1,038 matches
-
că vezi ceva” plutește o muzică ce trezește un sentiment confuz, amestec de bizarerie și teroare. În „camera aparițiilor” răsună o „melodie stranie”, care „parcă ar veni dintr-o altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și văzul: să ni-l amintim pe Battaglia, cuprins de spaimă atunci când, îndărătul peretelui care se întredeschide o clipă, o zărește pe Nebuna îmbrăcată în roșu, scăldată în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a Întâmplat În 1978, după expunerea tabloului său comandat În 1977. A fost singurul mesaj primit din partea familiei Ceaușescu. La sfârșitul lui decembrie 1989, când primea apeluri telefonice anonime ce Îl numeau „unul dintre teroriștii care trag În stradă”, Palade, Înfricoșat, a rupt această carte de vizită prezidențială - un gest pe care Îl regretă acum. În schimb, nu regretă că În toți anii respectivi nu a onorat invitațiile pe care le primea de la departamentul de protocol al CCES sau de la alte
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
îngrijorat item 6 îngrozit item 16 amărât item 7 deznădăjduit item 26 neliniștit item 24 panicat item 20 melancolic item 3 fără speranță item 4 încordat item 14 înspăimântat item 11 necăjit item 13 depresiv item 9 alarmat item 19 înfricoșat item 25 supărat item 21 distrus item 22 tensionat item 1 nervos item 17 îndurerat item 18 disperat item 23 Posibilitățile de răspuns ale subiecților la fiecare din cei 26 de itemi sunt: DELOC FOARTE PUȚIN MEDIU MULT FOARTE MULT
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
încearcă să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încearcă să spună ceva, să iasă din strînsoare) Ilie, lasă-mă, mă doare... mă doare! Ilie: (furibund) De azi înainte, în colțul ăsta, în ăla și nu în altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească ton convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acestei stări) Irina: Cum adică? Nu înțeleg nimic! Cînd, Doamne! Val, ce se întîmplă?! Val:...(după un timp oarecare)... Tu nici cînd ai citit " La țigănci" n-ai înțeles mare lucru... Irina: (realizînd) E adevărat! Și atunci m-am speriat. (înfricoșată) Val ce se întîmplă?! Alex: Asta e și mai interesantă tată, asta e pentru tine... Iartă-mă... am desfăcut plicul... (citește)... " din motive de sănătate... a fost înlocuit în funcția de decan, la cererea acestuia..." La cererea cui? A ta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
departe de trebușoara lui... cu o față rîzînd că a păcălit revoluția și cu cealaltă plîngînd la căpătîiul trecutului... de aur... că pentru ei chiar că a fost de aur. Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mici și lumînări și mai mici. După aceea: avem lumînări pentru înmormîntare, pentru preoți, dascăli, clopotari, ăia care duc... alea... și pentru îndurerata adunare, lumînări pentru parastas, ictenie citire simplă, citire complexă, pentru nunți, botezuri... Femeia: (ca hipnotizată, presată, puțin înfricoșată) Eu vreau lumînări pentru pus pe morminte. Octav: Avem, cu cîte să vă servim? Femeia:...două... sau trei... dar cît costă? Octav: Ieftin. Vi le punem la pachet? Avem sacoșe..., sacoșe mari, mici, mai mici, simple, cu poze, peisaje, portrete
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați... Asta era misiunea lor...; să ne bifeze ca pe niște "obiective cuminți", adică plesnind de frică. Gh. P. unu:...Da, așa e... Și, totuși, nu înțeleg de ce trebuia să te înfricoșeze pe tine...! Gh. P. doi: Îți spun eu de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de azi...! Ia zi-i, cum te opui? (sonerie; pe măsură ce cei doi sînt cuprinși de panică, de frică, ascund dosarele, mîncarea, băutura pe sub masă, sub fotolii, sonerie devine asurzitoare; într-un tîrziu, Gh. P. unu se duce la ușă, ascultă înfricoșat și, în cele din urmă, o deschide; nu e nimeni; un început de relaxare; sună soneria telefonului; un moment în care se jenează de felul cum s-au comportat; Gh. P. unu ridică receptorul) Da..., bună seara, Ilinca..., știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și gheare,/ într-o labă ridică receptorul telefonului public/ și se uită la el de la mare distanță,/ cercetând esența." 