2,013 matches
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Stihuri > Nuanțe > LUMINIȚA AMĂRIE - VERSURI DE DRAGOSTE Autor: Luminița Amărie Publicat în: Ediția nr. 901 din 19 iunie 2013 Toate Articolele Autorului NOAPTEA DĂRUIRII S-au stins luminile și cerul ne mângâie trupurile ce se înfiorează floral (acropetal) Cerul dragostea mea, cerul ne cunună Și stelele îmi duc trena (miri în carul mare) Patul nostru făcut din flori de mac, salcâm și albastrele ne unește făcând din noi o istorie (definitivi) Mă privești fulgerător dorința gândului
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
pleoapele-ți cădeau misterele uitate- Îți era în cuget somnul- visare trecătoare... Și-ai fi ales să-ți părăsești îndemânarea, Ce te făcea să rătăcești în plină noapte, Și, infernal de albă, se stinse lumânarea, Tot dibuind prin umbre, te înfiorai de șoapte. Nu mai erai himeră, deși, himeric, plânsu-ți Avea culoarea visului, pictat de multe ori, Iubirii, neexpuse, crispatele-ți frământuri Se risipeau, în clipe, transcrise în culori. Doream ceva din tine, să-mi fie acel vis, Sau plânsu-ți, sau
UN IRIS ÎN VIS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346130_a_347459]
-
intrat pe ușa Sufletelor Curate. “Nu pregeta! Acolo este locul tău! Nu te poți întoarce!” Ridici ochii înlăcrimați spre cerul roșiatic al asfințitului de soare. Al vieții tale. Zăgazurile sufletului s-au rupt. Au inundat eternitatea jertfei umane. Te-ai înfiorat în rafalele vântului ce spulberau nisipul clepsidrei...VIAȚA. Se scurgea rapid făra să aștepte. Dincolo de inimă se află triumful asupra morții- Zbor de stea, aripă de înger coboară pe pleoapa obosită. Cei ce nu plâng, nu au Dumnezeu. Lacrimile purifică
ASFINŢIT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356154_a_357483]
-
imperial al păunului. Mama dă măsură iubirii, sens frumosului, miracol copilului și armonie bărbatului. Mama este Sentiment, Gingășie, Casă, Acasă, Pământ, Cer, Univers. Mama este cea mai lirică expresie a Dorului și a Doinei în care sufletul ei angelic se înfioară, tresaltă, plânge și cântă. În privirea Mamei șipotesc apele de peruzea ce deschid zăgazurile albastre, răscolind aurele martirilor și sfinților din tinda cerului veșnic. Curajul Mamei se ridică șirag pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste vămile văzduhului, unde
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,/ Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;/ N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! (SCRISOAREA III) Nu părăsi pământul strămoșesc!-este de fapt o naștere, un botez, o renaștere, o logodnă, o continuitate, un crez, o credință, un legământ, o înomenire, o îndumnezeire, o veșnicie dacică. Nu părăsi pământul
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
de măr Chiar și ploaia dulce presărată rece Cu o fericire grea vrea să mă-nece. Dulcea ta făptura îmi plăcea nespus Nici nu mai țin minte dacă ți-oi fi spus Și cînd ți-am prins sînul m-am înfiorat Era mic și dulce și m-a îmbătat Altădată, Țină, te-am văzut pe strada Îngeri de zăpadă veneau să te vadă ... Te-am iubit de tînăr, mai eram imberb, Luăm luna în coarne că un pui de cerb. & TE-
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
și pur și atît de duios Gleznele tale de gazela mă amețesc Coapsele tale se deschid că cerurile nopții Primește-mă în dulceața lor, iubire, Că vreau să iți descui iar lacătele porții Petalele tale ca niște dantele tremurătoare Se înfioară de plăcere cînd le prind între buze Tu te cutremuri toată cînd simți că ești pătrunsa Cum da navală vîntul, adesea, printre frunze Și-apoi cînd stai pe burtă nu știu ce să-ți admir, Fundu-și rotund că marea m-a amețit
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
Acasa > Versuri > Farmec > FOCURILE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Ardem încet, niște subțiri și palide lumânări de ceară, flacăra tremură în bătaia vântului și ușor se înfioară, un curent mai puternic , ne poate stinge vălvătaia, sau picăturile reci pe care ni le trimite uneori ploaia.... Altădată limbi înalte de foc, ne dau măsură catharsisului, ne transformăm în torțe fumegânde pe străzile orașului, avem destulă lumină latentă să
FOCURILE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370973_a_372302]
-
