6,539 matches
-
Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har.” “Poezia este arta de a face să intre marea intr-un pahar.” “Poezia este dimineața omenirii, istoria sentimentelor Înălțătoare, Îndemnul permanent către bine si adevăr.” Noaptea și-a Întins aripile peste Întreg cuprinsul, dar eu nu m-am lăsat prinsă În mrejele ei. N-am reușit să pun geană peste geană, renunțând În gând de mii de ori la acest
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
el în misiunile lui diplomatice, eu aveam nevoie de imaginea lui domestică sau de cea cerească, de aceea în care omul și dumnezeu locuiesc în același trup, când omul nu știe de ce face unele lucruri dar le face la un îndemn interior, aș fi vrut să fiu cămașa de pe pieptul lui, să-i măsor bătăile inimii, aș fi vrut să fiu încălțămintea din picioarele lui, să mă plimb pe harta trupului său, aș fi vrut să fiu mireasma din săpunul de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu se vedea nici un colț din talerul ei de aramă. Împrejurimile deveniră de catran. Căruțele așezate una după alta așteptau numai primul bici al bulibașei, drept semnal de pornire, Iorgu afându-se în capul coloanei. Clipa sosi nesperat de repede. La îndemnul bunicului ei, Voica, nepoata favorită a bulibașei, care nu mai putea de dragul de a mâna ea catârii, dădu semnalul și coloana se puse în mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încă de la ceasul când ochii nopții nu se închiseseră și pe geana Dealului Mare nu apăruse încă bulgărele de jar al soarelui. Ea își așteptase feciorul! Cei doi soți se priviră reciproc și rămaseră fără glas. Veni însă Alex cu îndemnul: - Haideți să mâncăm ceva, mai avem și alte treburi astăzi. Alex luă de pe masă ceva în fugă, grăbindu-se să plece la serviciu, iar Ina rămase cu aceeași bucată de pâine în mână, neîncepută. Singurul care mâncă fu Mihăiță. Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șiroiască lacrimi de durere și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor doi copii? Ei au dat de fapt verdictul, care nu poate să-l conteste nici o lege. Părerea mea este că acest proces trebuie să înceteze spre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nimeni la răscruce de drumuri și, dacă se gândea bine, și de viață. Se apropie de el, îl mângâie pe creștet și rugându-l să-și prindă mâna lui mică de mâna sa deja întinsă, îi adresă în același timp Îndemnul : - Hai cu mine băiatule, hai să mergem acasă la tine. Vișinel îl privi nedumerit. Oare de ce nu înțeleg oamenii aceștia că de fapt casa lui înseamnă cortul, șatra!? Domnul acesta voia să-l ducă undeva într-un loc care nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai mult decât un prieten, poate chiar un frate de suflet! - Dacă și el ar vrea, știu și eu... - Va voi! Tot ce vine de la mine și de la Alex el consideră a fi o poruncă, pe când de la tine, e un îndemn spre bine, e un sfat. - Dacă spui tu, mămico! - Te roagă mama să-i vii în ajutor, de fapt să ne sprijini, pe mine și pe tata, ca Vișinel să înțeleagă că este de acum membru al acestei familii. Se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Înjunghiat de plumbul topit, băut cu atâta nesaț. Asediat, am sorbit din nou, foarte concentrat. Nu m-am lăsat. Știam că va veni și ea, Plăcerea. O scenă din trecut, de prin liceu, mi-a inundat creierul Întreg. Aud clar Îndemnurile zbierate ale colegilor mei - mă aflam acasă la Neluțu și țopăiam cu toții În jurul unei sticloanțe de coniac Napoleon. După al doilea pahar, miamintesc faptul că biblioteca Începuse să se miște. Și covorul de sub picioare era acum unul zburător. Îmi ardeau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cuveni să mai audă încă odată clinchetul muzical al cupelor. Apoi, savurară rara băutură care, după gust și finețe, era tot ca o sărbătoare. - Acum, hai să vedem dacă stăpânului casei îi place ce au pregătit cele două gospodine, veni îndemnul mamei care, împreună cu Ina, așeză cu tot dichisul o sumedenie de bunătăți pe masa din sufragerie. Se înfruptară toți trei din antreurile apetisante, apoi trecură la ciorbă, ca în cele din urmă, Ina voind s-o scutească pe mama ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
