755 matches
-
de necazuri. Auzi răspunsuri blânde, dar în doi peri. Nu îndrăzneau sau nu voiau să-și deschidă inimile cu toate că privirile lor nu erau dușmănoase, ci mai curând întrebătoare. Ispiti îndeosebi pe Petre, a cărui față aspră părea mai frământată de înfrigurare. Petre se zăpăci. El iubea pe Grigore ca pe un arhanghel, mai ales de când cu plata boilor și ștergerea datoriei, și ar fi fost în stare să sară în foc pentru el. Bâlbâi încurcat: ― De, coane Grigoriță, ne-am luat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndură și pentru a-și păcăli însingurarea, își caută refugiul în imaginație. Tânăra inventează "povești frumoase", despre care își spune că "sunt poate la fel de "adevărate" ca realitatea, de vreme ce ajunge să și le înfățișeze atât de însuflețite". Françoise își așteaptă cu înfrigurare Făt-Frumosul, un tânăr pe care și-l închipuie înalt și zvelt, "cu privirea adumbrită și răzvrătită, cu un aer romantic și frământat". Această însingurare ajunge totuși să o sufoce. De aceea, la șaptesprezece ani începe să iasă întrucâtva din cochilie
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
paznic (un ins ușor handicapat, care doarme jos, la centrală) și un apărător un cîine maidanez pe nume Jenița. Ambii, în subzistența , neoficială, a directorului teatrului. Acesta, de două ori pe zi, le ducea de mîncare: ambii îl așteptau cu înfrigurare și-și demonstrau bucuria revederii. Paznicul mai bea și o bere, cîinele dădea din coadă și-și înfuleca rația de mîncare pentru cîini, cumpărată de director. Am asistat de zeci de ori la întîlnirile celor trei, realmente emoționante. Chiar răscolitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
este resimțită concomitent ca tensiune și salvare, dublată fiind de figurile deschiderii gingașe (spargerea, sfârtecarea, visul în turn, roua, mierea, aburul) ce catalizează relațiile dintre elemente: „În lada de zestre/ninsoarea unei ierni de demult/ se mai zbate./ Simți tu/ Înfrigurarea și spaima/ acelui măr în singurătate.” Alte filiații evidente ar fi Grete Tartler și Doina Uricariu. Ieșirea de sub zodia transparenței, alterarea diafanului prin umor acidulat și a reveriei prin concretețea aproape nevrotică a asimilării realului s-au produs lent, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
capabil de a face binele; trebuie doar să dorești acest lucru! Μ Uneori ne arătăm surprinși de faptul că o dorință a noastră importantă, despre care nu mai speram să se Împlinească, s-a realizat dintr-o dată. Poate că tocmai Înfrigurarea cu care am așteptat Împlinirea acelei dorințe a făcut ca subconștientul nostru să trezească sau să formeze, pe nesimțite, un fond de disponibilități sufletești potrivite, care, beneficiind apoi de contextul unor condiții exterioare favorabile, au putut Îndeplini acea dorință. Μ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
amânări diplomatice. Μ Criticăm tupeul agresiv, lipsit de scrupule, al unor semeni În afaceri, dar după ce aceștia au reușit să dea marea lovitură, suntem Înclinați să-i invidiem. Μ Cum se explică faptul că lucrul de care ne temem cu Înfrigurare sfârșește mai Întotdeauna prin a se Întâmpla? (De exemplu, elevul care se teme mult de un examen sfârșește Într-adevăr prin a nu-l promova.) Tocmai această temere, pe care o realizăm Într-o măsură mai mare decât ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Însuflețește uneori discursul lui Bogdan Ghiu, acest foucaultderridabaudrillard român (vezi textul publicat În numărul 224 al Observatorului cultural). Avangardele artistice de pe continent au luptat mult Împotriva democrației, visîndu-l noaptea pe Hegel și simțind În ea sfîrșitul artei, cu tot atîta Înfrigurare cu cît (pre)simțeau apocalipsul În fiecare dintre operele lor. Pentru cultura franceză, istoria ultimelor decenii, cele de după Victoria aliaților În războiul mondial, este istoria unui eșec. Așa-numitul antiumanism al generației post-structuraliste a reprezentat o Încercare disperată de a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a provoca cititorului o senzație mazochistă: vertijul asistării la propria lui dispariție - antropologic vorbind - și jubilării În fața nașterii a ceea ce el tot așteaptă, cu impaciență intensificată la fiecare sfîrșit de secol, adică a Altui Om. Michel Houellebecq scrie cu Înfrigurarea Omului occidental, cu atît mai nervoasă cu cît monopolul imaginarului tern al prudenței și bunăstării devine insuportabil. “La moarte!”, Își strigă el exasperat, iar spectatorii se Înghesuie să-i vadă agonia și să-l salute pe noul rege. Din 1998
