7,523 matches
-
au mai Întors niciodată. Domnul Húsvágó se străduia să o țină În brațe fără să strivească lanul de margarete care Înflorise pe pântecele ei, până mai ieri neted și tare ca o piatră de râu, rotund acum ca o lună Înflorită În care dormea o vietate ciudată asemenea ciobănașului din lună și la care se uitase și ea cândva ca toată lumea. Macii se scuturau de rouă și Îi stropeau fața. Asta era un lucru bun, dar domnul Húsvágó a zis atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sforăit, Își spuse ea, când decise că nu avea motive de Îngrijorare. Domnul Húsvágó vorbea cu pasiunea persuasivă a unui veritabil negustor de antene parabolice, de a căror existență și eficiență ea avea de multă vreme cunoștință. Comerțul cu ele Înflorise În zona Aradului și a Timișoarei Încă Înainte de Revoluție. Dacă nu ar fi fost atât de scumpe, și-ar fi cumpărat, poate, și ea, una. Acum Însă e cam târziu. Prioritățile ei erau altele... Domnul Húsvágó era În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când nu vezi deloc, idiotule! Eu văd, când nu văd deloc, o idioată care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu mai avea pe nimeni de la el din sat. Mai bine ar fi fost la alté școalé. Mécar n-ar mai fi fost Nadejda Petrovna. Acum era duminicé și el stétea Într-un copac din grédiné. Nici mécar nu erau Înfloriți copacii, dar Șasa se céțéré, sé vadé dacé nu a uitat cum se cațéré, pentru mai tîrziu, cînd se vor coace cireșele. Rémase acolo sé se mai gîndeascé. S-a așezat pe o cracé și stétea acolo bélégénindu-și picioarele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Închis. Șasa mișcă din buze și se ținea cu o mîné de tîmplé. Din cînd În cînd Închidea și ochii: Vin acasé În april Mii de rîndunici În april, În april S-a néscut Ilici... CÎmpul de parcé ar fi Înflorit din nou. Galbenul și portocaliul pérea cé se aprinse și mai mult. Cerul era albastru și, dacé te uitai mai mult, vedeai cé se mișcé Încet de tot, ca o cîrpé curaté, pusé la uscat. Pe aceasté cîrpé pleca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de afaceri - ar putea fi recunoscut, anticipat, evaluat și administrat, atunci viața pentru noi toți ar fi mult mai ușoară decât este acum. Totuși, nu este posibil; este un vis imposibil. În afară de aceasta, prin asumarea unor riscuri, organizațiile pot să înflorească și să-și îndeplinească obiectivele. Existența a suficienți întreprinzători care fac capitalul să meargă an după an reprezintă o mărturie a fructificării riscurilor cu bune rezultate - în majoritatea cazurilor.” Important de reținut este necesitatea unui cadru de risc pentru a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
qui dure", ar fi spus tant' Liselle. Izbesc înciudată, cu vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Strălucea ca vesela de sărbătoare a Lisellei. Hoinăream amîndoi printr-un afund de huci, după narcise sălbatice. Fusese o casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și suflat în linii, vrînd să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amîndoi printr-un afund de huci, după narcise sălbatice. Fusese o casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și suflat în linii, vrînd să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe mine ai putea să mă-nflorești așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și suflat în linii, vrînd să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe mine ai putea să mă-nflorești așa, cu căldura mîinilor". "N-am organ pentru chestii primitiv-lacrimogene", i-am retezat-o. Deși, da, eram în levitație erotică. Pluteam, dar pentru Iordan. Mai tîrziu, cînd Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii prea mari și hohotele lui nu erau deloc încurajatoare, mă consolam cu imaginea bobocilor înfloriți în mîini. Ieșeau, consolator, din crăpătura memoriei, narcisele sălbatice. Aș putea să scriu la un roman, plecînd de la tabloul cu cei doi adolescenți pe un țărm increat, de dincolo de țări și de peste mări? Despre un făt-frumos și o fată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-ți fac dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu: "privighetoarea înflorește chiar, și tufa unde se ascunde/cîntă". Nu era nimic în ordine. Iordan continua să fie însurat cu a patra, o Cleopatră semănînd cu Veronica Micle, o Ofelie semănînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu: "privighetoarea înflorește chiar, și tufa unde se ascunde/cîntă". Nu era nimic în ordine. Iordan continua să fie însurat cu a patra, o Cleopatră semănînd cu Veronica Micle, o Ofelie semănînd cu Krupskaia, o doamnă brună din sonete semănînd cu Puha. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar era lăudată și de "Scînteia" mare, și de "Scînteia" mică ("Ce se taie nu se fluieră", rîdea sîsîit Leandru). M-am simțit bine sporovăind. Sporovăiala mai înseamnă (dacă mi-a adus starea de bine) un remediu. Pe vremea cînd înfloreau toți polimerii, a însemnat chiar un adăpost mental. Ne făceam unii altora pozne. Poznele ca o acnee juvenilă de la "Ora". O plăcuță cu Loc de veci, găsită-n Eternitatea, a aterizat pe biroul lui Cornel Șoitu. Protestam și noi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