absurd, ar fi dobândit atributele unei chei de biserică, cu siguranță multe dintre ușile de la aceste lăcașuri sfinte nu s-ar fi deschis. Gândul de a se așeza la casa lui, începuse a pune stăpânire pe timpul și preocupărilor sale. Un îndemn interior îl conducea spre căutarea unei partenere care să corespundă pretențiilor sale. Cunoscându-le pe cele două domnișoare doar în treacăt, când se aflase pe un pat de spital pentru o intervenție chirurgicală, o bagatelă, cum îi spuneau unii medici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
două mirese! N-ar fi frumos, ce spui!? - Nu numai că ar fi frumos, ar fi de-a dreptul minunat! - Cavalerul care pare a fi îndrăgostit de mine mi-a dat destule ocazii să-i cred declarațiile și, drept urmare, după îndemnul inimii, i-am răspuns și eu cu dragostea mea, continuă Ina. Nu ne grăbim nici unul din noi. Mai suntem la faza studierilor reciproce. E o așteptare destul de obositoare. E ca și cum te-ai afla pe peronul unei gări și trenul tău
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Anatole France. O carte mare în toate ale ei, dar el rămăsese mai ales cu un fragment plin de substanță ce-l urmărea ca o umbră. Memorase câteva fraze și din când în când și le amintea ca fiind un îndemn, dar și o avertizare. Ilustrul scriitor sintetiza prin câteva fraze simbol întreaga operă: ... Un vânător întinsese o plasă în deșert, pe nisip. În ea se prinsese o pasăre, un fluierar. Vânătorul își dădu seama că era o femelă, fiindcă bărbătușul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ar lipsi. Tot timpul cât se pregăti, își fărâmă gândurile pentru că nu-și dădea seama dacă va avea tăria să suporte scenele de tandrețe ale mirilor care, cu siguranță, vor fi încărcați cu lumini solare. În cele din urmă, la îndemnul mamei sale, Olga acceptă să facă acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea; era sigură însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pot plăti facturile la furnizori din cauza unor propietari restanțieri la plata cotelor de întreținere de la bloc, pe care reușesc să-i determine la plată pe calea procedurii de mediere. Pe această cale adresez proprietarilor de la bloc și asociațiilor de proprietari îndemnul de a nu pierde timpul pe sălile instanțelor de judecată, ci, de a recurge la alegerea unui mediator, în vederea soluționării cu succes a oricăror probleme conflictuale legate de asociațiile de proprietari. Aceasta este astăzi calea cea mai eficientă și rapidă
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
negația celei de mai sus, și anume: „Să nu faci nimănui vreo nedreptate, chiar cu riscul de a renunța la relațiile cu ceilalți sau la societate. Ultima datorie are În vedere ceea ce este al său, adică proprietatea, și constă În Îndemnul de a nu Întreține relații sau a nu intra Într-o societate care nu ar avea baze juste, deci care nu ar putea garanta dreptatea și proprietatea. Immanuel Kant distinge Între dreptul natural, ca teorie sistematică, Întemeiat pe principii a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înseamnă Însă a ordona. Deci ceea ce e o simplă afirmație sau observație nu are, de fapt, caracter juridic. În drept nu există modul indicativ, iar când e folosit În coduri, are În realitate un Înțeles imperativ. De asemeni sfaturile, simplele Îndemnuri, ies din sfera dreptului; toate formele atenuate de impunere, nu sunt de natură juridică. E foarte adevărat că adeseori găsim, mai cu seamă În legislațiile antice, enunțuri de fapte și opinii care nu sunt de natură imperativă. Dar aceasta nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să-ți spun și să te învăț în același timp, să te străduiești să dobândești puterea ca din învinsă, tocmai