929 matches
-
cale, samuraiul se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră din Roma, zâmbetul trufaș pierise de pe chipul lui Velasco și în locul lui se ivise o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște și le trezise în suflete ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
colecția revistei pentru a afla că s-a ocupat la un moment dat și cu scrisul. * La 23 august 1944 Mariana se găsea pe terenul de zbor de la Clinceni. La aflarea veștii armistițiului, în ciuda bucuriei manifeste din jur, a rămas îngândurată. Alianțele românilor cu rușii au fost întotdeauna nefaste... Au urmat zborurile pe frontul de Vest, în misiuni de legătură. Atmosfera era diferită. În ciuda faptului că acum ne erau aliați, sovieticii se comportau aproape la fel de rău ca niște inamici, abuzurile ținându
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
înființării liceului. Textul poeziei lui Iulian Vesper, fost elev aici în anii 20, E-o febră tinerețea..., destinat numărului festiv, nu este publicat. Va vedea lumina tiparului abia în 1997: „E-o febră tinerețea, un clocot în abis, / O frunte-ngândurată, ce după vis suspină, / Pornește pe o cale ce nu s-a mai deschis, / E fără greș în toate; în sine e deplină. // Cunoaște-nțelepciunea de a urzi ușor, / De a schimba obida în calmă bucurie, / De-a crede că
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
puloverul tău: pe jumătate În pantaloni, pe jumătate afară. Și gulerul e și el pe jumătate aranjat și pe jumătate răsucit Înăuntru. Ca la un copilaș. Cu asta tăcu, deși un zâmbet cald Îi lumina În continuare chipul larg, deschis, Îngândurat, de parcă ar fi fost uitat acolo. După ce rămase o vreme adâncită În gânduri, adăugă cu tristețe, fără să-i explice legătura: —Tatăl meu s-a spânzurat În hotelul Metropol din Alexandria. În 1946. N-au găsit nici o scrisoare. Aveam cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
LITERA ,,Î’’ Încă n-am putut pricepe: ,,I’’-ul ce și-a pus pe frunte? E-o căciulă ce începe De la gât sau un grăunte? Are o umbrelă veche, Că e vreme înnourată? Învățat, făr’ de pereche, Fața-i e îngândurată. Îmbrăcat e cam subțire; Doar căciula i-o vezi sus. În cuvinte, să înșire Litere acum s-a pus! Întunericul îl poartă; Înmulțirea socotește De-ar putea să îl împartă Pe ăst ,,î’’, ce-o însoțește. Dacă ești isteț, ai
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
din luptători. - Sunt Erina Litovoi, din suita Doamnei Maria! spuse tânăra, adăugând parcă fără să vrea: Sunt soția căpitanului Oană. Străjile șovăiră și, până la urmă, o lăsară să treacă. În Sala sfatului nu se afla decât domnitorul, care se plimba, Îngândurat. - Să trăiești, măria ta! spuse Erina, Înclinându-se. Îmi cer iertare că dau buzna așa. Credeam că soțul... Cosmin... se află aici. Ștefan Își ridică privirile spre ea. Ochii voievodului erau Încercănați. Privirea Întunecată și grea. Erina simți cutremurarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe jumătate, manifesta prin acel palpit lupta recentă dintre foc și fibre și rezista autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală vădită. Totuși săvârșise singură masacrul parțial. Elena, nemișcată, cu profilul ei grec perfect, palidă și îngîndurată, nu-și oferise servi ciile, nici Lina, care era operatoare desăvârșită. Iar glumele obicinuite ale lui Nory la friptură nu se produseseră: "Tu Eleno! toată viața ta o împărți în felii egale, ca ale gigot-uluil. . ." sau: "Lino! e singurul moșit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că eticheta de haimana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul revenirii sale de la cursuri. Sorina dragă! Vezi că eticheta de haimana și depravată este incompatibilă pe lângă cuvântul mamă! Și asta cu atât mai mult când afirmația vine din partea fiicei sale! I-adevărat! Dar ea mi-a suflat prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ninge și-i plouă întruna ca în zilele de toamnă târzie... O fi având și el motivele lui, dar pe care nu dorește așa, una-două, să le aducă chiar el în gura satului. De aceea, oamenii îl văd tot mai îngândurat, tot mai nemulțumit și închis în sine ca și cum nici n-ar mai aștepta ceva bun și frumos de la viață. Păcat! Mare păcat ca așa o mândrețe de băietan să ajungă pradă gândurilor celor triste tocmai când i-a venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ori cânta melodii de muzică populară sau ușoară spre desfătarea mea. Eram fericiți trăind în paradisul existenței noastre. În prima duminică a lunii septembrie 1957, a mers din nou acasă, la părinți. Când s-a întors, părea puțin schimbată sufletește, îngândurată. Ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat îndelung. Apoi a scos un oftat ușor, uitându-se în ochii mei și mângâindumă pe față cu palmele ei catifelate. - Ce s-a întâmplat Dora? Am întrebat-o puțin speriat. - O, nimic deosebit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
înregistrează cuvintele, îl lămuri ea, iar agenda consemnează comentariile mele. — Aha, făcu Adrian. Pot să arunc o privire? întreba apoi, întinzând mâna. — Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire... hmmm... mormăi el îngândurat. Ei bine, de fapt a fost o falsă amintire. Despre cum mă uitam pe cer la fortărețele zburătoare — Vă referiți la bombardiere? îl întreba Fanny. — Da. B17-urile americane. Ședeam în cărucior. Mama mă scosese la plimbare în parcul din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
