788 matches
-
zece sau douăsprezece secunde pentru a absorbi șocul. Și nu mă refer numai la improbabilul fapt de a-l vedea acolo, lucrând ca angajat într-un anticariat, ci și la aspectul lui fizic, radical schimbat. Tom fusese întotdeauna un tip îndesat. Fusese blestemat cu unul din trupurile acelea de țăran cu oase mari, clădite pentru a suporta povara unui număr mare de kilograme - darul genetic al tatălui absent, semialcoolic -, dar chiar și așa, ultima dată când îl văzusem era într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din urmă. Nu în fața unei pasiuni mărunte, ilicite, ci a unei beții delirante, în toată regula, o iubire arzătoare și improbabilă. Iar ambițiosul Dryer, atât de disperat să își expună opera la Dunkel Frères, s-a lăsat sedus de bărbatul îndesat, în vârstă de 50 de ani. Sau poate a fost invers, și Dryer a fost cel care a comis actul de seducție. Indiferent cum, fapta s-a petrecut când proprietarul de galerie s-a dus la studioul artistului pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
șuieratul nervos cu care-și anunța apropierea de stații, de poduri, bariere sau localități și nici scrâșnetul frânelor și a nenumăratelor manevre efectuate de-a lungul traseului, aproape că nu îl deranjau. Cu toate că și-a plătit biletul cu vârf și îndesat, adică fără nici un fel de reducere, ar călători fără probleme și într-un singur picior pe scara vagonului sau chiar și pe locomotiva soioasă, ar arunca alături de ceilalți fochiști cărbuni cu lopata pe grătarul încins din cuptorul locomotivei, numai să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fără să ia în seamă mârâielile câinelui, ori sforăitul lui Sultan. În ochii lui fosforescenți se vedea o liniște desăvârșită. „Ce mare și frumos e !“, gândi Anuca, copleșită de admirație pentru frumosul animal. „Cât de puternic îi este capul, pieptul îndesat, spinarea lungă, părul lung... Cât îi de frumos!“, se minuna fata, uitând primejdia care o pândea. Ochii verzui îi ardeau strălucitori, căutand-o pe ea și numai pe ea... și, totuși, privirea aceea sălbatică, nu părea să se oprească asupra ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai departe și peste asta. Și așa și făcu, însă nu fără să nu mai privească și în urmă, câteodată. Tocmai din acest motiv - și revenind la subiect -, readucându-și în memorie cele pățite în trecut cu vârf și cu îndesat, el își luase cu fermitate îndemnul serios de a acționa mereu singur, dorind doar să tacă și să facă, adică să facă pe cont propriu - purtarea aceasta îl caracteriza cel mai bine pe el și era cea mai apropiată de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care-i rămăsese pâlpâia slab și ar fi fost bucuros de orice tovărășie. Când ajunse În propriul său compartiment și găsi acolo un străin, se simți bucuros. Omul era cu spatele, dar se Întoarse repede pe picioarele lui scurte și Îndesate. Primul lucru pe care l-a remarcat doctorul Czinner a fost o cruce de argint la lanțul ceasului, iar următorul că geamantanul lui nu era În același loc În care Îl lăsase. Îl Întrebă cu tristețe: — Ești și dumneata reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuia să-i spună. Liftul urcă cu ezitări până la etajul Întâi, iar valetul Îl conduse printr-un pasaj cam colbăit și deschise o ușă. Soarele năvălea În Încăpere și putu auzi zgomotul mașinilor prin geamul deschis. Un bărbat blond și Îndesat, Într-un costum de tweed, se ridică de pe sofa. — Domnul Carleton Myatt? Întrebă el. Myatt era surprins. Nu-l mai văzuse pe omul acesta niciodată. Se uită la cartea de vizită din mâna lui și citi „Domnul Leo Stein“. