748 matches
-
zâmbet de copil, cald ca un răsărit de soare ce nu putea fi comparat cu ceva mai frumos din această lume. Dragostea ei de mamă depășea toate granițele, toate bogățiile pământești și avea un preț incalculabil. Căută din nou cu înfrigurare piciorușele mici și atât de fragede abia ieșite din cuibul matern ce urmau a fi puse într-un ghips rece și tare. I se păru o aberație și din nou lacrimile ajunseseră cu repeziciune pe obrajii ei palizi ce păreau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
O străbătu un gând ca fulgerul în mijlocul unei furtuni, și zise:Ce ar fi dacă aș pleca în acest moment din locul acesta nepotrivit și nedorit de mine cu tot cu copilașul meu drag? Se apropie de o fereastră parcă așteptând cu înfrigurare ca cineva de acolo de sus, un chip cunoscut de ea să o îmbărbăteze și să îi dea startul. Se gândea la Valentin, ce față o să aibă când va afla de isprava ei și ce va spune. Va tuna și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să se hotărască să-și lase casa, orașul și tot ce agonisise și să urmeze o viață plină de neprevăzut. Ochii plumburii priveau fără nici o expresie. Lăsă gândul să îi umble aiurea. Se transpunea într-o ființă care căuta cu înfrigurare un mijloc de a ieși din această situație stăpânindu-și cu multă pricepere emoția care o copleșea. Îi cerceta atent privirea, și îl întreba serioasă: - Cum te mai simți? - Nu se vede? Bine. Răspunsul lui îi păru firesc, iar glasul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de jos, apoi strînge colțul stîng al gurii într-un surîs calm, peste care albastrul privirii sale e cerul senin de la malul mării, în zori. Mă reculeg pentru o clipă și-mi dau seama că am privirea fierbinte, învăluită cu înfrigurare în jurul doamnei Teona. Simt cum îi sorb însetat fiecare amănunt, fiecare gest, fiecare tresărire a feței. Am impresia că m-am oprit la începutul căderii mele într-un abis, a cărui beție m-a cuprins deja. Sînt în cumpănă: să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai dorm bine. Aștept vești. Ce vei fi făcând acolo fără bani? Îngrijește-te. Eu sper că odată ajunsă la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ne regăsim. Te strâng la piept, adorabila și neuitata mea Antigonă. V 21 decembrie [1948], marți Scumpa mea, frumoasa mea, buna mea, ieri chiar ai fost aproape ca o prezență concretă; când am deschis scrisoarea și m-am uitat cu înfrigurare la numărul de pagini, mi-am zis ca o flămândă căreia i s-ar fi oferit un ospăț după lipsuri și foamete: „22 de pagini, mulțumesc, Monique!“ [...] E miezul nopții. Mă gândesc la tine, te iubesc; câte odată sunt înnebunită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cursă, dându-i pe la nas cu "Scaunul" mult visat. Prea flămând de putere, a mușcat momeala: chipurile "se pusese la cale un complot împotriva mea, și marii boieri îl pohteau iarăși în Scaun." Alexandru bate din palme cu bucurie, cu înfrigurare: Șobolanu' a mușcat!? L-ai tăiat! Așa-i?! L-ai tăiat! L-am zgâlțâit de țăcălie, mârâie Ștefan cu ură, și i-am spus: "Șobolane!! Țara ai belit-o!! Moldova ai vândut-o turcilor!! Pe taica l-ai ucis mișelește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cuvinte simple și puține, pedagogia paternă a atins, în acea seară, într-un moment de inspirație, punctul ei cel mai înalt. O lecție pe care n-am uitat-o niciodată*. * Adorm cu frica în sân: cel așteptat de mine cu înfrigurare, cu înfricoșare, mai întâi întreaga după-amiază, apoi întreaga seară, nu s-a întors acasă nici până la ora aceea târzie. Știu, din experiență, ce mă așteaptă. Adorm totuși și, după un timp nedefinit, mă trezesc, sunt trezit, de fapt, de scena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de inimă, dispariția poftei de mâncare, starea de beatitudine la citirea numelui celui iubit! Numai că acum această „stare” se poate pune în lumină, în dreptul soarelui de preferință, citindu-se clar în ea. Hedi așteaptă telefonul celui de peste Ocean cu înfrigurare și palpitații, înțelege totul, iraționalitatea iubirii, dar nu poate face nimic și se complace în focul aprins de copilul invizibil, cu tolba de săgeți. Lagărul de concentrare nu i-a distrus inima, e deschisă mereu aventurii și nebuniei, ridicolului (cine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
