9,411 matches
-
pentru trei oameni. — Foarte bine! - spuse papa. Poți să reduci și mai mulți, și-așa nu fac nimic toată ziua. Episodul 208 AMINTIRI DIN NOVICIAT O clipă se lăsă liniștea. Apoi, dându-și seama că Grigorie al XV-lea îi încuviință rugămintea, Metodiu căzu în genunchi, dând să apuce mâna fină, cu degetele lungi, ușor pătate de cerneala deselor, dar necesarelor pentru acele vremuri bule papale, însă sancta persoană îl împiedică, ajutându-l să șadă din nou pe scaun. — Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
intuiau atunci și tot mai puțini îl vor intui de-acum înainte. Anume, ce minunat, ce înălțător este până la urmă să te umilești. Să te târăști pur și simplu în fața mai marilor tăi, să fii un vierme, o mașină de încuviințat, să fii mereu îndoit cu trupul și cu mintea, să-ți biciui cugetul care spune „nu” până va spune „da, da, da”, să pândești fiecare mișcare a aproapelui tău numai pentru a-i sări întru ajutor, să ai mereu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se face că o nație ce pare unora nu tocmai inteligentă, ba uneori de-a dreptul săracă întru duh, a supus atâtea popoare, acum înțeles-am deslușit. Totul se trage de la educația eminamente militară ce le dați copiilor. Da, da - încuviință turcul - nu suntem deștepți per total, au ieșit și proverbe în această privință pe seama noastră, dar în timp ce alții făceau proverbe cu noi, noi făceam cuceriri cu ei. Nu-mi rămâne decât să vă foarte mulțumesc pentru ce mi-ați spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nou pe treabă, constatară că apa pe care o adusese Ajamuk avea să se termine înainte de vreme. — Trebuie să mai facem un drum, hotărî Laila. Nu cred că e bine să riscăm din nou așteptând până în ultimul moment. — De acord, încuviință fiul cel mare. Dar acum am rămas doar doi și dacă unul din noi se duce după apă, celălalt va înainta foarte puțin cu săpatul puțului. — Am să mă duc eu după apă, se grăbi să răspundă Aisha. Nu călăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o competiție atât de stupidă, ar fi trebuit să vă imaginați că putea să vi se întâmple așa ceva. Targui-ul făcu un gest semnificativ cu mâna și adăugă: — Iar acum ar fi bine să plecați. Pilotul se gândi o clipă, încuviință din cap, își luă casca și intră în mașină, dar imediat apăru din nou, ținând în mână un pistol pe care-l îndreptă spre capul lui Gacel Sayah. — Și acum ce spui, arab păduchios? exclamă. O să-mi dai apă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urmare, dacă toți sunt băgați în povestea asta, toți trebuie să plătească. Dar ceilalți, cei care-au venit ieri, s-au comportat corect și nu păreau să fie în stare să facă rău nimănui, îi spuse mama sa. — Se poate, încuviință Gacel. Dar când ne-am înfruntat cu alte triburi, niciodată n-am stat să ne gândim că între ei puteau să fie și oameni buni. Erau dușmani și, prin urmare, trebuia să luptăm cu ei. — Asta-i foarte adevărat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Aveți apă? — Desigur! Aduceți-o! Blondul, care din primul moment păru a fi șeful grupului, îi făcu un semn pilotului, iar acesta dădu fuga până la elicopter, dar când ajunse la el, se întoarse și strigă: — Să aduc și cafea? Gacel încuviință și îndată pilotul se întoarse cu o ploscă, un termos și câteva pahare din plastic. Intrară. Străinii se așezară în fundul cortului, iar Gacel în fața lor, cu arma pe genunchi; se priviră ca și cum fiecare dintre ei i-ar fi așteptat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rog, tu ai spus-o... Știu că în luna asta câștigi mai mult decât în tot restul anului... Sau mă înșel? Ajunseră împreună la elicopter și Nené Dupré scoase din cabină două beri reci, îi întinse una tovarășului său și încuviință: — Nu! Nu te înșeli, pentru că aproape toți suntem în aceeași situație - luă o înghițitură zdravănă, râgâi zgomotos și adăugă: Dar știi ceva? Uneori, când zbor deasupra deșertului în căutarea celor rătăciți, nu mă simt ca un înger salvator care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să faceți cu el? — Să aplic legea. — Tăindu-i