șopteau: Nu vezi în ce hal ai ajuns de cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu cineva între timp?" a ținut să știe preaașteptatul Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asta, maître! Tu ești Ditamai Mistrie; ceilalți, mărunțiș. Institutul îi înălța cîntări: metrî a zis, metrî a interzis. Ca să-l supradimensioneze, se făceau mai mici decît Mistrie. Și cel mai mic, parameciul de Milucă. Din coincidența scaun-persoană, răsare, crește și-nflorește cultul, dar și relația cu cel de sus, cu prea-înaltul. Dacă stai în patru labe, ți-i mai ușor: te expui mai puțin, ai suprafață de expunere redusă. Preceptul lui Griboedov, Prea multă minte strică, era pus în practică fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru elevi. Vom tipări întreaga Românie literară în Caraibe? Pe timpul Pauker făceai pușcărie nu numai dacă scriai ceva interzis, ci și dacă citeai; Ceaușescu avea pentru scriitori destul dispreț (de-aia le arăta pisica, exact ca la șoricei). Sub Iliescu înflorește ura de carte. E exagerat spus ura de carte? Sigur nu, de vreme ce se cultivă nu numai ignoranța, dar și un spirit ostil cărții. E în proiect ca Biblioteca Națională să fie transferată la Popești-Leordeni, o Gherlă a cărții. "Să prioritizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața mea. Cum de mi-ai aflat gândul? Gândurile sunt lucrul cel mai ușor de citit, nu e necesar să cunoști niciun alfabet pentru asta, nici de interpretare nu e nevoie. În fapt, gândurile mai degrabă se ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe podele diferite calcule pentru măsura rochiei comandate de Alimentară. Două thailandeze și-au însămânțat in vitro ideile șefului, așteptând gestația Fătului-Formă. Dunărea tocmai îl trecea pe Alexandru Macedon spre ținuturile sarmaților, când se pare că o tentativă de idee înflori în capul italianului. Tentativa se coagulă în gând colțuros, deveni bulgăre, acesta fu călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Alimentară, nu că ar fi fost cu un scop anume habar n-avea că ea deturnase totul ci pentru că era foarte colorată și mișcată. Spiritul de turmă care nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăila doar cinci ore și un minut pe zi. În rest, orașul era atemporal, o zi dura după toate calculele cât un anotimp și anul cât un deceniu și abia atunci tufa mai înmugurea puțin, ca la următorul Intercity să înflorească exploziv. Era o frumoasă tufă de timp și emana mirosul de trecere a clipei ca și când n-ar fi fost, dar având în vedere specificul, putem spune că brăilenii erau veșnici față de alți locuitori ai lumii. Și tocmai se scărpina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Timp săreau înapoi cu viteza cu care fuseseră trimise, ba mai mult: uneori, se întorceau deformate, depășind granițele trupului său divin și ajungând în ținuturi de care nici dracu' nu auzise, cum ar fi: Vărsătura sau cartierul Braigal. Aici înfloreau vilele, casele, magazinele mai ceva decât zgârie-norii în New York, câte una pe oră, motiv de spaimă pentru Primar, acoliți et company, care, împreună cu cei de la Bruxelles, hotărâră, în secret, ca toate fondurile pentru apă, foc, lemne, cornuri și lapte, jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cameră. Și, deși în receptor nu se mai auzea nimic, nea Costică începu să vorbească la început îngălat, abia găsindu-și cuvintele, cu dezacorduri gramaticale, se precipită, limba era mai boantă decât gândul, apoi fraza deveni din ce în ce mai limpede, cuvintele îi înfloreau pur și simplu pe buze, venite de niciunde, vorbea hotărât, frazând cu dicție logica propozițiilor retorice, punctate cu zicale și proverbe, deschizând drum imaginilor proiectate de însăși înțelepciunea lor, lipsite de sens pentru cei dotați cu nepăsarea nemuririi, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
iar. Sigur că mereu se iveau din necunoscut. Terfelea toată munca devenită zadarnică într-o alta, cognoscibilă, care trebuia integrată, schimbând datele problemei. Așa aveam să devin mai îndrăcit pe viață, mai dornic de a învinge, mai puternic și când înfloreau zorii mă întorceam din camera zeiței spre chilia în care Închipuirea era plecată de acasă. Any Palade era a doua zi privită de profesori și elevi cu alți ochi. Își păstrase haina poeziei, devenind ea însăși Poezie. La lecții, hipnotiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr din apropiere, iar ochii săi urmăreau În extaz o minune de petale roz ale singurei flori care s-a grăbit să Înflorească doar pentru a uimi sufletul bun al unui copil care avea foarte puține motive de bucurie, când Îl văzu pe Ionel că-l cheamă la el: Prâsleo, vină să-ți arăt ceva! Sau ți-i frig! Hai În șură! Va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]