așternut atâtea emoții, bucurii, necazuri și împliniri, încât dintre toate să alegem azi, pentru aceste clipe ale revederii, doar frumoasele amintiri legate de noi si bătrâna școală, atât de dragă sufletului nostru... Printre amintiri să răsfoim împreună, cu emoție si înfrigurare, filele cărții “Peste vremi...”, cartea devenirii noastre, pentru a găsi acele tainice chemări care ne aduc mereu, mereu in Dulcea Bucovină. Copleșiți de amintiri, cu gândul spre acele vremi când intre noi erau toți, sa-i prohodim creștinește, după datina
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
în însăși Fecioara Maria ca descendență ori ca ascendență. Numai Arghezi în „Psalmul de taină” mai declară iubirea unui muritor pentru Fecioara Maria. Eminescu în poezia de dragoste vrea să vadă dacă mitul christic poate să se repete, caută cu înfrigurare repetarea lui și în final își dă seama că este irepetabil, că s-a produs o singură dată în vecinicie și că așa trebuie. Dl. Răzvan Codrescu putea să redea și alte versuri din colateralele sonetului „Răsai asupra mea”, ca
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
comandanți Legionari și numeroși legionari. Medicii legiști ai „Institutului medico-legal” jude-instructori, etc. Săpatul merge foarte încet, deoarece prima pătură de pământ fiind înlăturată, se așteaptă din moment în moment să se dea de trupurile martirilor. Se lucrează cu râvnă și înfrigurare. Nimeni nu vorbește. E o liniște de biserică. Se pare că într-o catedrală a cărei boltă o formează cerul și a cărei icoane le-au adus figurile încercate și aureolate ale legionarilor, se face ruga cea mare, unica. Din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
haină. Cine-o fi?... Cine-o fi?... E întrebarea care circulă. D-na Codreanu și familiile Nicadorlor și Decemvirilor, stau la capătul dinspre miază-zi al gropii. Se pare că aici se găsește Căpitanul. E Căpitanul? Nu se poate ști încă. Înfrigurarea a cuprins pe toți. E o înmărmurire întreagă. Până și copacii au început să-și mai miște brațele pe cari frunzele rare și vestejite apar ca niște răni sângerii... Iată acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
1934, cu Geo Bogza suscită În Blecher „noi elanuri de viață și binefăcătoare tensiuni interioare”. Din Îndemnul lui Bogza, reia lucrul la noua sa carte și tot Geo Bogza se va ocupa de editarea ei. „Continui să lucrez cu o Înfrigurare ascuțită la extrem... N-am scris Încă nimic cu atâta pasiune”, notează Blecher. Dar: „totul merge Încet, nespus de greu, febra mă abrutizează și ore Întregi zac ca un animal amețit de o lovitură de cap”. Pentru a-l scuti
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a sufletului românesc de pretutindeni, unitatea de luptă. Studenții închiși la Văcărești, grupați în jurul lui Corneliu Codreanu și Ion Moța, reprezentau toate gândurile și dorurile de mai bine ale poporului românesc. Din Făgăraș, unde îmi făceam școala secundară, urmăream cu înfrigurare frământarea studențească. Fără ca nimeni să vină și să ne organizeze, încercam să ne manifestăm și noi solidaritatea la această luptă. Ajuns student la București lucrurile nu se prezentau așa cum le vedeam cu trei sau patru ani în urmă: o mare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
puzderia de fire de nisip între dinți,/ pe limbă, în crăpăturile faringelui și, desigur,/ gustul acrișor al fructului adunat în ciorchine.” Poetul deține o rețetă prin care combină elementul ludic-livresc cu un intens vizionarism, o melancolie cunoscătoare (a descendenței) cu înfrigurarea exploratorului unor stranii tărâmuri, descriptivul de o simplitate ce mimează banalitatea cu fastul descrierilor aglomerat-baroce, cuvântul concret, mustos, cu înclinații spre registrul popular-arhaic și cuvântul abstract ori simbolic. Construcția urmează o rafinată tehnică a climaxului, poemele sunt hiperbole transpuse în
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Însuflețește uneori discursul lui Bogdan Ghiu, acest foucaultderridabaudrillard român (vezi textul publicat În numărul 224 al Observatorului cultural). Avangardele artistice de pe continent au luptat mult Împotriva democrației, visîndu-l noaptea pe Hegel și simțind În ea sfîrșitul artei, cu tot atîta Înfrigurare cu cît (pre)simțeau apocalipsul În fiecare dintre operele lor. Pentru cultura franceză, istoria ultimelor decenii, cele de după Victoria aliaților În războiul mondial, este istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a provoca cititorului o senzație mazochistă: vertijul asistării la propria lui dispariție - antropologic vorbind - și jubilării În fața nașterii a ceea ce el tot așteaptă, cu impaciență intensificată la fiecare sfîrșit de secol, adică a Altui Om. Michel Houellebecq scrie cu Înfrigurarea Omului occidental, cu atît mai nervoasă cu cît monopolul imaginarului tern al prudenței și bunăstării devine insuportabil. “La moarte!”, Își strigă el exasperat, iar spectatorii se Înghesuie să-i vadă agonia și să-l salute pe noul rege. Din 1998