văd sclipind mai multe luminițe mici, parcă rotindu-se într-un cerc la sol. Îi atrag atenția lui tata. Doamne, ce să fie noaptea, în plin viscol, la marginea pădurii și să lumineze cu intermitență, ca niste licurici mai mari? Înfiorați de surprinzătoarea imagine, oprim mașina. Privim atenți, dar nu pricepem ce poate fi. E o beznă.. albă... și liniște. Tata are ideea de a orienta mașina cu farurile în direcția luminițelor și, ușooor, chiar asta face... Nu credeam că voi
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
din livadă, floarea își cerne, Rândunelele se îngână prima oară. Se resimte iară-și mireasma de afară și cântecul ciocârliei ce abia se vede; E primăvară, prieteni, e primăvară, Toată câmpia zâmbește de-atâta verde. Prin satul îndrăgit , încă te înfioară Un piuit de pui și cântec de cocoși; La porți stau pe scaune, babe și moși, Miresme-n suflet, astăzi ne coboară; E primăvară, prieteni, e primăvară! Referință Bibliografică: E primăvară / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869
E PRIMĂVARĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369316_a_370645]
-
zeitate acvatică, „imaginea perfectă a unui râu întrupat” (p.28), că trupul său degajă „un miros discret, de ape curgătoare” (p. 50). Iar lui i se pare că ea ar fi „o Rusalcă pe ape”, care trăiește „în muzica trestiilor înfiorate de vânt” (p.58). Ca, mai târziu, să adauge cu gravitate de poem eminescian: „Eu nu pot iubi decât o femeie care răsare, odată cu mine, din adâncul apelor” (p. 66). Absența peroanei iubite e, cum altfel?, un îndelung supliciu: „mă
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
a dat în clocot, obrajii sunt și acum când îți scriu precum bujorii din mijlocul grădinii cu flori multicolore. Mi te-am închipuit în fiecare noapte fără a te vedea m-ai mângâiat, cum nimeni nu m-a mângâiat, mă înfior gândindu-mă la atingerile tale vrăjite. Cum poate cineva iubi o boare de vânt cu miros de petunie sau de busuioc, ori o rază de lună strecurată pe fereastra deschisă, după miezul nopții? Brațele tale imaginare m-au cuprins atât
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
cer, de câte ori soarele a încălzit-o și a iubit-o în raze, brațe ale sale, de câte ori a împlăpumit-o alb sub zăpadă, iarna... Câte păduri au înverzit și cărămizit muntele...! Însă, doar mările verde-auriu-căprii, cu răsăritul lucitor în larg, cu veselia înfiorată sub țărmuri, cu puncte de smarald în valuri, mările ochilor unei frumoase fete moldovence pietrene, Julia Jianu i-au dat muntelui două oglinzi! De atunci, muntele își înviorează cu rouă, ploaie ori cristale de gheață redingota îmbrădită, își scrobește gulerul
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
ele nefiind, în speranța numeroșilor admiratori, ultimul, ci prag spre un altul, pe cât de așteptat, pe atât de nedezamăgitor (dezamăgirea ar fi imposibilul absolut în tot ce se referă la Julia Jianu, frumoasa artistă moldoveancă pietreană!). Atât de tânără și înfiorată de o energie despre care nu va crede niciodată nimeni că ar putea da semnale de epuizare, Julia este una dintre artistele noastre cuceritoare! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Julia Jianu. Frumoasă artistă moldoveancă pietreană... / Aurel
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
Publicat în: Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Imponderale zâmbete Mă înconjoară Rătăcitoare suflete Mă ispitesc Catastrofale “saune” Mă înfierbântă Risipitoare ,nopțile Mă însoțesc Fundamentale,clipele M-avertizează Restabilindu-mi cumpene Mă lămuresc Cosenzuale,fetele Mă înfioară Retroactive-n plânsete Mă obosesc Tălmăcitoare gânduri Mă luminează Strălucitoare-amoruri Mă-mbogățesc... Dan Mitrache 31.09.2015 Referință Bibliografică: SPLEEN / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan
SPLEEN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369514_a_370843]
-
o țară de basm și de revelații, dar și o ilustrare a ceea ce sufletul românesc a creat, după Brâncuși, mai frumos, mai profund, mai înalt, mai miraculos în arta plastică, în sculptură. O dată introduși în acest univers fantastic ne trezim înfiorați de emoție, într-o geografie nesfârșită de forme sculpturale în care esența realului, iluminarea, revelația și fantasticul se îngemănează, ca să ivească în toată subtilitatea și frumusețea lui sensul operei. Sensul vieții, al minții, al sufetului omenesc, al dragostei, al setei