gâtul? — Nicidecum! Ce-a făcut el nu se pedepsește cu moartea. Doar cu biciurea și tăierea unei mâini. — O mână? Vreți să fie adus aici ca să-i tăiați o mână? Gacel încuviință din cap de mai multe ori și preciză: — Mâna ce a ridicat arma în tabăra tuaregă unde fusese primit cu ospitalitate... Așa spune legea. — Dumnezeu să ne-ajute ! Și el știe? Dacă nu știe, va afla în curând. — Vă imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lunetă, așa încât clipi de câteva ori, dar după un moment își înălță privirea și spuse nu foarte sigur pe el: — Pare un butoi. Asta cred și eu... - îi dădu dreptate fratele său. Un butoi prins de o parașută. — Apă? Beduinul încuviință în timp ce adăuga: — Probabil conține o bună parte din rezerva lor de apă. — Și ce caută acolo? — Se vede că l-au aruncat pe dune ca să nu se spargă lovindu-se de stânci și că deocamdată l-au lăsat unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
interveni pe un ton plângăcios cel mai mic dintre frații Mendoza, care se vedea că e complet epuizat. În comparație cu tine, până și vulturii par mai sculativi. Ți-a spus cineva vreodată că pari o cucuvea, nu un mercenar? Numărul unu încuviință, dând ușor din cap: Întotdeauna când îmi dau seama din timp de vreo primejdie pe care alții se încăpățânează să n-o vadă și când încă mai e timp să fie evitată. — Și, după părerea ta, ce ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n mă-ta! Mecanicul se așeză pe o piatră, își ascunse câteva clipe fața în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă ofer prizonier. — Nu tu te oferi! - i-o trânti rănitul. Noi te predăm împotriva voinței tale, și pot să jur că n-o să plâng dacă o să-ți taie beregata. — Nici eu dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și-l întrebă: Ești gata? — Am altă soluție...? veni răspunsul acru. Cu cât terminăm mai repede, cu atât mai bine. — La drum, atunci! Și liniștește-te; tuaregul s-a jurat că nu ești în primejdie. Și tu îl crezi? Celălalt încuviință în timp ce-l luă de braț și-l împinse ușor spre ieșire, aproape prietenos. Dacă nu l-aș crede, n-aș face ceea ce fac. — Sper să nu-ți pară rău niciodată. Sam Muller scoase cartușele din patru puști-mitraliere și-i făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
De când e lumea lume, de când faraonii au visat să-l cucerească, sute de oști au dispărut în nisipurile lui. Doar cel care se supune și acceptă dinainte indiscutabila lui superioritate are ceva șanse de supraviețuire. — Ca tuaregii, de exemplu? Celălalt încuviință, fără falsă modestie. — Ca tuaregii, de exemplu. Suntem un popor destul de orgolios ca să acceptăm să ne supunem cuiva, dar suficient de umili ca să ne supunem naturii, pentru că știm că Allah a creat lumea cu milioane de ani înainte de a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
avionului, dar încă te puteai uita direct la el, fiindcă o murdară perdea formată din milioane de firișoare de nisip îl estompa, ca și cum s-ar fi ascuns după cel mai gros nor. — Se încurcă treaba! Copilotul dădu ușor din cap, încuviințând: — Rău de tot! — Și oamenii ăștia sunt într-o situație grea. — Mai grea o să fie situația noastră dacă nu se limpezește atmosfera. — Cine ne pune să ne băgăm în încurcăturile astea? — Banii. — Păi chiar acum aș da înapoi toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
celălalt. În elicopter nu permit nici o vorbă despre asta, și dacă cineva are intenția s-o facă s-o spună de pe acum, pentru că n-am de gând să-l las să urce... E clar? Pe rând, toți cei de față încuviințară în tăcere; francezul, după ce băgă mâna sub un scaun din elicopter, scoase un sac greu de sport de culoare portocalie și i-l întinse lui Gacel. Ăsta e pentru tine - spuse. — Ce e? — Un milion de franci, pe care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cît pot să-și vorbească una alteia despre amorurile lor. Simt nevoia să-și repete, În absența iubitului, fiecare amănunt derutant așteptînd o confirmare. Atunci se produce un transfer, o parte din iubire trece asupra celei care ascultă cuminte și Încuviințează: Și mie mi s-a Întîmplat la