1,549 matches
-
carne și le arunca pe leasa care aștepta sub tingirile de aramă, pe urmă tropăia cu cizmele-i pline de sânge, se așeza la locul lui și nu zicea nimic, pânăce nu-l chema nevastă-sa la mâncare. Atunci își îndesa în cap pălăria spartă și începea să înghită cu lăcomie. Apoi își ștergea cu dosul mânilor mustățile roșii, zbârlite - se învârtea de două ori prin colțuri căutând ceva și negăsind nimic -, își răsucea o țigară cât degetul, ieșea cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de degrabă... — Apoi să vii sănătos, stăpâne... zise Faliboga. O mână mititică bătu-n geam. Cuconu Jorj se întoarse râzând și intră în casă. Faliboga se îndreptă înspre oameni cu sprâncenele încruntate. Puneți-vă, măi, căciulile în cap! - Și-și îndesă și el cușma pe sprâncene. - Să se ducă Andrei Broască după rachiu, strigă apoi cu asprime, și voi duceți-vă de vă căutați de treabă! Acu boierii au intrat în casă la hodină, ce mai vreți?... Bordeienii se risipiră încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mătușă Varvara, apoi trase pe mânici și sumanul nou de noaten. După ce-și luă din fundul casei, de lângă cuptor, pușca și-i cercetă oțelele, apărate cu coadă de iepure, se întoarse spre icoane și-și făcu cruce. Apoi își îndesă căciula în cap și-și potrivi cornul la șold. — Măi babă, noi ne ducem, zise el. Să te găsim sănătoasă. Mătușa Varvara oftă și-i întinse traista. —Să vii sănătos. Ea mai avea ceva de spus, dar își strânse buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nana Floarea. Ea ridică din umeri cu obidă. Faptele lui Culi erau cu totul neînțelese, ca și această plecare pripită, dis-de-dimineață. Sluga făcu: Hm! Vârî carabina și înfipse biciul la bourii săniei, dădu fuga să-și ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între el și stăpân rămânea pace; nu lăsa răgaz nourilor de vreme rea să se spargă. Am adăpat vaca! precum și junincile! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă numesc Anna, sunt sora lui Rachel, ne-am întâlnit într-o dimineață la Jenni’s, apoi a doua oară pe strada 41 Vest. Ai putea să mă suni, te rog? Mi-am lăsat numărul de mobil, am închis, am îndesat totul la loc în poșetă și m-am așezat pe treaptă. Nu mai îmi venea nimeni altcineva în minte. Nu mai era nimeni altcineva. Poate ar trebui pur și simplu să mă duc la lucru. Apoi, ca o izbăvire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am gândit. Îmi lipsești atât de mult, Aidan Maddox. Dar n-aș fi dat pentru nimic timpul pe care l-am petrecut împreună. Merită, oricât aș suferi acum. Am scotocit în poșeta minusculă după un șervețel; Helen mi-a îndesat unul în palmă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am șoptit, „Mulțam“. „N-ai pen’ce“, mi-a șoptit și ea, cu ochii în lacrimi, la rându-i. Pe mica estradă, Luke și Rachel s-au luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și cu mâna întinsă: — Mă numesc Aladin Hassan Ibn-al-Wazzan, neguțător din Fès și de baștină din Granada, facă Domnul să fie iarăși a noastră prin paloșul otomanilor! Foarte intimidat, Bayazid s-a aruncat peste mine și și-a ascuns obrazul îndesându-l umărul meu. Ofițerul i-a dat pace, spunându-mi: Frumos copil! Are același nume ca fiul meu cel mare! Nu l-am mai văzut de șapte luni. Mustața îi tremură. Privirea lui nu mai avea nimic înspăimântător. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cine crezi că se așează drept în fața mea, dacă nu chiar tipul ăla, Martin Amis, scriitorul. Avea un pahar de vin și o țigară - și o cărțulie, una ieftină. Părea ceva serios. Și el la fel, într-un fel. Mic, îndesat cu părul lung... Ambele uși ale localului erau deschise în noaptea fierbinte. Cam așa par să stea lucrurile la începutul verii, zile călduțe și nopți fierbinți. E o nebunie. Merge orice. Cum ți-am spus, eram într-o dispoziție deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dat înainte. Teoretic, cred că am trecut prin clipe și mai grele, dar n-au fost multe, și nu cu mult mai rele. Iisuse, și eu fac la fel de rău? Și eu dau