3 "Nu pot să mă spăl de pulberea cruntei istorii/ prin care am trecut/. Nu pot s-arunc de pe mine paloșul înfricoșatei istorii/ Și nici nu voiesc. Tăiat din atlazul livid al ororii,/ Și șalul meu rece, bălțat, grotesc/ în care mă-nfășur." 1 I. Negoițescu, "Engrame", pag. 56. 1 "A treia taină"" Editura Tineretului, 1969. 1 "Ai murit când/ lumea ta, lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să se audă peste stânci / și sauzea în lună (E. Jebeleanu); Se simțea mic și slab, cât un vierme pe carel calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place. Suspină prelung, umilit și înfricoșat în fața uriașului: - Cât pământ, Doamne!... (L. Rebreanu) Personificarea este procedeul stilistic/metalogismul prin care se atribuie însușiri umane sau comportament și limbaj omenesc unor obiecte, vietăți, elemente și fenomene ale naturii sau unor idei ori entități abstracte. Ca și celelalte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
asumare a perspectivei (în această temporară vision avec) se arată limpede în aceste avalanșe ale impresiilor individuale ale personajului. Văzute de aproape, detaliile morții lente, clipele terifiante pentru privitor ale spînzurării lui Svoboda fascinează și pietrifică, precum privirea Meduzei. Deși "înfricoșat" și "întărîtat", Bologa se lasă cotropit de o înțelegere "închisă", de dincolo de el, sens față de care, cel puțin în aceste momente de oroare vizuală, gîndirea personajului apare ca un mediu permisiv, pasiv. Mai tîrziu, atunci cînd află motivele dezertării lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cînd spotul orbitor al imponderabilei lumini îl aruncă pe Apostol într-o transă inexplicabilă: "țîșni o lumină orbitoare și mîndră, zvîrlindu-și întîiele raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi, coborînd pe pămînt repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mînia, uitînd tot, parcă ar fi visat." (s. n.) Versantul obsesional al personajului se conturează mai ferm. Furia și oroarea se manifestă întîi ca o apărare involuntară față de invazia necontrolată asupra eului. Concomitent, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
puhoaiele Buzăului, orbul pășește uriaș prin albia rîului și se salvează prin prodigiu, forța neomenească manifestîndu-se din nou: în picioare, ținînd piept vîrtejurilor ucigașe, el iese din ape ca un renăscut la lumină. Așa îl văd, pentru prima dată, martorii înfricoșați ai grozăviei apelor care, de altfel, îi vor omorî pe însoțitori; pe moșia lui Lagradora, Zahei se scaldă în lacul morii, păstrîndu-și curățenia trupească, iubește și ia asupra-i fără să se apere crima care a aruncat în apele întunecate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sublimul spiritual, "vijeliile" cărnii, realitatea halucinantă a contopirii cuplului. O poezie a regretului se reține din Oseminte pierdute și din rilkeana Niciodată toamna: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ Sufletului nostru bucuros de moarte". Dacă Duhovnicească era bântuită de duhuri înfricoșate, semnele confuze notificând anxietatea, primejdia, misterul, De-a v-ați ascuns este o alegorie despre trecere, o elegie, un "joc subtil": Puii mei, bobocii mei, copiii mei!/ Așa e jocul,/ Îl joci în doi, în trei/ Îl joci în câte
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deosebit. Era inteligent, sfios și supus, dar îi ghicea gândurile mamei. Inițierea începuse din copilărie, dar acum în călătoria cu mama sa simțea că "a intrat în slujbă grea și la năcaz". În râpă, veghează osemintele tatălui său, se simte înfricoșat, dar devine bărbat, proces care se termină cu lovirea ucigașului tatălui său, cu baltagul, înfăptuind dreptatea: feciorul mortului simți în el crescând "o putere mai mare și mai dreaptă decât a ucigașului". Baltagul "nu are altă întrebuințare decât simbolică și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să vrea, mama, în dragostea și bunătatea ei, cu atâta disperare l-a aparat de furiile unui tată cu porniri violente, "aspru și ursuz", încât, își amintește scriitorul, "m-a izolat de lume", transformându-l într-un copil singuratic și înfricoșat, care n-a încetat niciodată să se simtă abandonat, pentru că "am trăit cu o neliniște