fel, dar să vezi că se Întoarce... tu nu te compari... ai toate atuurile... și eu m-am temut atunci, dar femeile simt, Între voi e mult mai mult, nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spui nimănui despre ce s-a întâmplat. Vei avea mari probleme dacă o faci. Ai înțeles? Unghiile ei s-au afundat în carnea de pe ceafa mea. Respirația îi era fierbinte și avea același miros rău. — Niciodată, nici un cuvânt, nimănui! Am încuviințat, pe jumătate de ușurare, fiindcă nu înțelegeam de ce mi-a poruncit doamna Watkins să tac. Eu mă gândeam c-o să trebuiască s-o implor să se îndure de mine. Eram mult mai mare când am aflat ce i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se confesează unui copil maturizat; eram rușinată și fascinată în egală măsură. — Vrei să stăm jos? am spus, arătând spre două scaune neocupate. Am fost surprinsă când și-a împreunat sprâncenele pentru o secundă, pentru a se gândi; apoi a încuviințat din cap. * * * Nu sunt atâtea povești pe lume, iar a lui Lee era o versiune clasică; o aventură cu o femeie măritată. Sexul iubitei nu era o surpriză; se știa la Colegiul de Arte că, în ciuda unui scurt mariaj cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
conversație privată, care s-a transformat într-o ceartă. Poate că persoana asta a împins-o sau ceva de genul ăsta, fără să aibă intenția de a-i face vreun rău, și a căzut lovindu-se la cap. Sigur, am încuviințat. E cea mai plauzibilă explicație. Dar dacă s-a întâmplat așa, de ce persoana cu care era Lee nu a venit direct în casă să spună? Tot ce ar fi trebuit să facă ar fi fost să spună că Lee s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am sugerat eu. S-a uitat la mine inexpresiv. Nu aveam chef de diplomație, așa că am trecut direct la subiect. —Uite, Judy, Tom mi-a spus că vrei să vorbești cu mine în legătură cu Lee și Claire. Așa e? Judy a încuviințat serios din cap. Majoritatea lucrurilor le făcea cu seriozitate; distracția nu era un cuvânt din vocabularul ei de zi cu zi. Dar dacă ea a ales să își poarte părul cu cărare pe mijloc și strâns într-o cosiță, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fusesem la sală de două săptămâni. M-a anunțat cu asprime că nu mai aveau nevoie de mine pentru următoarele săptămâni și mi-a sugerat să folosesc acest interval pentru a mă readuce la condiția fizică a unui antrenor. Am încuviințat, antrenându-mă cam o oră și participând apoi la ora de aerobic a lui Rachel, gata transpirată. în ciuda încălzirii făcute, mâine am să mă simt ca și cum niște spiriduși m-au lovit cu lopețile toată noaptea. Apoi m-am îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a spus ce sunt, tu de unde ai știut? — Am ascultat o conversație telefonică, a spus, părând rușinată. Nu am vrut să trag cu urechea, dar fata asta, Harriet, l-a sunat. Eu am răspuns și am crezut... —Erai geloasă. A încuviințat din cap. Așa că am ridicat celălalt receptor în timp ce el vorbea. Nu era ce credeam eu. Ea era foarte supărată - spunea că galeria urmează să facă un inventar și că și-ar fi dat seama că au dispărut câteva. Paul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
niciodată în viața mea, știa, știa ce se întâmplase... dar nu am vrut să o omor. Chiar nu am vrut. Părea OK. Și îl enerva pe Clifford, ultima persoană care trebuia să moară. Ironia dracului. Era prietena ta, nu? Am încuviințat din cap. S-a lovit cu capul de o cărămidă când a căzut, a spus Nat. I-am verificat pulsul. Era moartă. Dintr-odată, pur și simplu. Am stat acolo o vreme. Nu-mi venea să cred. După care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spus. A, nu, Walter mi-a spus. —Walter ți-a spus multe, nu-i așa? Probabil Walter a fost cel care și-a băgat nasul în treburile lui Clifford, cel care ți-a spus cine sunt încă de la început. A încuviințat. —Walter era un spion înnăscut, a spus. Trăgea intenționat cu urechea. Ăsta era principalul motiv pentru care îi scriam lui Lee, știi, în loc să o sun. Nu voiam ca Walter să-mi asculte convorbirile. Și când a murit ai vrut scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]