dovadă de o asemenea fragilitate concertată și repetitivă? îndesă în el patru cocteiluri. Provocă o altercație de neînțeles cu șeful de sală. Un chelner se prezentă grăbit, aducându-i o farfurie cu supă fierbinte. Meadowbrook îi răsturnă conținutul incandescent în propria-i poală, slobozind un urlet atât de inuman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răceală pe maître d’: — Scoți bani din chestia asta. Greșesc? — Pe cărțile de credit blocate? Cincizeci de dolari bucata, domnule. I-am scos hârtia de cincizeci care îmi aparținea din buzunarul crestat al hainei, acolo unde îl văzusem că o îndesase la sosirea noastră, și i-am fluturat-o pe sub nas. După care am trântit banii și am ieșit. Auzi la ei, ce glumă? Procedura acestei companii... Când am ajuns la Bartleby prin reactorul pârjolit din Central Park South, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ești? Stătea batjocoritoare pe o stâncă și bătea în pământ cu talpa piciorului drept în timp ce se învârtea încet în cerc. Aruncă osul spre el. îi căzu drept în mână. Dintr-o crăpătura a lui creștea un trandafir. Vultur-în-Zbor și-l îndesă în pantaloni. Prepelicatul stătea întinsă batjocoritor pe stâncă ridicându-și fusta zdrențuită, până la talie, desfăcându-și picioarele și arcuindu-și spinarea. — Intră, frățioare, îi zicea ea. Vino și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor se târî slăbit către ea și cu cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Media părea foarte ușurată! Flann O’Toole urca scările, cu pălăria sa de Napoleon, cu mâna stângă ascunsă în haina lungă, închisă cu nasturi, și cu fața roșie de la whisky. Lângă el se afla Cale-Bătută Peckenpaw, cu căciula de raton îndesată pe cap, haina din blană de urs acoperindu-i statura corpolentă, un colac de funie atârnat pe un umăr și pușca într-o mână. Iar în spatele lor venea P.S. Moonshy, un funcționar nebărbierit, cu ochii furioși. O zeiță a răzbunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca și cum ar fi avut întrerupătoare automate. La șapte, moartă de foame, m-am dezlipit brusc de televizor pentru a face o escapadă la magazinul de băuturi și la restaurantul indian pentru a lua ceva la pachet. Sebastian a sunat în timp ce îndesam în gură cu furculița niște mutter paneer. A, bună, am spus și m-am înecat instant cu un bob de mazăre. Eram la masă, scuză-mă o secundă... M-am bătut pe spate fără vlagă și am dat pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
petrecerea logodnei; dar chiar și așa, de ce întreba de nume? —Tatler, mi-a răspuns, părând surprins. Frumoasă poză. Mulțumesc. Se îndepărtă. L-am prins de mână. Uite, nu vreau să folosești poza aceea, am spus grăbită. —De ce nu? Și își îndesă carnețelul înapoi în buzunarul hainei. —Nu vreau, i-am spus aproape disperată. Nu sunt... nu sunt eu. Se uita fix la mine, neînțelegând. — Păi, asta este prima dată când cineva mă roagă să nu-i pun poza, zise el. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că mă puteam îndopa cu antreuri. Fusesem la sală dimineață, ceea ce însemna că în acea seară puteam mânca tot ce îmi tuna. Geneviève Planchet veni la mine în timp ce devoram alte câteva rulouri. Eram gata să o întreb dacă ceea ce îmi îndesam în gură se numea într-adevăr în franceză „zburând-prin-vânt“1 când mi-a spus fără nici un fel de preambul: —Richard se întreba dacă i-ai văzut cumva pe undeva pe Charles și pe Belinda. Vrea să facă anunțul acum. Bruschețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Felix era un bărbat plăcut, cu părul cenușie, cu o soție blondă cu douăzeci de ani mai tânără decât el. Ca și înmormântarea, părea a fi tipul perfect de doctor de societate, prea perfect pentru a fi adevărat. M-au îndesat cu tot felul de treburi pentru înmormântare, a mărturisit Belinda. Ca să-mi distragă atenția de la altele. Și mi-a făcut cu ochiul conspirativ. —Prostioare. Vor să mă determine să mă las, el și Suki. Atât de plictisitori. Nu știam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Și-a pus degetul la gură. —Sssh! Sssh! Secrete! Iritarea s-a ivit înlăuntrul meu ca un răspuns, dar a fost redusă la tăcere de o altă senzație. M-am uitat la Suki. O privea pe Belinda în timp ce ea chicotea, îndesată pe jumătate cu tranchilizante și Dumnezeu mai știe ce, și expresia de pe fața ei era de nedescifrat. Era ceva nesănătos în obsesia Belindei pentru propria persoană; n-ar fi o exagerare să o numesc narcisism. Mă întrebam dacă la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
