5,677 matches
-
așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe șofer nedumerit. La masa lui, lîngă fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de sticla groasă. Cuvintele lui Lazăr i s-au înfipt adînc în gîndurile ce-l frămîntă: "...tînăr, sincer..." și-l sîcîie provocarea crescîndă a fostului discipol. "Ce ușor e să vorbești acum, cu sînge rece, despre ce a fost în urmă cu douăzeci de ani! Mucosul ăsta era abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu chef, ca de revelion nu mai spera să-l recupereze. Singură ea, Aura, afară, în viscol, plîngea și, din cînd în cînd, slobozea cîte un "Raduleeee" prelung, deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton grav te asigur că nu vom începe o slujbă pe care s-o sfîrșim în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umăr a indiferență, cufundîndu-se în moliciunea fotoliului, aruncîndu-și din nou, cu dezinvoltură, piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul cît o bucată de jar, peste care trebuie doar să-ți apleci răsuflarea... "Lungesc discuția inutil gîndește Mihai încins de fierbințeala genunchiului înfipt în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără poticniri, vodca: un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi posedat-o. Dar asta am urmărit eu?! Sînt un psihopat, care se inhibă la cel mai mic protest, ori, ca bărbat, ca om, mai degrabă caut ceva, dincolo de trup?..." Viscolul izbit furios în fereastră face ca genunchiul femeii, înfipt în centrul camerei, să pară și mai fierbinte o mare ispită, spre care lunecă privirea lui Mihai. Dacă nu obțin o reacție de dorință din partea ei, înseamnă că nea Toader e doar un paravan, că ea are altfel de gusturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cazul, supărată pe ea pentru acel "te sărut" nemeritat. Uită de lift și începe să urce treptele. Dacă, văzînd vremea rea, după ce am discutat la telefon, s-a hotărît să vină înaintea mea?!" O durere ascuțită, ca o gheară, se înfige în coșul pieptului, în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profund de gîndul că fetița aceea e copilul ei, rod al unei seri de infidelitate născută dintr-o nebunie, ca o explozie din subconștient a dorinței de-a cunoaște și un alt bărbat, pe care, odată cunoscîndu-1, și 1-a înfipt adînc în suflet, să aibă la ce se gîndi cu drag în clipe de răstriște, să aibă ce blestema pînă la ură împătimită cînd, cuprinsă de disperare, lăsîndu-se pradă bigotismului, cădea în genunchi pe cimentul Mitropoliei, mărturisind în gînd marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și se întinde, adormind imediat, surîzînd, cu obrajii furnicîndu-l puternic acolo unde a fost sărutat. În sala restaurantului, singurii care se mai agită, fericiți, sînt copiii; aleargă unul după altul în jurul mesei, rîzînd subțire, cristalin cînd se ajung și-și înfig unul altuia mîinile în piept, pentru ca apoi s-o ia de la capăt cu fuga. Bătrînele stau încă alături, fără să-și mai vorbească, fiecare din ele cu gîndurile proprii, aproape adormite, moțăind la căldura venită dinspre focul puternic din vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cursă. Cum numai trei? devine Sultana calmă, dar după cîteva clipe se întoarce brusc spre Letiția și-i înșfacă poșeta, din care scoate fișicul cu bani și-l bagă în sîn cu o iuțeală de nedescris, ca imediat să-și înfigă mîinile în părul fetei, culcînd-o jos, lîngă roată: Putoareo! Te ții de șantaj?! Ce, crezi că nu cunosc placa? Vrei bani pentru chiuretaj!? Unde nu dă dracu' să ai un copil, sau doi, să mai vezi viața și altfel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot mai tare, pe măsură ce sărutul îi este tot mai înfocat, mai profund. Și dint-o dată, gura femeii scoate un sunet straniu, ceva între scîncetul durerii unui copil ce nu știe să se exprime și exclamția de extaz, iar mîinile ei, înfipte cu disperare în părul lui la ceafă, îl trag cu putere, obligîndu-l să-și ridice capul dintre coapsele ei, să vină mai aproape, să-i poată gusta sărutul. Părul smuls de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din care gura femeii vrea de mai multe ori să scape și să țipe. Ultima oară, cînd o simte la apogeu, Mihai n-o mai oprește sărutînd-o; împinge doar umărul stîng spre gura ei, oferindu-și-l. Dinții Mariei se înfig cu putere, strîngînd tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe la număr, Mihai nu îndrăznește nici să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat cu regularitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
