919 matches
-
zi. Stilul meu e "heirupist", datorită succesiunii infinite de umori inegale. "Mă învîrt în jurul cozii" (expresie oltenească), pierd timpul, negociez cu mine, protestez amânând în fața iminenței, orice "termen" mă pune în stare de insurecție. Totul e de fapt o pregătire înfrigurată, un trac prelungit (care se poate întinde pe perioade de luni) în vederea așezării la masa de lucru. Odată așezat, îmi vine greu să mă ridic, nu înțeleg de ce n-am făcut-o de mai multă vreme, îmi promit s-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Satomi Mitarai. Articolul începe astfel: "Sasebo, Japonia. Într-o după-amiază senină, în acest pașnic oraș portuar, o fată de 11 ani, plină de sânge și cu un cutter în mână, a intrat în cantina școlii elementare la care învăța. Înfrigurați, profesorii și elevii au crezut că eleva, cunoscută pentru firea ei distrată, se rănise grav dar ea a înlăturat repede această impresie, rostind aceste cuvinte cumplite: "Nu-i sângele meu"". Pentru jurnaliști, această crimă este cea mai recentă dintr-o
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pentru peșcheș în mâini, așteptau tremurând, învinețite de frig și speriate, pe holul din fața biroului acestuia. Ce-i cu voi, fetelor, aici? Pe cine așteptați? le întrebă primarul mirat și cuprins de remușcare, când le-a văzut pe ambele așteptând înfrigurate, cu lacrimi în ochi și cu mâna pe bocceluța întinsă în semn de recunoștință: Vă rugăm, nu ne trimiteți în Ungaria!... Nu ne trimiteți în Ungaria!... Nu...! ... Cu imaginea încă vie a acestor surori și a altor cazuri asemănătoare, evitând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Dar numai urechi anumite le pot, uneori auzi. Prea adesea - pe unde prin minte nu-ți tună - dai ochii cu martori și soli ce vorbesc despre niște trăiri pentru care, noi, astăzi, cu greu încropim înțeles.” ,,Și ce încîntare pe înfriguratele degete cînd, prefirînd răveneala călduță a brazdelor mari, nimereau pe cei trei minunați ochișori învăscuiți pe o mică mărgică de sticlă, abia cît e bobul de nohot; sau, cînd, lunecînd în ispită, pe rînd, cîte unul, cercau inelușuș de fildeș
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
5); dur (5); răcoare (5); suflet (5); tristețe (5); apa (4); ca gheața (4); anotimp (3); frigider (3); friguros (3); plăcut (3); aer (2); băutură (2); brrr! (2); decembrie (2); dimineața (2); distanță (2); durere (2); fierbinte (2); inimă (2); înfrigurat (2); neclintit (2); neplăcut (2); relaxare (2); respingător (2); senzație (2); simț (2); sincer (2); ud (2); adecvat; aerul; afară; bine; bulion; caldă; cameră; cojoc; cold; congelator; crud; departe; dezgust; dureros; fenomen; fior; fresh; frică; frig, gol; frig, iarnă; fulg
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
corpul; creanga; creangă; după deal; degera; deșteaptă; dinte; discurs; dîrdîie; a dîrdîi; durere; emoții, frig; emoționat; examene; familia; fior; frică, a-i fi frică; îi frig; frică/emoție; friguros; genuflexiuni; genunchii; gheață; greiere; își face griji; incertitudine; inconfort; iubire; încălzi; înfrigurat; înghețată; înlemni; întîmplare; lecție; leșina; marmură; a mișca; mișcare; mîini; murmur; neînghețat; neliniștit; nervi; nervos; nervozitate; noapte; om; panică; pasăre; pămînt; picioarele; plînge; ploaie; pui; ram; ramură; răceală; răcoare; răspuns; rău; retrăi; sare; săracul; a scutura; sentimente; senzație; simț; simpatic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dragă extraterestră, și parcă mă văd pe mine la început de drum: seara târziu, amândoi flămânzi, al meu - îmbufnat în fața televizorului, eu - mânată din spate de instinctul de gospodină, stând la răscruce de drumuri în holul apartamentului și întrebându-mă înfrigurată în ce direcție o fi bucătăria... A fost greu, am făcut greșeli cu nemiluita, dar am și avut înțelepciunea să învăț din fiecare câte ceva, timp în care extratereștrii au tot aterizat în patul meu și și-au luat zborul, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
