1,346 matches
-
cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de mare sufletul față de trup, pe atât
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pune întrebrea, cine a manevrat securitatea, a ucis fără judecată și a dat aprobarea pentru exterminarea Mișcării Legionare? Cine a cultivat și a practicat teroarea și crima? Dovezi avem suficiente. Să le căutăm și să începem cu cazul cel mai îndurerat. Cine l-a țintuit pe Cruce pe Hristos Dumnezeu? Cine stăpânește lumea finanțelor și sunt sprijiniți de marii oameni și forțe oculte, politici sau nepolitici, creștini sau necreștini, sub puterea și robia banului? Legionarul a mers până la sacrificiu pentru credința
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
deveni un erou al marelui juriu. Kellerman îl sfătui să stea departe de Celeste și de Stefan, îi spuse că îl va căuta curând pentru a stabili o strategie și îl lăsă cu mahmureala dată de Demerol, cu încheieturile pumnului îndurerate și cu certitudinea că ar fi trebuit să-și ia o zi liberă, în care să stea departe de șef. Dar tot nu putea scăpa de Kempflerr. Studierea dosarelor lui Lesnick era doar o încercare de distragere a atenției. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băiatul la casa popii. Se opri in fața ușii, îi luă pachetul din mână și-i spuse: ― Așteaptă o clipă, te rog, că vine frate-meu, părintele, și-ți dă banii îndată! Și intră la popă cu o mutră tare îndurerată. ― Taică părinte, îi spuse el, așteaptă afară un frate al meu, care, săracul, nu prea e în toate mințile, vorbește anapoda și, când îl apucă, o ține una și bună, cu vorbe proaste... el știe ce spune. Rogu-te, milostivește
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un ghemotoc de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după poziția profesorului pe catedră și a mea în bancă, mă legam la fălci cu o batistă mare, popească, și așteptam. Dacă mă chema la lecție, mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai jos! răspundea dascălul... Ai vreo măsea cariată, sau o nevralgie? ― Nu știu, don' profesor... știu numai că mă doare de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aprilie. Cum și ce fel o astfel de transpoziție? Era un timp de când pierduse de urmă familiei Hallipa. Nu-i mai întîlnise nici în Cetatea vie, nici în conversațiile Linei și a lui Nory. Ce va fi devenit acea Lenoră îndurerată? 66 Cum avea după-masa liberă, Mini se gândi să meargă devreme la Rimi. Va întreba pe Lina ce cale luase de atunci până acum ,,drama Castelului" și va căuta să prindă vreo licărire de adevăr asupra luptei care se dă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atunci când se îndreaptă spre ieșire, nababul nu pare mai falnic. Nu stă niciodată prea mult la zenana și de obicei iese pe jumătate alergând, de parcă ar fi fost expulzat de acolo, cu presiune. De obicei, are o privire neputincioasă și îndurerată: chipul unui om care n-a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor. În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și mai grea deasupra palatului. Pran începe să dispere. Se simte prizonier aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i lase un bilet. Când i-l dă, portarului îi spune că miss Chapel a plecat într-o vacanță lungă și nu se întoarce la Oxford până în septembrie. Vestea îi provoacă o nouă criză. Rămâne în fața porții, simțindu-se înșelat, îndurerat. Star l-a lăsat să întrevadă speranța, dar i-a luat-o imediat înapoi. Se târâie înapoi la Barabbas și rămâne pierdut în grădină urmărind broasca țestoasă a colegiului cum înaintează greoi, dar constant pe gazon. Noaptea, are coșmaruri legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
discurs nu ne simțeam mai buni, dar nici mai răi. Încrederea acestui înalt personaj ne măgulise. Ministrul era un om cu trupul plin și impunător; încadrat de o coamă bogată, chipul său oacheș trăda noblețea omului de spirit. Avea expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese nu știu ce bairam. Frumoasă și cărnoasă, gura
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Și glas mai limpede și mai subțire decât al lui nu a răsunat În acea biserică. Chiar dacă Întâmplarea se petrecuse cu mulți ani În urmă, Tușa a pus-o pe un Plocon. Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În Gropanul de la Dunăre. S-a aruncat În apă, Încins de soare și de vin, a făcut un șoc termic și-a murit. Când tată-său l-a scos din adâncuri, Lică avea ochii deschiși. Nu părea nici mirat, nici Îndurerat, chipul lui nu arăta nimic. Numai ochii ăia deschiși, care priveau spre nicăieri și nu aminteau deloc de veselia băiatului de pe când trăia, mi-au rămas multă vreme În memoria vie și dureroasă, chiar dacă nu i-am zărit decât puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau, în mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Amelia Ioana Popescu Încă din august anul trecut am luat cunoștință de acest jurnal - deși nu era complet și apărea ca o viitoare promisiune de a vedea lumina tiparului. Materialul