IRIMESCU DEMIURGUL DE TĂCERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370631_a_371960]
-
-i materiálă Iar luna plină azi ne va răzbi Gândirea tuturor e ancestrală Dar fiica și-al său tată s-or grăbi Și astfel îți dedic, al meu odor Atâta cât un tată poate face Să vii acasă, să mă înfior De dragostea de tată, apoi...pace. 21 iulie 2016 undeva, în România Referință Bibliografică: DRAGOSTE DE TATĂ / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2131, Anul VI, 31 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Bertoni Albert
DRAGOSTE DE TATĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370707_a_372036]
-
să iubești pe cineva îți dă curaj.” O iubire din tinerețe poate fi oricând depășită de o iubire de amurg, dar cu strălucire de zenit. Pășesc pe un covor de frunze aurii Pe-aleea teilor, în după-amiezi de toamnă Gândind înfiorat de va fi să-mi vii Să mă-ncălzești la pieptu-ți, scumpă doamnă...” (În amurg-Dan Mitrache) * Toți cei care ne-am născut pe acest Pământ avem propriile noastre temeri, uneori la vedere alteori neștiute de nimeni. Oricât te-ai teme
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
La marginea cerului din ochii tăi albaștri, îmi zăresc reflexia printre stele și aștrii, ți se înseninează tot chipul când mă privești , mă simț minunat că și o zâna din povești ! Sunt numai zâmbet și fericire în pacea deplină , mă înfioară briza sărată, sub zărea senină , miros de alge și scoici mă animă , pășesc pe nisip printre pietre, cu inimă plină ... Soarele îmi încălzește trupul și -îmi e bine , Zborul rotund al pescărușilor îmi vorbește de ține, marea mă cheamă,valuri
SPLENDOARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370816_a_372145]
-
-n aceeași lume. Apoi, ani lungi, plutit-am În lumi paralele, Si eu trăiesc de-atunci În așteptare, nesătula... Hai acum să uităm acei ani tulburi Cu ale lor tăceri apăsătoare! Să ne-amintim privirile sfioase Și sărutările ce ne-nfiorau, Si poate regăsi-vom Acele-albastre zile Ale viselor cu ochii Mari deschiși! **** LEȘ BLEUS JOURS Un beau jour, mon père me dit: "-Parle-lui! N'aie pas peur, mă chérie. Și la peur nous tient, Elle ne nous lache plus. Je
ACELE-ALBASTRE ZILE( VERSIUNE TRILINGVĂ ROMÂNĂ,FRANCEZĂ, EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368082_a_369411]
-
nu am fost învins, fiind convins că este prea devreme să las această lume și să plec, c-ar fi de fapt cel mai cumplit eșec, căci n-aș fi scris iubitele-mi poeme. De umbra morții și-azi mă înfior când pe-al meu cer trimite nor de nor dorind să mă-mpresoare c-o furtună în care sub un fulger scurt să cad, dar stau pe culme,mândru ca un brad, și nu îmi pasă când în juru-mi tună
DE UMBRA MORŢII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368101_a_369430]
-
șoptește prin firele albite Că lupii vremii mușcă din fibre obosite, Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare. Dar toamna generoasă, ca struna de vioară, În sunete adună un ritm ce înfioară. E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie? Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie? Spre zări necunoscute cocorii se agită, Își flutură penajul prin ceața-ncremenită; Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige, Capriciile vremii în
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
și iarăși verde. Și pașii mei flămânzi de maternitate. Doar ei. O găsesc prin aceleași văioage. Cu aceleași curgeri cristaline. Și pașii se bucură. Sărut cu tălpile răcoarea pământului. Și Geea-mi privește sărutul. Îi simt înfiorarea și tulburarea izvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am devenit bărbat. Iar gustul pământului matern mă doare. Mă răscolește tot mai mult. Eu sunt bărbatul. Și-mi răsfir tălpile peste maternitatea răcoroasă
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
nu mai am pe nimeni în afară de tine. - Cum o vrea Dumnezeu, maică, cum o vrea Dumnezeu Drăguțul, nu va fi altfel, răspunse bătrâna sentențios. - Mai vorbim despre asta. Acum sunt prea răvășită să mai pot asculta vorbele tale care mă înfioară. Trebuie să te împaci cu gândul că am rămas numai noi două și că suntem nevoite să mergem mai departe împreună. - Eu știu, mamă, ce să zic?... răspunse ea în doi peri cu privirea pierdută-n gol. Mircea a venit
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]