904 matches
-
pe care-l visa bolnav, senil, readus la viață prin sforțările lui de medic. Cântând furtunos la pian și aruncîndu-și ochii asupra lui Felix, care uneori se rezema de capacul instrumentului, Otilia nu bănuia că e salvată de foc și înec cu atât devotament. Odată, după ce șezuse multă vreme alături de Otilia, care citea o carte, și visase treaz ca de obicei, copleșit de sentiment, își lăsă deodată capul în poalele ei. Otilia îi primi ofranda simplu, mîngîindu-i ușor părul. - Spune-mi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și nesigur la memoria prin care mă asigur că sunt azi și că o aștept pe Silvia, ca să mergem la Mira; dar această memorie obiectivă revine încet, nehotărât, ca ceva care iese ezitând la suprafața apei după un moment de înec - cu senzația ambiguă a două lumi diferite care s-au intersectat și care m au făcut să trăiesc în paralel în două planuri și stări de existență diferite - una subiectivă și reală (a mea proprie); alta obiectivă și de alt
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ar trebui să simtă dacă este în pragul sfârșitului sau dacă îl trăiește deja. Când te îneci ai un moment de supremă recapitulare a vieții tale, o iluminare pe care ți-o dă ultima clipă. Dacă am fi în plin înec, așa cum cred atâția, dacă ar fi adevărat că "numai un zeu ne mai poate salva", așa cum declară Heidegger, ar fi imposibil să nu simțim, să nu avem convulsia dinaintea sfârșitului, să nu ne recapitulăm istoria. Dar pot s-o iau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai greu? Pot eu schimba tonul acestei zile scriind ce scriu acum, pur și simplu scriind? Să mai rămân agățat de cuvinte ― încă o propoziție, și apoi încă una ― cu speranța că ele mă vor scoate la mal din acest înec în dezgustul de mine? Dacă îmi spun asta, dacă îmi scriu, mă ajut oare? Și apoi cum poți scrie în timp ce îți vine să te ascunzi și să dispari? Cât timp se poate prelungi acest exercițiu pe fond de lehamite continuă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
paradis reinventat sau recucerit, protagoniștii unei levitații de care noi, ceilalți, nu ne mai aducem aminte decât în vis? Care pășesc, lin, pe apa cuvintelor, în vreme ce noi, ceilalți, ne înecăm în ele? Toată mizeria omenirii vine până la urmă din acest înec în cuvinte, din incapacitatea de a ține capul deasupra unui dar pe care, în principiu, am fost construiți pentru a-l putea primi, dar la înălțimea căruia, în istoria noastră de specie neîncheiată, nu am putut fi până acum niciodată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
potrivit școala gândirii. De aici tonul înalt al scrisului lui. Fără ingredientul acesta al "gîndirii", Sorin ar fi împărtășit soarta scriitorilor talentați și inculți, care mor patetic în ograda metaforei și în sintaxă. Cultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte și l-a învățat declinarea ideii și arta de a face ca fiecare propoziție să poarte în ea zvonul unui gând. Mi-aduc aminte cum, după terminarea facultății de filozofie, Sorin a venit la mine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate fi însă îndepărtată decât trăită până la capăt, până în ultima umilire. Numai după ce ai epuizat toate posibilitățile ei de chin poți vorbi de purificare. Răul moare doar istovindu-și vitalitatea. De aceea, triumful moralei implică un exercițiu dureros în mocirlă. Înecul în ea e mai greu de sens decât o puritate de suprafață. Decadența în sine n-are mai multă adâncime decât inocența? "Un om moral" nu-și merită titlul decât în virtutea titlurilor compromițătoare din trecut. A cădea în ispită nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceață mortală, inundând marginile firii și înecîndu-te într-o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în ființă și în neființă. Căci orice voluptate e o împlinire și o stingere. Doar iubind poți bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie - muzică rătăcită-n carne -, viața ar fi o sinucidere automată. Căci într-adevăr
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
