3,818 matches
-
ciudate. Nu Înțeleg nimic, dar simt că există acolo un sens care ar putea explica unele lucruri. Ți le reproduc aici: „În R., cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea și te anihilează. În G. te Înfășoară complet pînă te strangulează.“ „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea rămîi cinstit.“ „Acum am Înțeles că lumea trebuie să rămînă În nenorocirea ei pentru ca R. B. să-și poată scrie opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să mănînce. Să fii sănătoasă, vecină. Ceață, nu se mai disting nici plopul din curtea spitalului, nici antenele de pe blocul de vizavi. Cobor treptele la subsol. Sala de fizioterapie. Pereții ei Încinși, transpirați ca interiorul unei etuve. Întinsă pe burtă, Înfășurată În prișnițe, acoperită cu plăci de aramă conectate la un curent ușor, simți cum Încep să-ți vibreze mușchii feselor și ai gambelor, cum ți se Înfioară firele de păr pe spinare, Îți Îngropi obrazul Într-o pernă moale, jilavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîna, i-o sărută, abia atingînd-o, o Întoarce cu palma spre el și Începe să-i ghicească. Niki Bârsan nu-i vede. E la bucătărie cu doamna E. „...Îi curgeau balele, pe onoarea mea, cînd a văzut-o pe Wanda Înfășurată În prosopul de baie. Nu mai nimerea să-și descheie nasturii la cămașă. Era cu pantalonii-n vine și de-atîta bîțÎială - amfitrioana Îi vîră grațios În gură o măslină - i se Încurcau picioarele În bretele. Să-i fi văzut burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
erou faustic, trebuie să semnezi din capul locului pactul cu diavolul. Îmi vin În minte Însemnările lui Rudolf B. „În R. cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea și te anihilează; În G. plasa socială te Înfășoară complet pînă te sugrumă“ sau „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea reușești să rămîi cinstit.“ Ei bine, care este bucuria unui poet care crede În geniul său, cînd paradisul visat nu Îl primește În saloanele sale decît dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă ciuingam, un cap Înfășurat În turban se apleacă peste un ghid turistic - PIZZERIA DA GINO, BRATROHRE, SEXVIDEO FILME, THE SPANISH RIDING SCHOOL IN SUMMER PALAIS PALFFI - valize de diferite dimensiuni, unele modeste, uzate, alături de altele provocatoare purtînd etichete cu nume de hoteluri, de metropole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu văd nimic. Am luat sacul în brațe și l-am cărat la etaj. Nu am mai avut putere să-l azvârl cumsecade. A căzut peste Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mă lase la fereastră. — Mor de curiozitate - i-am răspuns eu. Mi-a fost și mie profesor. A făcut-o cu un iepure. Mulțimea avea o frânghie lungă. La unul din capete a făcut un laț pe care l-a înfășurat de gâtul bărbatului. Apoi a aruncat frânghia peste țeava tancului, a apucat-o de partea cealaltă și a început să o smucească ritmic. O smucea, o lăsa, pauză. Trupul bărbatului țopăia în sus și în jos între Mulțime și tanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri. Pe prima erau „Piscurile necucerite“, iar pe celelalte două, „Lacul ziua“ și „Lacul la asfințit“. Ăsta era preferatul nostru, el dădea emoție muncii, pentru că aveam ocazia să așteptăm ani la rând. Să-l așteptăm pe acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ei stafie. 4tc "4" Nu era nevoie să mă uit peste meniu. Știam deja ce voiam. Aș dori o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
A parcat exact în fața castelului în roz și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-am urmărit la o distanță rezonabilă, taximetristul conducând prea atent la ploaie ca să mă observe în spatele lui. Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se uite. Asta ar fi trebuit să îmi dea mie o lecție de îndemânare. Am împins berile pe masă, încât să nu le vadă. Unde sunt berile? a întrebat. —în spatele meu. S-a aplecat peste mine ca să ajungă. Mi-am înfășurat picioarele în jurul taliei lui și l-am strâns. Și-a trecut mâna peste picioarele mele —îmi plac chestiile astea catifelate, a spus mângâindu-mi colanții, foarte sexy... Eram ocupată să îi scot tricoul din blugi. Pielea lui goală se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
picioarele sfinte ale Domnului Rama, care va lua drumul peste ocean ca să ajungă la Sri Lanka. Beppo auzea vocile oamenilor vibrând deasupra mâinilor și picioarelor lui, pe care nu le mai putea mișca deloc. Și limba îi înțepenise între dinți. Zăcea înfășurat în pânze albe. Îl văzuse apoi pe Jacopo care-l ducea în brațe undeva, apoi i se stinsese memoria. Când se trezi a doua oară era la spital, într-un spațiu alb ca într-un ou. În spatele pereților subțiri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și alcooluri tari. Eu încercasem să vorbesc cu el calm, dar aveam impresia că era mereu beat. Mi se părea că-l cunoscusem dintr-o altă viață, venisem la Lucerna să-i vorbesc direct, să rup vălul mistic care-l înfășura, să-i dezvălui umanitatea comună, reducându-i astfel aura de mister, să-l fac accesibil ca un prieten. Acum râdeam fără motiv de toate încercările mele eșuate, eram parcă vrăjită de propriile mele sugestii. Fusesem îndrăgostită de câteva ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