după-amiaza. Și ar trebui să fim singuri. Nimic nu este perfect. Atenția mi-a fost atrasă de un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el. Una dintre mâneci părea a fi ruptă de restul jachetei; avea o gaură de vreo doi centimetri, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vodevil, ci aveau aerul că asistă la o Înmormântare. Trase de fire nevăzute, „paiațele” se zbenguiau, făcând mișcări atât de bruște, Încât Mathilda, mai sensibilă din fire, lua câte o pernuță sau un alt obiect mai moale aflat În preajmă, Îndesându-le când Într-o parte, când În alta. Mâinile ei erau date Însă În lături și cele două manechine, aflate În „călduri”, Își reluau activitatea, Încolăcindu-se unul peste altul În poziții atât de nefirești, Încât În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
voia Întâmplării, Oliver Își dezbrăcă halatul și-l aruncă pe umerii momâiei, care stătea foșnidu-și neliniștită frunzele În mijlocul salonului. Acum totul era aproape perfect. Ca să fei totuși sigur de substituirea sa, masterandul renunță la pălăria de fetru și i-o Îndesă arțarului pe cap. La fel făcu și cu sandalele: scoțându-le ușurel de sub pat, i le așeză la rădăcină. Acum nici omul de paie Braic, nici omul-locomotivă, nici oamenii-mâini, nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
semn să nu se agite. Noimann se grăbi să-și ducă mâna dreaptă la portofel; conductorul Îl liniști din nou. Nu era cazul. Ca să aibă inima-mpăcată, medicul Îi Întinse două bacnote de câte un milion. Conductorul Întinse mâna și le Îndesă În buzunar. Ca să fie sigur că nu va avea probleme, medicul Îi ceru totuși bilet. Conductorul Începu să se scotocească În tașcă, scoțând În cele din urmă de acolo două frunze pe care, după ce le perforă cu grijă, le Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
țârr... țârr... Nici nu se gândesc să-i respecte timpul pentru învățat. Halal colegi! (telefonul sună, el azvârle o pernă peste telefon. Țârâitul se aude înfundat, apoi tace. El dă perna la o parte. Telefonul sună din nou. Șerban își îndeasă perna pe cap și aruncă cartea de geografie spre telefon și începe să (țipe din răsputeri). Vulpea! Vulpea! Vulpea! Știu! Vulpea... fir-ar să fie de vulpe! PĂSĂRILE CĂLĂTOARE -scenetă Personajele: prezentatorul, Radu, Alma, rândunica, cucu, barza Prezentatorul: Dragi spectatori
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi care au plecat cu roaba. Vei intra Împreună cu ei și deja ai ales locul retras și neluminat În care te vei așeza după ce vei intra. Majoritatea celor dinăuntru par oameni trecuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie! Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu grijă sticla într-un loc ferit, apoi veni în fața lui Toma cu mâinile încleștate în pumnișori și-i îndesă de două-trei ori cu sete în mutrișoara obraznică a acestuia. Toma rămase mirat, nevenindu-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau puterile alergând înspre curte: Bunica! Bunica! M-a bătut Viviana! în timp ce plângea, nervos
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-mi vine să-mi dau palme pentru că programasem numărul lui Philip În mobil În timp ce-l smulgeam dintre degetele lui Sammy și observând În treacăt cât de drăguț era să-i ating pielea. Am redus la tăcere soneria și l-am Îndesat În geantă. —Nu-i nevoie să Închizi din cauza mea. N-are nici o legătură cu tine ce fac eu, am anunțat. M-am uitat Înapoi o singură dată În timp ce mă repezeam afară, doar ca să-l văd cum mă privește și clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]