O pasiune fără margini te face să regreți că mările au fund, și dorul de scufundare în nemărginit îl stingi în nesfârșitul azurului. Cerul măcar n-are granițe și pare făcut pe măsura verticalei sinucideri. Iubirea-i o ispitire de înec, o tentație de adâncime. Prin aceasta seamănă morții. Așa se explică de ce sentimentul sfârșitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în rădăcinile vieții, până în prospețimea fatală a morții. Nu sânt fulgere ca să te lovească în îmbrățișări, iar ferestrele dau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce se mai deschide când sângele a orbit? Ce negură spintecă măruntaiele și ce ziduri se dărâmă în țesuturi? Și oasele spre cine urlă în văzduh, și văzduhul de ce-mi apasă mâhnirea grăbită înspre nimic? Și ce chemare spre înec îmi împinge gândurile spre ape moarte? Dumnezeule! pe ce frânghie să urc spre tine, ca de nepăsarea ta să-mi sfărâm trup și suflet? Oamenii nu trăiesc în ei, ci în altceva. De aceea au preocupări. Și le au fiindcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu? În fericirea și nefericirea în dragoste, cerul, de-ar fi de gheață, n-ar putea domoli beția răzvrătită a sângelui. Moartea-l încălzește și mai tare și mirajul viețuirii se-nfiripă din aburii ei funebri. Toate apele au culoarea înecului. În azurul timid al dimineților, paloarea atâtor femei, ce le-ai iubit sau nu, ți se oferă ca un pustiu înflorit gustului mortal de nesfârșire. De ce în umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindcă în preajma femeii nu mai există timp
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că n-ai decât o inimă de sfărâmat. Oare de când s-au mutat deșerturile în sângele omului? Și schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea lui otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit de sine însuși, devine un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aer și care se interpune atât de vag între cele două aparente realități. Deodată, într-o după-amiază îngreuiată de plictiseală și veșnicie, impalpabila lui imensitate ți se descoperă irezistibilă și moleșitoare. Și atunci te miri de ce-ai umblat pentru înec după întinderi, când el te cheamă, vast spațiu diafan, spre destrămare și pieire. Cosmogonia mea adaugă neantului inițial o infinitate de puncte de suspensie... Atâta vreme cât oamenii nu se vor lipsi de farmecele înșelătoare ale viitorului, istoria va continua să fie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan torențial, de un farmec indefinibil și de un avânt impetuos, curgând apoi din mine în forme și înălțări de valuri, ca în visurile de înec de o groază voluptuoasă. Am simțit atunci nu numai cum un om poate trăi, în anumite clipe, toată esența misterioasă a destinului uman, dar și cum în el se poate concentra universalitatea lumii, absorbită în extazurile singurătății. Dacă ai închis
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bate o inimă mică care este foarte încăpătoare. Aș zice că Ford are o inimă de aur. El m-a ajutat în orice clipă de primejdie și cu această ocazie am să vă povestesc cum m-a scăpat Ford de la înec. Era într-o zi de august. Eu eram la bunici cu Ford. Acolo este un râu, iar mai jos o cascadă foarte înaltă. Eu, cam neastâmpărată, l-am luat pe Ford și am plecat să văd cascada de aproape. Când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de titluri pe an), un simplu cititor și o bibliotecară din rîmnicu Vîlcea fură noile victime, martiri voluntari în numele unei cauze considerate de ei drept esențială. aceste cinci noi acte de sacrificiu (două prin îngurgitare de somnifere, al treilea prin înec, al patrulea prin accident de mașină provocat și al cincilea prin împușcare - soțul bibliotecarei era polițist) au amplificat dezbaterea pînă la isterie. Și nu este exclus ca seria să fi continuat dacă președintele țării n-ar fi intervenit el însuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stînca lui Israel. 30. Și Domnul va face să răsune glasul Lui măreț, Își va arăta brațul gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină. 31. Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. 32. La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și arfele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