fiindcă știi ce pierzi, să devii învingătoare. Abia atunci poți considera că ai obținut o mare victorie! Dacă vei urma îndemnul meu, vei vedea că vei avea multe zile în care liniștea ta sufletească va păși în același pas cu tine, nu alături... Olga ascultă docilă. Aparent se domolise. Ea știa bine însă că fusese nevoită să coboare atât de mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mâna să părăsească mai repede incinta. Era cuprinsă de o firească stânjenire pe care încerca să o justifice celor prezente în salon, spunându-le că e o situație de excepție. - Ți-am spus... de bucu... Nu-și termină spusele. Intuind îndemnurile ajunse la exasperare ale Olgăi, continuă: mă duc, mă duc! Din ușă: ce mă fac, nu e nimic de mâncare în frigider. - Ai bani!? - Am! - Atunci care e problema? - Vreau să mănânc mâncare gătită de soția mea, asta vreau... - Ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
jurnalul ei. - Îmi pare rău pentru tine, nu ți-ar fi stricat o oră de odihnă. În compătimirea ei era de fapt un însemn al satisfacției sale de a nu fi fost deconspirată. Și, pentru a încheia capitolul, veni cu îndemnul: acum, hai să mâncăm ceva și să ne așezăm în pat mai devreme, poate recuperăm timpul sortit odihnei. Mâine și eu am o zi grea. Alex fu de acord că propunerea Inei era într adevăr salutară. Intră cu toată ființa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
braconat de mistreți, nu vom mai veni. De bună seamă că nu. Hai, dă-i bătăi, după mine. Că namilele revin. Retrasu' Așa se obișnuise de copil mic. Nu poate face nimeni precizarea dacă a procedat în felul arătat, la îndemnul cuiva, ori, dacă, singur se deprinsese, să fie astfel. Fapt este că era un retras, că, un retras a fost, întreaga viață, de mai bine de nouăzeci de ani. Fapt datorită căruia așa i-a rămas și numele: Ioanid al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca Împătimit al gastronomiei, că Îndrăgita interpretă Draga Olteanu-Matei a scos un audiobook cu rețete versificate. Nu-i rău! Din păcate, titlul apariției editoriale mi se pare total neinspirat :”Golătatea Înconjoară, iar foamea dă de-a drep tul”. Revin la Îndemnul lui Pleșu : Învățați romînește, bre!... Un supliment de cultură lansează, spre dezbatere, o temă dificilă : Cum ar arăta lumea condusă de artiști? Teoretic, catastrofal. Practic, la fel... Prin anii 70, la teatrul din Constanța, exista un secretar literar ca nume
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
plată în care omul bea în cea mai deplină tăcere, fără nicio manifestare exterioară. Bea până cade sub masă sau până pleacă acasă, să se culce. Asta e așa numita beție sovietică. Originea ei s-ar afla bine explicată în îndemnul existent pe fiecare aparat de la "Transmisiunile" Armatei Roșii: "Ai grijă ce vorbești fiindcă dușmanul ascultă!". Plăcuțele aflate pe respectivele aparate au fost traduse cu atenție în fiecare din limbile statelor membre ale Tratatului de la Varșovia, iar ordinul a fost bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
casa scării: Intră că babile astea răpănoase numa' cu ochiu' pă vizor șade și cu urechea pîlnie. O bășină nu mai poți să tragi că, gata, să și repede ele s-o miroasă, 'le muma-n cur!" Musafirul îi ascultă îndemnul și se opri în sufragerie, nu înainte de a se descălța frumușel pe hol. Gest nu tocmai inspirat, fiindcă imediat camera se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în câteva clipe, peretele din fața ei se umplu de gândaci disciplinați. Săvuleasca încremeni, ducându-și mâna la gură, în timp ce exclama stins: "Văleu!". Am zâmbit. Ăsta era abia începutul! Un ordin scurt și pe perete apăru, scris frumos, cu majuscule, următorul îndemn: "BABO, IEȘI LA PENSIE!". Până și virgula o făcuseră vitejii mei! Madam se holbă de am crezut că să-i sară ochii din orbite. Mâna îi coborî de la gură până în dreptul inimii. Icni scurt: "Mi-i rău!". Imediat pe perete
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]