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru o jerbă prozastică surprinsă În plin fuleu, care are de-a face cu monologul lui Molly din Ulysses sau zgomotul și furia faulkneriene. Cartea, care se citește pe nerăsuflate (cu sentimentul celui ce se află pe marginea cascadei, fără ca Înfrigurarea crescândă să aibă de a face cu o defrișare a unei progresii diegetice calculate), este Într-adevăr o agonie: cavalcada stărilor psihice și fiziologice, tensiunea, pulsul, toate aparțin unei proze care și-a propus să transsubstațieze viața brută. Romanele lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și frământările vane, întreg comicul situației îndrăgostitului naiv. Metamorfoza de la imaginea purității virginale a sorei medicale de care se îndrăgostește militarul cu termen redus la revelarea brutală a adevărului că aceasta era o practicantă a amorului liber este trăită cu înfrigurare de personaj și cu evidentă satisfacție a persiflării de narator. Capacitatea de a fixa o psihologie și de a reface discursul interior al personajului, care conține comentarii mute ale întâmplărilor vizibile, umorul inteligent și proaspăt, alimentat cu observații și calificative
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
mai mult decât avusese de gând. Luminile din camera de zi erau încă aprinse dar Judith se dusese la culcare. Marriott aruncă o privire prin cameră, zăpăcit de familiaritatea ei. Ce se aștepta să găsească, în clipa când îl cuprinsese înfrigurarea aceea? Acum, când ajunsese la destinație, faptul era și mai puțin limpede. Fără tragere de inimă, stinse luminile și se duse sus. Când trecu pe lângă camera lui Judith, care se afla în capul scării principale, ea îi strigă: - Poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
aceste societăți, par a căuta, sub influența Occidentului, noi formule și forme de agregare socială, în interiorul cărora religia ar trebui să joace un rol din ce în ce mai redus. Turcia este un bun exemplu de țară puternică, bogată și stabilă care caută cu înfrigurare, de mai mult timp, despărțirea de tradiția fundamentalistă, religioasă. Pentru că nu putem spera la mai mult și nu este de așteptat mai mult de la aceste state. Se poate renunța la violență religioasă, dar nu putem merge până acolo încât să
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
viață de-a nimicul viață de-a animalul/ așa într-o doară așa" ( Ceremoniile nimicului). Odată stabilită această cheie a suferinței de-a fi, proclamate în generalitatea ei, producția se desfășoară cu o omogenitate constelată de termeni, precum gol, sacrificiu, înfrigurare, povară, umbră, oftat, frig. Un lexic ce ne pare cunoscut. Bacovianism? Într-un fel da, însă modelul e retorizat, dezvoltat într-o tramă explicativă, detaliat. Economia de mijloace mărturisitoare trece într-o revărsare, într-o învîrtire a verbului ce nu
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
ar mai găsi nimic de spus, relația s-ar prăbuși. Sexagenara știe că burta ei flască și sânii căzuți nu-l pot ademeni pe tânăr și că singura armă care i-a rămas este elocvența. De aceea, găsește mereu, cu înfrigurare, ceva de spus, făcându-și portretul, istorisind întâmplări din anii tinereții, citind cu glas tare din propriile ei poeme. Nici o clipă nu are certitudinea că a reușit să-l cucerească în vreun fel pe tăcutul ei partener (după cum nu-și
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
vinul; mirurile tale îs adiere de petale care-nmiresmuie aleea, iar numele-ți e olm ce suie din mirul revărsat... De-aceea le ești fecioarelor prea-drag dacă-ți iau urma; și de-aceea, urmându-te,-ți rămân în prag și întru-nfrigurare... Drept, dusu-m-a regele,-n iatac, de tine să ne veselim și bucurăm, - căci eu nu tac nici adevăru,-n mine, ținu-l, că, decât sânu-ți, nu-i nici vinul mai bun, - fiind iubit pe drept. Fetelor din Ierusalim
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]