parțial a fost prezentat ca viitor proiect de mult îndurerata mamă a Ameliei și mi-a fost pus la dispoziție pentru a-mi da părerea. Chiar așa, sub forma incompletă în care era prezentat mi-a produs vii emoții, gândind la tragismul situației înfățișate sincer de eroina întâmplărilor și m-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar că bietul flăcău abia bleștea...Va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne trimite șăgalnic sulițe aurii, conturându-ne chipurile îndurerate, ca un părinte ce-și regăsește fiii rătăcitori. Se ascunde complice după un nor de zinc, șubrezit, ca o așteptare... Odihnindu-mă pe firul apei, în trupul de ocean, îmi scriu povestea cu degetele înmuiate în aripa umedă a timpului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Keats Frumoasă Doamn\ f\r\ mîl\ O, triste cavaler, cu chip pierit, Ce dor te poartă solitar? Pe lac rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. O, triste cavaler, ce dor te poartă, Cu chipul slab și-ndurerat? Cotlonul veveriței-i plin, Si cîmpul este secerat. Îți văd un nufăr pe sprinceana, De febră mare umezita; Iar pe obraz o roza pala, Prea grabnic vestejita. Domnită asta 'ntr-o poiana, Am întîlnit-o-n prag de zori, Calcă ușor, cu lunge
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
n-ai fost chiar atât de rea. —Ba am fost, am insistat eu. L-am făcut pe tati să plece. —Unde? —La Manchester. De ce s-a dus la Manchester? Cum poate să mă întrebe asta? m-am întrebat rușinată și îndurerată. Nu era limpede? Plecase din cauza mea. A fost numai vina mea, am scăpat vorbele. Dacă n-aș fi urât-o pe Anna, mama n-ar fi plâns și nu s-ar fi băgat în pat, iar tati nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
insistat enervat Mike. A trebuit să punem pe picioare un sistem, altfel am fi murit de foame. Dar de ce a trebuit să fii tu cel care să pună sistemul pe picioare? — Eu eram cel mai mare dintre frați, a bolborosit îndurerat Mike. Era responsabilitatea mea. Nu-i adevărat, a spus Josephine. Mama ta ce făcea? —Biata mama, s-a bâlbâit Mike. Nu voiam s-o îngrijorez. —De ce nu? Pentru că țin la mama ca la ochii din cap, a șoptit Mike, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
starea aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine a făcut o pauză, și-a înghițit saliva, după care a continuat. „... se arunca pe el.“ Eram șocată, îndurerată, rușinată și furioasă. —Cum îndrăznești? am țipat. Ai avut noroc c-am avut de-a face cu tine. Cum îndrăznești să mă insulți în felul ăsta? — Dar cum ai vrea să te insult? m-a întrebat Luke pronunțând cuvintele rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu stau prea aproape de Luke ca nu cumva cineva îChloë) să-și dea seama că eram cu el. De fiecare dată când Luke încerca să mă ia în brațe sau să mă sărute, mă înfuriam. Mă simțeam groaznic din cauza privirii îndurerate pe care mi-o arunca Luke de fiecare dată când îl respingeam. în cele din urmă, m-am făcut praf, fiindcă altfel simțeam c-o iau razna. N-ar fi fost mult mai bine să te ții tare pe poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ar fi trebuit să iau din ăla de vanilie! — Nu, Luke, am bolborosit eu. Nu mi-e foame. Nu vreau nimic. Cred că mor, am mai spus chinuindu-mă să zâmbesc. Nu, Rachel, mi-a ordonat el cu o expresie îndurerată. Zeflemeaua e molipsitoare. Nu, zeflemeaua e haioasă, am bolborosit eu. Asta zicea Helen întotdeauna. —O să fii bine dacă ies puțin? m-a întrebat el cu blândețe. Cred c-am făcut o figură foarte mâhnită. —Numai cât mă duc până la farmacie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tunsoare newyorkeză foarte șic. —Tot nu iei...? m-a întrebat ea. Au trecut deja peste opt luni, am răspuns eu cu o mândrie timidă. —Dumnezeule! Brigit părea impresionată și, în egală măsură, șocată. —Cum e la New York? am întrebat eu îndurerată. Ce voiam, de fapt, să spun era „Ce face Luke?“ și, apoi, „Cum de s-a ajuns la dezastrul ăsta?“ —Bine, mi-a răspuns Brigit zâmbind ușor. E frig! Am deschis gura hotărâtă să întreb ce face Luke, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se mai întâmplase nimic altceva. Eram sigură. Atunci de ce mă simțeam atât de straniu, atât de vag... vinovată? Poate că nu făceam decât să confund o stare de mahmureală teribilă cu sentimentul de vinovăție. Mi-am dușat și îmbrăcat trupul îndurerat, în vederea serviciului. Asta era, în mod clar, o zi de taxi-până-la-birou. Lupta cu mulțimile din metrou nu era o opțiune. — Neața, Claire, mi-a spus David când am trecut, târșâindu-mă, prin fața biroului lui, o jumătate de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
goală. Se așezară. Față în față. Se priveau. Buzele ei groase, uscate. Ochii cocliți, glasul gros, răgușit. Se priviră. Privirea ei voalată, dilatată. Un fel de transă dureroasă. Mâinile mici, ezitând, sub cămașă, llin, lin, tremurând, tremurând. Privirea adâncindu-se, îndurerată, incendiată. Mai avu timp să vadă pervazul alb al ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]