este mai lucid, cu atât Cioran e locuit de straturi abisale. La fel și în privința adevărului: cu cât caută mai intens izbăvirea, cu atât mai mult, închis în lanțurile propriilor întrebări, e condamnat la neputință. Și adevărul, în căutarea căruia, înfrigurat, speriat, teluric, se află, este golit de miezul său ontologic. Eventual, îi sunt vizibile epifaniile, forme înșelătoare și tranzitorii. Oricum, într-un loc identifică adevărul cu ființa („Să cauți ființa cu vorbe! Ă Acesta e donchișotismul nostru, delirul aventurii noastre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ai dat la masă niciodată napi! Maria: Nu prea se mai mănîncă. Val: Săracul nap. S-a demodat. S-a zis cu el. Alex: Și-atunci de ce l-au mai semănat ăștia din bloc?! Val: Tocmai de aia. Mihai: (puțin înfrigurat) Cred că știu de unde-l cunosc! Nu-s sigur dar... Chiar că ar trebui să mergem... să meargă cineva din noi la muncă voluntară... Cine se duce? (pauză) Sigur, ca de obicei, așteptați poate să mă duc eu. Ei, aflați
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția, opacitatea, incultura politică, mentalități sclerotice, spiritul de mafie al vechilor structuri, tehnologii învechite în toate zonele de activitate politice, economice, culturale nedreptatea marginalizării celor care au suferit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
imaginea simbol a ideologiei, propagandei și cenzurii comuniste. Dar, în același timp, ne putem gândi și la zidurile care se tot dărâmă, cerând jertfă. Iar jertfa există în ambele versiuni. Bărbatul aleargă pe lângă coloanele edificiului comunist, așa cum Meșterul Manole cercetează înfrigurat să înțeleagă de ce cad stâlpii mănăstirii. Din nou liftul, un unghi subiectiv din care vedem, la fiecare etaj, grilajul de fier al ușilor. Ca niște zăbrele. Mai târziu, expresia acestor simboluri își va găsi locul într-un flash-back din întâmplările
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Nu este prima oară cînd spotul orbitor al imponderabilei lumini îl aruncă pe Apostol într-o transă inexplicabilă: "țîșni o lumină orbitoare și mîndră, zvîrlindu-și întîiele raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi, coborînd pe pămînt repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mînia, uitînd tot, parcă ar fi visat." (s. n.) Versantul obsesional al personajului se conturează mai ferm. Furia și oroarea se manifestă întîi ca o apărare involuntară față de invazia necontrolată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Coca-Aimée: "Ceașca de porțelan de China o încălzea mai mult ca ceaiul fierbinte, luxul circula în ea ca o sevă." Accidentele, emoțiile de parcurs, neliniștea cu privire la viitorul ei se conturează în jocul cu Walter, joc de provocări fățișe și așteptări înfrigurate, bătălii tăcute și victorii temporare. Cînd capătă asigurarea succesiunii, totul e cîștigat: "Aimée se calmase ca printr-un resort. La neobișnuita repetire a gîndului: <<Casa și familia Walter!>>, Walter dase un răspuns." Același "trait d'union" (cum spune într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
religioși în creațiile cărora apar că personaje atei înverșunați și există scriitori atei ai căror personaje au un puternic spirit religios. Crede că ceea ce caracterizează un spirit religios nu este credința în Dumnezeu, ci căutarea lui Dumnezeu, să te întrebi înfrigurat asupra existenței lui Dumnezeu. Să fie ceva pentru care merită să suferi și să mori, dorința de a face ceva pentru ceilalți, să comunici cu ei, să faci un pact între învinși, "un singur turn, dar scânteietor și indestructibil", spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Celina, noi spunem că nu jucăm pe nimic, dar eu joc în gândul meu pe zile... pe zile de viață... Câte puncte câștig de la dânsa, atâtea zile capătă viața mea în plus... scăzute dintr-ale ei. Înțelegi? Începu a râde înfrigurată cu tresăriri neliniștitoare, ca și cum nu și-ar mai fi stăpânit în întregime gesturile. Chiar azi-dimineață am mai câștigat de la ea 314 zile... Ce zici? Aproape un an... Ea bineînțeles că nu știe nimic... de aceea tot slăbește în timp ce eu arăt
