va avea vreun semn pe corp, nu va fi din cauza mea sau a vreunuia dintre oamenii mei. De asta vă asigur eu personal. Domnul Gosdyke părăsi sediul poliției foarte încurcat. Trebuia să recunoască și el că povestea lui Wilt nu fusese una foarte convingătoare. Gosdyke nu avea foarte multă experiență cu criminalii, dar avea o bănuială ticăloasă cum că bărbații care mărturiseau deschis că le făcuse plăcere să-și imagineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prin dezvăluirea lor, sub semnul întrebării. Dezvăluindu-le, accentuându-le, cu dezinvoltură, deveneau suspecte, incredibile, ireale. Pe asta se baza, oare, imprudentul Tolea, zăpăcitul? Să insiști pentru recuperarea prin „limbajul mimico-gesticular“, de la un fotograf amuțit, a unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de aramă. Am chemat un vechi amic, sămai stăm de vorbă. Nu știe că e ziua mea. Numai așa,sănu fiu singură. Mă calmează. Tăcerea, discreția, oboseala lui... Și înverșunarea ascunsă, zavorâtă. Neclintită, da... Se așază pe celălalt fotoliu, pare încurcată, nu știe încotro să depărteze discuția. — A trecut prin multe. A venit la noi prin ’50, cred. Foarte tânăr, aproape copil. Luptase în munții Greciei, ca tânăr comunist. Se rupsese de familie. O familie înstărită. Tatăl, un celebru universitar, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la picioare de la soba destinată să i le încălzească și pedelele i-au luat foc de la lumânări. Se enervează la ședințele Biroului Politic. Deciziile lui nu sunt raționale. Adesea, bate cu pumul în masă. Se plânge că documentele sunt prea încurcate și că telegramele sunt lipsite de sens - nu mai este el însuși. Ea nu se întoarce înapoi. Vrea ca el să meargă mai departe. Vrea ca el să o vadă în fiecare colțișor, în ceașca lui de ceai, în hărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
toate astea, câțiva oameni din mulțime pun sub semnul întrebării perioada peste care ea a sărit. Se cere un martor, care să dovedească bravura ei în închisoare. Brusc, ea intră în panică și începe să fie defensivă. Replicile îi devin încurcate, iar cuvintele fără legătură. Ce sens are? Trebuie să aduc un martor! De ce? Vreți să spuneți că inventez? Cum să fac asta? Am fost și sunt o revoluționară. Și nu o să-mi fie teamă de voi! O vreme, se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Încheindu-și nasturii de la uniformă, el își scoate o țigară. Rotocoale de fum îi învăluie fața. Ea simte cum groaza își încolțește victima. Cât e ceasul? întreabă el. Ea nu-i răspunde, dar se ridică. Hainele îi sunt șifonate. Părul încurcat îi cade pe umeri. Realitatea nu se discută, ea există pur și simplu, zice el pe un ton aspru și își stinge țigara. Liniile de amărăciune de pe chipul ei s-au adâncit brusc. Ne vom stabili la Beijing. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a fost un rug cu ierburi ale pasiunii care miroseau puternic. Nu am uitat niciodată parfumul Shanghaiului. Noaptea e dulce-amară, plină de lacrimi. Nu mă pot abține să nu-mi aduc aminte de trecut. Suferința mea. Chinul, sentimentul că sunt încurcată în propriile-mi intestine, mă ghemuiesc, dar nu sunt în stare să ripostez. Încet, urma înnoroiată a amintirii dispare în orizotul plat. Îmi privesc sentimentele cum ard și se risipesc în cenușă. Îmi dau seama că dacă nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În buimăceală și somn când va Încerca să o rețină și doar niște cuvinte. nesiguranță frică singurătate foame Povestea lui nici ea, nici nimeni altcineva nu au s-o audă vreodată. Nici Întreagă, de la cap la coadă, nici pe sărite, Încurcat, complicat, așa cum o tot povestește Christa. Pentru că, după o viață Întreagă petrecută Între străini, el știe ceva ce ea nu va Învăța niciodată. El știe să tacă. Prin geamul mașinii alunecă măslini firavi și frunzișul lor luminează albicios - la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
explozia de la uzinele BASF. Cofetăria de pe Hauptstrasse a fost Închisă și ea o vreme pentru renovare, toate casele din centru aveau geamurile sparte de suflul exploziei. — Dar cum s-a Întâmplat, de fapt? Cine fusese de vină? — Este o poveste Încurcată, m-ai Întrebat și ți-am mai spus! Procesele și expertizele au ținut ani de zile și până la urmă au fost găsiți vinovați francezii, care interziseseră producția continuă În uzină. Dacă americanii nu ar fi deschis frontiera și nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a făcut colibă În cornul acela de pădure și așteaptă să-i pice cămeșa din cer’ - chiar se laudă: că două (dintre care una mai lunguță - de fată-mare) i-au scoborât drept În brațe! Oamenii Îi ajută pe cei rămași Încurcați, aninați de crengi, să se descurce, să coboare, fără să-și rupă oasele. După aceea desprind cămeșele, le taie, le Împart... - Dar cu parașutiștii ce fac?, Îl Întreb pe Moș Iacob, cel carele pe toate le știe el. Bătrânul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care tocmai terminase cu ziarele, ridică receptorul telefonului care suna. — Medicul-șef? zise Verma. — Ați greșit numărul, îi răspunse brigadierul. — Îmi cer scuze, zise Verma. Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva minute după aceea: țâr, țâr. țâr. — Vrei să-ncetezi să mă suni? țipă nervos brigadierul. — Cling, cling. — Vai, îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și cum putea secretarul lui să vorbească! Nu putea să gândească deloc din pricina vorbăriei omului ăluia. Cu doar câtva zile în urmă era într-o vacanță de vis cu familia la Mussoorie, iar acum iată-l implicat în cea mai încurcată tragedie guvernamentală pe care și-ar fi putut-o imagina. — Maimuțele astea sunt o problemă teribilă, domnule, spuse domnul Gupta, încercând din greu să pară nefericit, dar arâtând, în ciuda eforturilor, foarte fericit. 21 Prima ședință ținută cu brigadierul imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un prieten. Noapte bună! — Noapte bună! își văzu mai departe de drum și, două străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cap. Trebuie că știa și Linda. — Nu-i făcea nici o plăcere. — Ei bine, asta e problema ei, nu? — Ce ghinion că Naomi a coborât la subsol În după-masa aia, am spus eu, strecurându-mi În voce o notă de mirare Încurcată. De fapt, ce căuta acolo? Nu a parcurs suficiente cursuri de greutăți ca să poată folosi sala nesupravegheată. Cath scoase un sunet de dezaprobare: — Vaca aia proastă umbla după Derek? Doar ți-am spus. — Sper că nu le-a spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și se oprește din mestecat, s-a întâmplat ceva, întreabă el, iar eu îi întind plicul, în ochii mei strălucesc dorința de compasiune și umilința, împotriva voinței mele, simt cum îmi tremură buzele și încep să plâng. El mă privește încurcat, ochii lui aleargă de la mine la croissantul lui, toată lumea face liniște și se uită la mine, nici măcar nu încearcă să își mascheze mila, chiar și mie îmi este milă de mine, îmi doream să îmi pot stăpâni lacrimile acelea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu și pe tine, cu tine nu are nici o legătură, spune el, te-a preocupat întotdeauna mai mult slujba ta decât persoana mea. Cum poți spune așa ceva, mă enervez eu, nu este deloc adevărat, asupra noastră se ațintesc deja privirile încurcate ale oamenilor din jur, cum te poți certa dindărătul unei perfuzii care îți picură în vene, din contră, această situație ar trebui să fie una care unește oamenii, eu tac, am lăsat-o în urmă pe Gheula, nu mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vorbeau în mare secret pe la spatele nostru, dispărând și reapărând pe neașteptate, fără nici o veste, iar eu dădusem dovadă de multă siguranță, lăsați-l să plece acasă, eu știu cel mai bine de ce anume are nevoie, iar el mă privește încurcat, nu știe prea bine ce vrea, pare că nu dorește să rămână acolo, dar nici nu ar vrea să se întoarcă acasă, caută o nouă alternativă cu ochii plecați, dar eu observ cum îl privesc ei, nu am nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apoi mă întreabă, ce anume îți place să faci? Mă holbez la ea timp de o secundă, ca și când cuvintele mi-ar fi necunoscute. Ea îmi întoarce o privire cercetătoare, ochii ei negri sunt înconjurați de genele dese, iar eu chicotesc încurcată, ce îmi place să fac, mă obișnuisem atât de mult cu ceea ce trebuia să fac, încât uitasem complet ce îmi place, așa că ridic din umeri, îmi place să fiu cu ei, indic printr-o mișcare a bărbiei spre ușile închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pătați de urmele degetelor noastre. De câtă vreme locuiți aici, întreabă ea, iar eu spun, de aproape zece ani, ne-am mutat înainte să se nască Noga, și ea zice, dar nu este aceasta adevărata ta casă, iar eu întreb încurcată, ce vrei să spui, sigur că aceasta este casa mea, nu am alta, și ea spune, dar casa aceasta poate fi distrusă în cinci minute, poate fi dărâmată de un cutremur, casa ta adevărată se află în conștiința ta, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la fel de ușoară cum a fost, iar eu spun, așa este, dar trebuie să fii realistă, din câte se pare, el nu își va părăsi familia, întrebarea care se pune este la ce te poți aștepta din partea lui. Ea mă privește încurcată, ca și când niciodată nu ar fi pus problema în felul acesta, își leagănă capul de parcă s-ar ruga, ar trebui să treacă prin asta împreună cu mine, murmură ea, să decidem împreună ce anume vom face cu acest copil, dar în loc de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îngrijorată, fericirea șade la masă alături de noi, dar amândouă o protejăm excesiv pe această nouă musafiră, să nu cumva să o alungăm prin vorbe rostite prea tare. Îi urmăresc mișcările confuze plină de fericire, a scăpat furculița, apoi mă privește încurcată, imediat după aceea o bucățică de roșie îi pătează cămașa, obrajii i se acoperă de firimituri de pâine, cât este de amuzantă și de dulce atunci când mănâncă, cu încrederea ei inocentă că mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]