carieră, comenta Creighton. Fanny rase fără chef, apoi păru să se rușineze de propria-i purtare. — Creighton! Ești scârbos! zise ea. — Și totuși am dreptate, susținu el. Nimeni n-o să mai îndrăznească s-o critice. Câteva clipe Fanny tăcu, rămânâd îngândurata. — Futu-i! izbucni ea brusc. — Ce s-a-ntâmplat? o întreba Creighton. Am pomenit în jurnal ceva despre Diana. El își mută privirea de la șosea ca să se uite la ea. — Ce anume? Ceva ce n-aducea tocmai a laudă. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care mergea în sens opus și o lua înapoi, spre intersecția cu M23. Se liniști vizibil abia când se văzu pe traseul normal. — Am pierdut doar douăzeci de minute, anunță el. Fanny, care în ultimele zece minute rămăsese tăcută și îngândurata, deschise radioul de la bord. Creighton nu păru deloc încântat, dar nu mai spuse nimic. Redactorul de știri vorbea acum cu un reporter care se află la poarta Palatului Kensington, unde lumea începea deja să se adune și să depună buchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și masă și nu ai nimic de făcut, spuse doamna K fără să stea pe gânduri. Atunci de ce-mi dați banii ăștia? Eu sunt Filip comisionarul de flori. Râdeți de mine? E păcat de Dumnezeu! Femeia tăcu câteva minute îngândurată, încercând să își aleagă în minte cuvintele. Era încă tânără, dar câteva riduri dintre sprâncene și o umbră indefinită îi întunecase chipul, altfel plăcut la vedere. Este ceva legat de domnul D? încercă Filip să o ajute. Nici pomeneală! E
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Munteni-Tecuci. La scăpătatul soarelui spre apus, ajung acasă spunând că am venit pentru ziua de mâine, ca să-i văd, fiindu-mi dor de casă. Acasă totul părea să fie bine. Eu mă forțam să nu cunoască ai mei că sunt îngândurat, supărat... Totul decurge bine până la ora obișnuită, a reîntoarcerii la școală. Le spun că luni am ore mai târziu și că pot pleca luni dimineața, ca să ajung la Bârlad la ora 8. Luni dimineața tata mă previne că e cazul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Întâlnit rar. Cu totul Întâmplător. Ca acum, de pildă, când, Badea Vasile primul a venit În stație mai de dinainte. Sta pe o băncușoară. Cu totul cufundat În gânduri. A sosit și celălalt bade Vasile. Da’ce faci, bre, așa Îngândurat? Ia, ce fac, mă gândesc. Văd. Și mă-ntreb: la ce te vei fi gândind, oare? La de-ale mele. Că doar nu la deale mele. Dar, ia spune-mi și mie, la ce, anume? Una, să-mi spui, așa
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
undeva la mijloc, zise. Bărbații nu sunt chiar așa de răi cum par. La drept vorbind, lumea se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și Mașa Își aduse aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fie asta? —Vise de noapte, a exclamat Alexandru, liniștind-o. A sărutat-o și a plecat la serviciu, dar visul Silviei i-a dat de gândit ca și Ceciliei care mersese să-și bea cafeaua în bucătărie. Ce ești așa îngândurată, Ceci, a întrebat-o Elena ce venise să-i spună „pa” înainte de a pleca la școală. Mă gândesc la visul mamei. —Ce vis? — Visul pe care mi-l spuse de dimineață. A visat ceva rău? se îngrijoră Elena. Nu!respiră
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se simtă bine cu ele, dar refuza o relație serioasă numai cu o anume fată. Zvetlana, cea cu care se înțelegea bine, observându-i schimbarea, într-o discuție, i-a spus: — De la o vreme nu mai ești tu. Mereu rezervat, îngândurat, ce s-a întâmplat? — Cred că m-am îndrăgostit. —Ha! ha! ha! de când ești tu îndrăgostit? De la bătaia mare. Nu! Sincer îți spun. Am întâlnit o fată, din pură întâmplare, și mi a rămas în inimă. Chiar dacă vreau să nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este o cometă pentru mine. Fulgerător am cunoscut-o, fulgerător m-am îndrăgostit de ea, fulgerător am pierdut-o, însă sper s-o revăd. Schimbarea comportamentului lui Matei îl observară și cei din familie. de multe ori când îl vedea îngândurat, Tiberiu, fratele lui, îl întreba: —Matei, iar ți s-au înecat corăbiile? — Ce știi tu? — M-a întrebat Georgeta ce faci. Să nu-i mai dai relații despre mine. Am ieșit de câteva ori cu ea și cu ceilalți și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o vedeți. Cu toate că era un pachet de nervi, își impune să se stăpânească, o consultă pe femeie spunându-i ce are de făcut, grăbindu-se să plece ca să nu mai fie întâmpinat de alți bolnavi. Se urcă la volan și îngândurat fiind, era gata, gata să lovească un bătrân care traversa strada neregulamentar. Scrâșnește din dinți ca să nu-l înjure în timp ce frânează brusc, dar răbdarea ajungându-i la limită îl întreabă: Ce faci taică? Ți s-a urât cu viața? Bătrânul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ștefania Zamfirescu, mama lui, intra în cameră la el, să vadă ce face. Îl găsea cu mâinile sub cap, cu privirea rătăcită spre fereastră. Am crezut că dormi. — Încerc să ațipesc, dar nu pot. Ești prea obosit, Matei, și prea îngândurat. —Asta-i viața, mamă. — Te gândești la ea, nu-i așa? îl întreba Ștefania bănuind ce-l frământa. — Gândurile zboară peste tot, mamă, ofta el ușor. Însă se opresc într-un singur loc care și acela este foarte, foarte departe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]