asemănătoare celei a lui Pessoa: voi fi întotdeauna cel care a așteptat să i se deschidă ușa, în fața unui perete fără ușa" 41. Că și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să pună stăpînire pe trupul și pe sufletul lui, nimic nu este mai important pentru el decît să aservească propriile lui intenții intențiilor străine de care crede că este populată lumea. Fiind, din cauza spaimei lui subiacente și a imaginației lui înfricoșate, insinuant în cel mai înalt grad, pînâ în cele mai intime intenții, el crede că "intențiile" străine naturii lui cauzele și efectele obiective sînt și ele insinuante și influențabile. El încearcă să și le aservească prin intermediul ritualului și al ceremonialului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sălta cel învins de el însuși,/ "și rob am făcut din învinsu'mi." /în clipa aceea învinsu'și/ striga cu izbândă: ""Învinsu-m'am însumi"" Izbânda; "Eu sunt din casa celor biruiți./ Un rege nou, venit din miazănoapte/ cu numele înfricoșat de EU,/ mi-a spulberat armata mea de aur;/ lumina casei mele, fecioară și soție,/ e roabă rușinată în cortul lui barbar" Prinsul etc.). Ci la faptul că, în tot ansamblul ei, poezia magistrului din "mahalaua celestă, Copou" apare, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eminescu: 2011, II, 207). Propoziția din hipotextul h2d (supra) formulează concluzia unei demonstrații vaste (infra, h3d) în al cărei demers relativitatea normalității este verificată prin proba contragerii. Se deschide astfel o altă serie intratextuală cu repetare explicită. (H3a) Era ceva înfricoșat câte crime au putut să se petreacă pe acest atom atât de mic în nemărginirea lumei, pe acest bulgăre negru și neînsemnat ce se numește pământ. El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase (s.n.) din ce în ce mai mult și iute
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vedeam bine: ceva mergea înaintea mea. Frica începu să mă cuprindă așa cum te cuprinde înghețul. părea că orice părticică din mine tremură, e gata s-o ieie la fugă, să lovească". Disperat, omul se lansează în urmărirea ființei stranii, simultan înfricoșat și atras de aceasta, străbătând pădurea deasă și ostilă și oprindu-se abia în fața unui masiv muntos, din măruntaiele căruia se deschide o ușă de piatră. După ce vizitatorul pătrunde înăuntru, intrarea se zăvorăște în urma sa, ca într-un basm oriental
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-i închina o urare lui Lăpușneanu, rostind câteva cuvinte lingușitoare. Cuvintele aburite de băutură ale acestuia sunt interpretate (firește, tendențios) drept o ofensă adusă autorității domnești de către armaș, care-l izbește pe nefericitul boier cu buzduganul. Agresiunea, gratuită în ochii înfricoșați ai audienței banchetului, marchează începutul masacrului, redat cu răceală limpede, chirurgicală de narator: "toți slujitorii de pe la spatele boierilor, scoțând junghiurile, îi loviră; și alți ostași, aduși de căpitanul de lefecii, intrară și năpustiră cu săbiile în ei". Este interesantă substituirea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al celui dintâi. Utilizând eficient comunicarea didactică profesorul are posibilitatea de a deveni „un exemplu nu abstract și impersonal, ci concret și direct pentru fiecare elev. El este un exemplu de eroism și curaj pentru copilul pe care-l știe înfricoșat și șovăielnic, un exemplu de iubire dezinteresată pentru cel pe care-l bănuiește lacom. el oferă toate exemplele și în același timp intimitatea relațiilor care îl pun în față cu un singur copil; este un singur și de neînlocuit exemplu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
romane. Fie ca bunăvoința afectuoasă de care beneficiază din partea împăratului să-i servească la ridicarea norocului decăzut al Sulmonezului: să-l asiste în acest sens elocvența paternă (de care este demn urmaș), care i-a permis să fie folositor acuzaților înfricoșați (quo poteras trepidis utilis esse reis: v. 52: un atribut identic celui al lui Paulus Fabius Maximus). Nu-i cere să-l apere, pentru că nu poate fi apărată cauza unuia care a mărturisit (v. 55-56); Messalinus însuși trebuie să vadă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]