circumferința nu suferea nici o modificare semnificativă. Dar ceea ce o impresiona cel mai mult pe Carol nu erau dimensiunile și potențialul penisului său, ci versatilitatea. Când era flasc, putea face cu el orice voia. Atâta timp cât nu-l răsucea sau nu își înfigea unghiile în el, putea să îi dea diferite forme: de zeppelin, de minge, de pisică-de-mare, de nas, de corn. Uneori și-l ascundea între coapsele strânse ca să se poată privi în ipostaza de femeie 100%. Numai că asta îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu caldarâmul, conform unui medic despre care Alan știa că lucrează în secția de urgențe de la Whittington, le făcea femurul să intre în stomac, ca un diblu înfipt într-un perete. Asta în cazul în care aveau norocul să nu fie loviți de vreo mașină care cobora în viteză de pe pod. Gândindu-se la finalul „activ“ al vieții acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în care era înfipt. Bull deslușea acoperișul în formă de piramidă al centrului medical ridicându-se din marea de terase victoriene care se deschidea în fața lui și sub el. 2 Primele impresii — ’ Neața, spuse Margoulies către Bull și recepționeră. — ’ Neața, veni răspunsul celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de încordare îi amintise de leziune. Visase cu ochii deschiși. Plutea și era relaxat. Valiumul își făcuse efectul. Funcționase tot restul zilei sub efectul calmant al medicamentului. Pe la prânz, se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în costume albe și aveau aripi. Ei zburau în voie sub bolta albastră a cerului, la fel ca păsările pe mare, între cei cinci munți sfinți, pentru a-și vizita rudele și prietenii. Cei cinci munți, însă, nu aveau rădăcini înfipte în adâncul pământului și pluteau pe mare. În bătaia vântului, ei se mutau de colo-colo, fapt ce îi supăra pe zei. Așa că, ei au cerut ajutorul împăratului ceresc. Acesta a poruncit zeului mării să trimită 15 broaște țestoase de mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care, la rândul lui, înduioșat de voința și râvna lui Yugong, a poruncit pe dată celor doi flăcăi ai Zeului Puterii să mute cei doi munți din loc. Trimișii au luat fiecare câte un munte în spinare și i-au înfipt, unul la răsăritul ținutului Shuo, altul în partea de miazăzi a ținutului Yong. Și așa, Yugong a scăpat de supărare și a trăit în tihnă alături de urmașii lui, în mândra lui casă de pe drumul drept, nestânjenit de munți, care acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
precum o umbrelă. Munții înconjurători îl apără de perioadele foarte călduroase. În timpul verii, templul este expus razelor soarelui mai puțin de trei ore pe zi. De asemenea, înălțimea îl protejează de inundații. Construcția este sprijinită, în principal, pe grinzile transversale înfipte în roci și pe zeci de stâlpi groși, făcuți dintr-o specie de brad din localitate și care sunt tratați cu ulei de tung, ce are rol anticoroziv. Grinzile au devenit, cu timpul, foarte rezistente încât nici termitele nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dar armata statului Zhao a fost învinsă. Cum a reușit Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic de ostași. Cei 2.000 de oșteni ai lui Han Xin s-au năpustit în ea, au înfipt în toate colțurile drapelele armatei lor și au bătut tobele victoriei. În lupta crâncenă, ostașii statului Zhao observând că în tabăra lor erau numai drapelele militare și ostașii armatei inamice, au intrat în derută. Han Xin a contraatacat imediat. Armata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe munte și sunt servite plăcintele "Chongyang". În limba chineză "plăcintă" are aceeași pronunție cu "înalt", simbol al dezvoltării și prosperității. Aceste plăcinte specifice sunt preparate din orez glutinos, mei și curmale și ca element specific acestei sărbători, delicatesele au înfipte în mijloc stegulețe în cinci culori. În antichitate, Sărbătoarea "Chongyang" era și o celebrare a longevității. Sărbătoarea Laba Luna decembrie după calendarul lunar este numită în chineză, luna La. De aceea, ziua de 8 decembrie este Sărbătoarea Laba. Această tradițională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
între degete un creion chinezesc a-ntâia tocmai scos din ascuțitoare, ea se zbate fiindcă nu-i o făptură supusă (v-am spus, a reușit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei sunt prinși în sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul de Andi se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca la umăr, generalul privește ca un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai dificil, și nu doar imposibil), oricâți pterodactili musculoși au fost constrânși să trăiască cu un ac de gămălie înfipt în abdomen ca să ajungă mai apoi hrana păianjenilor pitulați după calorifer, la oricâte delegări subacvatice au fost obligați să ia parte în capsula transparentă a vreunui submarin cu formă de pahar, ca să nu mai vorbim despre atâtea și atâtea specimene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
devenit tristă, tare tristă, îmi lingea palmele mai des decât ar fi leorpăit apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină în inimă și când inima ei n-a mai ticăit ca un ceas de bucătărie. Tata strângea fise de trei lei într-o sticlă de lapte. Dar mai strângea el și alți bani, de care noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiindcă până la urmă pacea are un preț), iar eu le-am luat, am suit iute la etajul patru și m-am apucat să lovesc cu putere în toc, acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat, înfipsesem dalta în lemn și izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină străduință a mea de-a vedea încuietoarea cedând, s-a petrecut un lucru neașteptat, am auzit înăuntru o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]