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și celei mai rapide nave care a existat vreodată pe acest ocean. Tapú Tetuanúi era prea tânăr ca să aibă drept de vot, însă, instinctiv, brațul sau se alătură pădurii de brațe care se îndreptau către cer. Tevé Salmón, un omuleț îndesat, cu ochi micuți și cu fata de broasca-țestoasă, primise cu ani în urmă râvnitul titlu de Mare Maestru Constructor al insulei Bora Bora și probabil că nu mai există în tot restul arhipelagului, nici în Australe sau în Taumatou, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bai, Diana îmi va face un băiat peste 2-3 săptămîni. Pa și pusi! Rămîi să faci borș cu gălbejitul tău. Iese furios, dar se calmează repede. În fond, tot răul spre bine. Vaporoasa Diana mă va consola cu vîrf și îndesat. Bărbatul acesta, deloc doborît de soartă, reia scena din Malaezia. Surori fug pe culoare, șușotesc, se uită la el. Arătați-mi-l odată, doar n-o fi și ăsta negru, țipă Codrin. Nu-i negru, spune o soră timid. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu-și pierduse speranța - În ce anume? Într-o eventuală fugă? În alte distrugeri? Hilfe Își puse mîna stîngă pe genunchiul lui Rowe și-i spuse, pe un ton de mare intimitate: — Mă voi ține de cuvînt cu vîrf și Îndesat. Ce-ai spune dacă ți-aș reda memoria? Nu doresc decît filmul. — Nu aici. Nu pot, totuși, să mă dezbrac În fața unei doamne! Ar fi mai bine să coborîm din tren. Și se ridică să iasă. — Plecați? Întrebă bătrîna. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la soare. Unde să se așeze? Cu prosopul În mână, Începu un traseu haotic pe peluză; se Împleticea, ca să spunem așa, printre vagine. Își spuse că trebuie să se hotărască odată, când o zări pe catolică discutând cu un brunet Îndesat, vioi, cu părul negru și creț, cu ochi veseli. Îi făcu un vag semn de recunoaștere - pe care ea nu-l remarcă - și se trânti alături. Un tip În trecere Îi strigă brunetului: „Salut, Karim!” Cel astfel numit agită mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o zonă intermediară, schimbătoare și cenușie, În care percepțiile erau confuze. Dedesubt, În lumea oamenilor, existau pajiști, animale și arbori; totul era verde, umed, alcătuit din nenumărate detalii. Walcott Îl aștepta la aeroportul din Shannon. Era un ins scund, Îndesat, cu gesturi iuți, cu o chelie pronunțată, mărginită de o coroană de păr blond-roșcat. Își conducea rapid mașina, o Toyota Starlet, printre pajiști și dealuri Învăluite În pâclă. Centrul era situat puțin mai la nord de Galway, pe teritoriul comunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
venit!” La fel de solemn, întinse o mînă cordială. - Șezi! După ce ispiti stampilele de pe repartiție, strigă din ușă cu multă energie: - Tovarășu’ Niță!... Bă Niță! Unde, crucea mă-ti, ești!... Octav! - Aici, tovarășu’ viciu! răspunse un glas dogit. Numai după cîteva nașteri îndesate Octav apăru, bodogănind, din magazie. Era un pitic cu cap rădăcinos și jumătate de obraz trasă de sub ochiul însîngerat din care, în colțul ploapei, i se scurgea o lacrimă. - Băi, tovarășu’ Niță, de fiecare dată trebuie să-mi vărs bojogii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de mai multe ore, călărind sau în alte situații asemănătoare. Ca să te bucuri de ceva, mai întâi trebuie să cunoști acel lucru. Gemenii nu prea sunt în elementul lor. Gâfâie, n‑au condiție fizică, ceea ce Hans are cu vârf și îndesat. Prea mult alcool, prea multe țigări, se laudă Rainer și vrea să înceapă o dezbatere despre Camus, ca să se pună într‑o lumină favorabilă. Sophie caută lumina reală, ca să se bronzeze. Hans vrea să‑i arate Sophiei câteva figuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește neajutorat în cerc, fiindcă din greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de furcă, iar altceva nu are cu vârf și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