populare (Toate leacurile la îndemână, 1935), Vasile Voiculescu notează la capitolul „Fumuri” următoarele : Se mai fac fumuri cu foi de mătrăgună și laur (datura) [= ciumăfaie] uscate, pisate și amestecate cu silitră. Aceste afumări sunt alină- toare în accesele de astm (înec) cu tuse înecăcioasă. Se pun prafurile pe o farfurioară, clădite ca o grămăjoară, și li se dă foc. Ele ard și, deasupra lor, cu gura deschisă stă bolnavul, sorbind în piept fumul. Cu fum de măselariță se afumă cei ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel puțin 15 de ani. Mai mult, potrivit articolului 345, pentru a putea adopta, adoptatorul trebuia să-l fi avut în grijă pe adoptat de cel puțin 6 ani sau să-i fi salvat viața acestuia dintr-un incendiu, de la înec sau dintr-o luptă. În cazul salvării unui copil era suficient ca adoptatorul să fie major, să fie mai în vârstă decât adoptatul, să nu aibă copii sau descendenți legali, iar în cazul în care este căsătorit, soția să consimtă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
vină, dar nici acum nu știa ce cuvinte să rostească. Cu ani în urmă, căderea aia de apă se numea Black Canyon Falls, și până și Guleke avusese probleme când a vrut să treacă de ea. Ca să se termine cu înecurile repetate, vâltoarea a fost dinamitată de mai multe ori și, în timp, a devenit un obstacol relativ ușor de depășit. Dacă era apă destulă. Acum, însă, Zach a auzit că nivelul râului era extrem de scăzut - apa scotea sunete de pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
după care se întorcea și înota înapoi. Era mai puternic decât curentul și asta îl speria. Nu era normal ca un om să se simtă mai bine în apă decât pe uscat, ca un om să nu se teamă de înec sau de frig. Zach a clipit și Jina a dispărut în pădure. Vocea lui Andy a plutit dinspre cabană - un chițăit încântat, atunci când a luat cartea cu Regina Zahărului. Andy și Pearl jucau Țara Dulciurilor de douăsprezece ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui, acum material nesecat de coptură, de murdărie, îi era drag așa; îi părea că-1 simte viu tocmai pentru că era, astfel, rodnic. Așa cum își periclita altădată viața prin efortul de a nu tuși, așa acum se complăcea în tuse până la înec, nu se ajuta cu nimic, i se părea că face bine să zdruncine bieții mușchi, să tragă din bietele fibre, să-și zdrobească plămânii putrezi ca să ducă la maximum acea convulsie. Credea că va curăța astfel locul unde stau zgârieturile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
oprit locului trăgînd inevitabil cu urechea. Bătrînul se afla Într-o mare primejdie și-mi cerea ajutorul. Am mai auzit o dată strigătul: „Radu!“, dar mai slab, În stingere, În dispa riție, fără ecou, ca Într-o scufundare, ca Într-un Înec. N-am scos o vorbă, azi mă mir cum de n-am făcut-o. Înțelesul celor două strigăte era inconfundabil: Valeriu Ruba murise ori suferise un atac de cord aproape fatal. Mai trecuse peste vreo două preinfarcturi În ultimii ani
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
miocardic ce avea să mă ducă pe lumea cealaltă, dar Dumnezeu nu mi-a pus viza pe „pașaport” să plec în eternitate, deoarece mi-a spus că am făcut și fapte bune pe pământ. În anul 1980, am salvat de la înec patru colegi: două profesoare, un profesor și pe maistrul instructor al școlii. Ce s-a întâmplat. Eram în ultima săptămână a anului școlar. Clasele V-X aveau program după amiaza până la orele 19. Cam pe la orele 17 s-a produs
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
remorcă și tractor, am urcat pe roata din spate și am reușit să deschid ușa care se blocase. Cu riscul de a mă îneca eu, mi-am salvat colegii, fără pretenția de a fi declarat erou. Am mai salvat de la înec un bătrân. Mă aflam la pescuit în apropierea de Vlădeni, chiar lângă podul de cale ferată care trecea peste un pârău. În ziua aceea se dăduse drumul la un iaz de pește în amonte și pârăul s-a umplut cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]