capul lui Rudi. Unul dintre bărbați spuse: - Așa sfârșește scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca o pană. Corpul fusese înfășurat în șalul de rugăciune și pus într-un sicriu de lemn, care la rândul lui urma să fie pus în superbul sicriu al comunității evreiești, după ritualul spălării. Corpul părăsi casa cu picioarele înainte și cu două lumânări la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îmbrățișeze înainte de a cădea în somn. Într-o seară, pe când se sărutau, Tua își schimbase deodată expresia feței. Natanael o întrebase dacă se simțea rău. - Sunt obosită. E ca și cum aș fi ajuns la capătul ruloului pe care mi s-a înfășurat toată viața. Nici vocea ei nu mai amintea de vocea de altădată. Era o voce care umbla lăsând umbre peste tot: în pat, pe masă, pe scaune, peste șifonierul cu oglinzi de lângă fereastră. Natanael își amintise că mai auzise această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
devine un vis ce trebuie realizat cât mai grabnic. Poate că păsările știu multe despre acest vis, care e mai degrabă dorul după un loc care nici măcar nu există în lumea noastră. E de ajuns să le privești cum se înfășoară treptat, dacă sunt în captivitate, într-o melancolie adâncă. De la început Sucki s-a arătat a fi de aceeași ludică umoare cu noii lui stăpâni, cu noi care visam să-l facem să vorbească argoul nostru familiar. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în fericire, o fericire care nu promitea nici un viitor. Soțul meu dansa mai departe pentru mine și devenisem și eu inițiată în dansul său. Dădeam drumul corpurilor în aer, încrezându-ne în stabilitatea și protecția lui. Pielea în care erau înfășurate lumile interioare ale trupurilor ne asigura de echilibrul dintre înăuntrul și înafara ei. Dar aerul era la fel de viclean ca și focul, apa și pământul, patru frați din aceeași materie curgătoare, mai arzătoare decât cuvintele. Această materie se mișcă în libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care vrea s-o invite la vals. Aplecat în față, începu să urce scara. În acest timp, părintele mă întoarse cu fața spre el și-și puse mâinile pe umerii mei. Păream uniți prin două grinzi paralele pe care se înfășurau ca un steag mânecile largi ale rasei sale. Acum eram cu spatele la Kleiman care urca scările, dar, uitându-mă la ochii părintelui care priveau pe lângă mine, îmi dădui seama că așteaptă ca directorul să termine de urcat și să dispară după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pișcat de urzici. Părul deschis, sprâncenele și colțurile ochilor lui erau pline de praful drumului. Din când în când mă uitam la petele mici și umede de funingine din colțul ochilor lui, ispitit să le scot de acolo cu degetul înfășurat în batistă. Dar Iag dădu privirii mele altă interpretare. Ridicând mâna și trăgându-și pe ochi borul pălăriei pe care vântul îl întorcea în sus, el îmi zâmbi cu buzele lui arse de vânt. - Ai rămas băiatul frumos pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sărăcăciosului nostru apartament și, dornic să mă întind cât mai repede pe divan, m-am dus direct în cameră. Aici se făcuse deja curățenie, dar, în lumina vie a verii, totul părea prăfuit și meschin. Pe birou, trona un pachet înfășurat în hârtie albă de mătase, prinsă în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
picioare și arătând spre fotoliul din fața sa, vă rog, luați loc! Femeia se apropie și se așeză dar nu unde îi arătase Cristi ci pe fotoliul de lângă el. Purta o rochie de casă de culoare albastră iar peste umeri avea înfășurat un șal împletit. Își strânse șalul pe lângă trup și se întoarse ușor spre Cristi: Ce spuneți, domnule Toma, vă place la noi? Da, de ce să nu-mi placă? Eu știu? Mă gândeam că, venind dintr-un oraș mare, atmosfera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cameră, Ileana continua să-i vorbească: Nu numai paznicii au o datorie de dus la capăt, mai auzi el înainte de a da drumul apei de la duș, și domnițele trebuie să se îngrijească ca lucrurile să meargă așa cum trebuie. Înviorat și înfășurat într-un prosop, ieși din camera de baie ca să-și ia hainele să se îmbrace. Ileana plecase, așa încât se îmbrăcă în liniște, grăbindu-se să coboare. O întreagă armată de șoareci își făcea de lucru în stomacul său. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
legăturile, căutând să memoreze cât mai bine felul în care sfoara era petrecută peste mâinile bătrânului. Cel care îl imobilizase pe Simion făcuse un laț la capătul sforii, pe care îl petrecuse peste încheietura mâinii stângi. Cu celălalt capăt, îi înfășurase mâna dreaptă și apoi din nou pe cea stângă, în cruciș. La final făcuse un nod pe care, trebuia să recunoască că nu credea că îl va putea desface. Se concentră asupra lațului. Avea noroc, nodul alunecător era unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Și lasă-ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i-o puse la picioare. „Asta-i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca-n străfundul fîntînii“. Și-i Înfășură gîtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atît ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii lui Petru. „Rămîi cu bine“, spuse Simon și o sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adîncitura gropii, fărîmița țărîna Între degete. CÎnd coșciugul fu gata - din patru scînduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și-l Înfășură la gîtul lui Simon. „Jos e răcoare ca-n străfundul fîntînii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcînd cu mîinile scîndurile coșciugului, vrînd parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]