greșeală trage mereu doar într‑o parte și nu în ambele. În ultimul timp îl chinuie și sciatica și reumatismul cu vârf și îndesat, când lipsa piciorului îi dădea și‑așa destul de furcă, iar altceva nu are cu vârf și îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare numai de ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă iar în picioare și‑și strânge îndată cârjele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon praful alb, Adelin, patronul stabilimentului, peștele sufletist, traficantul de cocaină generos cu prietenii, exportatorul de dansatoare În Japonia. Mic și Îndesat, cu pieptul umflat și brațele groase, fața rotundă, dinți sănătoși și ochi umbriți de gene lungi care-i dau un aer galeș cu care-ți câștigă Încrederea. În jurul gâtului vânjos, un lanț de aur gros cât degetul meu mic, destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-l luă din brațele Runei. Dispărură spre capătul satului, Într-una din casele lor de pământ. Atunci am văzut că toate casele lor erau legate Între ele de niște ridicături din argilă uscată ce șerpuiau printre copacii rari, uriași și Îndesați, care abia dacă dădeau umbră. Pe casele cele mai Înalte creșteau snopuri dese de iarbă și de ciulini, iar la capătul satului se afla o casă mai mare decât toate: era Înaltă de patru-cinci staturi de om și din pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu-i În apele lui“, i-am zis. Categoric! Atunci s-a Întîmplat. Asta vă și spuneam. Eram acolo doar! exclamă el. Între timp doi bărbați și două femei se apropiară și se opriră În apropiere. Aveau trupuri groase și Îndesate, tenul de un roșu Întunecat, părul des, de culoarea caramelelor, ochii tulburi, figurile lătărețe, turtite și unsuroase ale neamurilor slave - de lituanieni sau cehi - și priviră, cu un aer tîmp și animalic chipul mortului, după care se apucară să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dată, la sfântul așteaptă! A tot așteptat Ileana mult și bine, că până la urmă a plecat în alt sat de rușine. Și cum nu ar fi fost îndeajuns numai atâta, au mai urmat și altele, mai cu vârf și mai îndesate. A venit vremea și s-a însurat Chimircan, luând o fată frumoasă și harnică. În vreo patru ani de zile el i-a făcut nevestei trei fete, dar a ținut-o numai în bătăi până când și-a dat duhul biata
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe Wilson șoptindu-i. Coboară odată, n-o să stea acolo toată ziua. Macomber ieși prin deschizătura din dreptul său, apoi puse piciorul pe scară și apoi jos. Leul stătea tot acolo, privind maiestuos și calm spre obiectul ciudat, umflat și Îndesat ca un fel de superrinocer, pe care ochii săi Îl distingeau doar ca o siluetă. Nu simțea miros de om, așa că privea În continuare ciudatul obiect, mișcându-și ușor capul dintr-o parte În alta. Cum privea obiectul, fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pumnal într ai sergentului. A răspuns monosilabic: Da! Ca ars, sergentul a sărit din loc și a venit în fața lui Toaibă. Spectacolul care se arăta oricărei priviri - cât de indulgentă ar fi fost - era de tot râsul... Sergentul, mic și îndesat, iar Toaibă cu trei capete mai înalt și bine legat, îl privea de sus pe acesta. Motivul pentru care în acea clipă sergentul fierbea de furie nu era răspunsul lui Toaibă în afara „reglementului”, ci faptul că el ditai comandantul arăta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pierdut printre pădurile din Gallia Narbonensis. Rotocoale de fum negru se ridicau spre cer, împinse de un vânt prevestitor de rele. Prin perdeaua aceea deasă care acoperea totul, se contură tot mai clar silueta unui soldat roman. Era scund și îndesat, înspăimântător cu darda ce-i străpungea ochiul, o suliță înfiptă în umăr și alta în coapsă. El însă continua să înainteze încet, cu pași greoi, cu buzele crispate de durere și efort, cu dinții strălucind pe chipul mânjit de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Salix. Numai că acum el era cel care trebuia să lupte. Marcus se ridică. — Mă duc, zise calm. E rândul meu. Valerius îl privi neliniștit. — Cu cine o să lupți? — N-ai auzit? Cu Florius - arătă spre un secutor mic și îndesat, de vreo douăzeci de ani, care la Augusta îl încurajase întotdeauna pe Valerius în timpul antrenamentelor. E tânăr, dar e ca o fiară, adăugă. — Care e punctul lui slab? — Furia. Se lasă orbit de furie. Mânia e bună, dar când lupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]