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru o jerbă prozastică surprinsă În plin fuleu, care are de-a face cu monologul lui Molly din Ulysses sau zgomotul și furia faulkneriene. Cartea, care se citește pe nerăsuflate (cu sentimentul celui ce se află pe marginea cascadei, fără ca Înfrigurarea crescândă să aibă de a face cu o defrișare a unei progresii diegetice calculate), este Într-adevăr o agonie: cavalcada stărilor psihice și fiziologice, tensiunea, pulsul, toate aparțin unei proze care și-a propus să transsubstațieze viața brută. Romanele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George - patru: „Și de pe fîntîna amuțită/Cad nori de frunze ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate Nyke să se rupă.// Dar parcu-acesta fără viață/De-nfrigurare-i totuși plin./ Trist, soarele de-apus, revarsă/ Asupra-i valuri de rubin.// Și tot palatul parcă-arde/în fulgerări crepusculare-/Și nu e nimeni viu într-însul,/Pe scară nimeni nu apare...// Coboară soarele în neguri/ Și umbre lungi încep
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
economică ce va veni spre sfîrșitul deceniului întîi va aduce, ca orice relaxare, „o vreme cu tendinți tot mai pronunțate spre fleacuri”4), frivolă. Starea aceasta n-a durat mult însă și s-a intrat în „anii neutralității”, ani de înfrigurări și de calcule, transformați de unii într-o „epocă de afaceri prospere”5), pe care o vor continua, cu cinism, și în timpul războiului. Cînd acesta s-a terminat, cîțiva, naturi optimiste au crezut că s-a pus capăt unei epoci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
definiții anilor de „secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună și deșertăciune”.8) „Epoca petrolului, a exportului bănos, a industriilor acumulate (trusturilor - n. m.), a marilor firme și bănci” - va scrie și Tudor Arghezi - „a împins
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avocat Nanu va putea să substituie orice alt domn avocat, în locul D-sale. Iași, 12 octombrie 1888 ss. Henriette Eminovici"307. Deși amîndouî surorile doreau să li se fixeze termene de judecată cît mai dese, ele au pășit cu multă înfrigurare în anul 1889, fără vreun rezultat mulțumitor. În aceeași situație se afla și poetul, mutat la București. Vreme de trei săptămîni din noiembrie 1888, a umblat Veronica Micle pe la Botoșani, arătînd domnilor o chitanță semnată de poet, ca să-i poată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de integrare europeană și euro-atlantică a majorității cetățenilor României (fără prea mare deosebire între cele două organizații, NATO și UE, în fapt foarte deosebite între ele). Or, din acest punct de vedere, episodul summit-ului de la Madrid, așteptat cu o înfrigurare poate excesivă în România, s-a tradus în prima atestare oficială a șanselor României de a deveni membru NATO într-un viitor previzibil, dar totodată în amânarea oricărei decizii majore cu privire la relația NATO cu sud-estul Europei, de vreme ce și Slovenia intra
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în însăși Fecioara Maria ca descendență ori ca ascendență. Numai Arghezi în „Psalmul de taină” mai declară iubirea unui muritor pentru Fecioara Maria. Eminescu în poezia de dragoste vrea să vadă dacă mitul christic poate să se repete, caută cu înfrigurare repetarea lui și în final își dă seama că este irepetabil, că s-a produs o singură dată în vecinicie și că așa trebuie. Dl. Răzvan Codrescu putea să redea și alte versuri din colateralele sonetului „Răsai asupra mea”, ca
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
conviețui. Fericirea nu constă În a agonisi și a te bucura, ci În a nu dori, căci ea constă În a fi liber.” (Epictet) Bineînțeles că „dorința”, prin natura ei, te Înlănțuie, te supune obiectului spre care ea năzuiește cu Înfrigurare. Trebuie să precizăm Însă că atunci cînd dorințele vizează scopuri spirituale, se obține un progres sufletesc. * „Adevăratele paradisuri sînt paradisurile pe care le-ai pierdut.” (M. Proust) Niciodată o fericire ipotetică, oricît de promițătoare ar fi ea, nu poate egala