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în căuș și îmi privesc chipul/ înainte de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acoperiș prin pereți/ cu răsuflet greu cu răsuflet/ și trec prin carne prin suflet// Ca un blestem pe capătul crucii/ tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii" (Vin bursucii). Ori pe Blaga, "fiul faptei" autohtone, devenit un ciudat călător prin înfrigurata Alaska (I): "Fiul mamei mele broasca dacă eram// Cât de tandru orăcăiam/ Cum mă cântau ce mă cântau/ Cei care mamă broască nu au// Palid copil al florii/ Pacea mi se strecoară pe sub pleoape// Căci fiul mamei mele broasca nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pleacă să-și redacteze devastatorul articol. Cei doi soți rămîn în stare de prostrație, părînd profund depersonalizați. Finalul romanului aduce și morala propriu-zisă a artefactului simbolic, imaginat de David Lodge. Într-o dimineață de duminică, Sam, Adrian și Ellie așteaptă înfrigurați suplimentul Sentinel, cu articolul distrugător al lui Fanny Tarrant. Odată cu ziarul însă, apare și ziarista însăși, palidă, transfigurată, în stare de șoc. Cei trei o privesc cu uimire și ostilitate, cerîndu-i explicații pentru inopinata și matinala sa vizită. Argumentul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și, dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jerfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt.// Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii./" (Cuplu) Ca o privire în oglindă, iubirea este receptată de autoare drept punte către absolut, privită prin ochii muritorului, această punte fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jertfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt/ Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii". (Cuplu). Semne indice ale unui regim sufletesc, asemenea celor din Povestea soresciană, "cei doi protagoniști, forțe psihice divergente, dar cu egală îndreptățire
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-i însuflețească personalitatea. Cu o mină atentă, cătând gânditoare spre noi, dar și spre înlăuntru, asistenta de la Catedra de istorie a literaturii noastre vechi își veghea liniștit învățăceii mai mult sau mai puțin silitori, fără a lăsa impresia că așteaptă înfrigurată sorocul performanței. Era, acea femeie brună de o luciditate blândă, Elvira Sorohan înainte de... Elvira Sorohan. Anii au trecut, cu împlinirile care, firesc, au început să vină, dar și cu o îngrozitoare traumă, și sub ochii noștri cât surprinși cât încântați
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Mircea Cărtărescu. Este vorba despre un fragment din volumul I, Aripa stângă (1996), a tripticului Orbitor (1996-2007). Ceea ce spune Radu G. Țeposu despre poezia lui Cărtărescu se poate aplica, fără mari modificări, și prozei acestuia 103: "Ochiul autorului e avid, înfrigurat, vede enorm și adună în pagină infinitatea fragmentelor percepute, care se mișcă enigmatic, hiperbolic ori microscopic, într-o plasmă. [...] Observația și descrierea, voit neselective, sunt forme de recuperare a omogenității prin cumul, prin aglutinare fabuloasă. Viziunea e stilul" (2006: 74-75
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în fața cărora oficiam. Coloritul lor brun oriental, pe fond luminos, le delimitau sculptural, sau le făceau să pară un arabesc decorativ închis, pe fond deschis. Deseori, pe neașteptate, descriau în aer mișcări euritmice și gesturi evocatoare de mister, iar eu, înfrigurată de emoție, le prindeam sensul exprimărilor în linii sumare și cât mai expresive"519. Această juxtapunere a modelului pe fundalul îndepărtat al peisajelor din insulele Oceaniei se poate observa ca cezură care identifică, subliniază dimensiunea ezoterică a acestei picturi. Influența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
150 de locuri erau peste 2.500 de candidați! Concursul nu a fost deloc ușor. După ce ne-au împrăștiat prin toate amfiteatrele și sălile disponibile am trecut la probele de concurs, care erau atât scrise cât și orale. Începuse așteptarea înfrigurată a rezultatelor. În sfârșit, au fost afișate și acestea. Nu apăream printre cei promovați dar, culmea, pe o altă listă, m-am regăsit primul cu media 7,50 însă...fără loc! După multe așteptări și speranțe, am primit un plic
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pragul Orientului. [...] Iarna deschidea ușa cu mănuși de piele de Suedia, sub cuvînt că nu poate suporta fierul rece pe mînă. În poezii de o factură savantă, cu luciri de email, care nu izbutise să pară personale, Mateiu Caragiale caută înfrigurat strămoșii pe care sîngele său împestrițat îi scotea din felurite epoci. [...] Craii sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin cît privește pe Pașadia și Pantazi. (Jurnalul) relevă un om de un snobism încîntător, de-un temperament
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]