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
părinții viitorului mare rege, circumstanțele venirii sale pe lume și discuțiile apărute pe fondul acestei nașteri. Ne îndreptăm atenția spre luna septembrie 1601. Atât Henric al IV-lea al Franței cât și Filip al III-lea al Spaniei așteptau cu înfrigurare venirea pe lume a copiilor lor: Ludovic se năștea în Franța, Ana, în Spania. Europa catolică avea să primească această veste ca pe un mesaj divin, iar destinul celor doi nou născuți era pecetluit: la 24 noiembrie 1615 se celebra
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu destramă monotonia acestor debile narațiuni suspinătoare. SCRIERI: Flori de câmp, Vălenii de Munte, 1909; Priveliști și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
și Bacovia rămîne secat, la fel ca florile sale scheletice, "flori de plumb", ceea ce înseamnă, în esență, neputința de-a iubi. Amorul său e mort, o moarte fără mîine, fără înviere. Și atunci nu mai poate urma decît neantul și înfrigurarea glacială: "și era frig..." "și era vînt", vîntul haosului, golul... Amor de plumb, întors - această povară surdă și apăsătoare - îl exprimă pe Bacovia cel atins pînă-n străfunduri de rău, de descompunere, cel lovit de viciu în însăși sursa vieții, săpate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Cernătescu" din Iași are printre activități și vizionarea unei piese de teatru, m-am implicat imediat. Astfel, în luna decembrie am ajuns în Iași și după o scurtă activitate cu partenerii noștri am pornit la plimbare prin oraș, așteptând cu înfrigurare să trăiesc o nouă experiență. Surprize am avut chiar de la început. Cunoșteam clădirea teatrului.pe dinafară!! Dar niciodată nu mă întrebasem ce ascunde monumentala clădire. Am fost de-a dreptul șocată: parcă eram într-un palat minunat cu scări largi
Sfera by Briciu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93592]
-
inovație, despre care autorul expune searbăd, reducând tot complexul nuvelei, toată problematica psihologică la câteva mecanice procese sufletești, presărate cu declarații de genul: «Mergea greu, țeava de fier se Îndoia cu greutate. Îi tremura tot corpul. Mintea Îi lucra cu Înfrigurare. Care-i pricina? De ce nu merge mai ușor? Trebuie să meargă?» Se adaugă că eroul slăbise și făcea, datorită cercetărilor, cearcăne la ochi. (Ă). Nuvela lui Gheorghe Cristea, S-a spart satul, Înfățișa, cu meritul noutății primelor investigații, sufletul țăranului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
certe În crearea acestui Început de avânt al creației literare, pe care l-a semnalat organul central al partidului. Se pare Însă că recunoașterea oficială a acestui moment important În dezvoltarea literaturii a dus o parte din critica noastră la Înfrigurare, la pierderea obiectivului, la o avalanșă apolitică a exigențelor, la un soi de cavalcadă fantastică de cabinet, călare pe cele mai ingenioase soluții și formule estetice, care de care mai radicale și mai „moderne”, capabile să asigure crearea peste noapte
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Îndemnurile și soluțiile se Îndreaptă nemărturisit către „valorile exemplare” ale occidentului, către care unii din rafinații noștri mânuitori de pană mai cată cu clandestină pasiune, cu rău ascunsă admirație. Firește, cazurile acestea sunt puține. Mai dese sunt exemplele confuziei, ale Înfrigurării bine intenționate dar nimicitoare ca efect, mai frecventă este graba apolitică. În acest sens, nemulțumirea universală față de producția literară nouă, reproșul dur, critica nimicitoare, pornesc din dorința de a Împinge pe creator la realizări superioare, de a grăbi procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
eminesciene, care se manifestă În poezia lor ca o latură negativă. (Ă). Moartea poetului a Îndurerat profund masele de oameni ai muncii din țara noastră. Nu era oare Traian Demetrescu exponentul lor atunci când la auzul tristei știri Îi Închină, cu Înfrigurare, poezia: Lui Eminescu În care exprimă adânca durere a acelora care l-au iubit cu sinceritate? (Ă). Sărbătorile aniversării centenarului nașterii lui Eminescu nu sunt astfel decât Încoronarea unei vechi tradiții a mișcării muncitorești. Acțiunea largă de lămurire a operei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]