1,478 matches
-
lucrează prin firea omenească a lui Isus, săvârșind minuni. Ioan Gură de Aur Interpretarea marelui capadocian la cuvintele Domnului se află În Omilia 41 despre Evangelia după Matei. În confruntarea Sa cu fariseii Isus merge până la capăt cu blândețea și Îngăduința. El nu le reproșează că nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, dat fiind că El Însuși le-a cerut apostolilor să nu vorbească public despre acest subiect. În plus, faptul că s-a pogorât pe pământ „Învelit În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
umorului dialectal, tocmai „burlescul lingvistic”. Deși multe dintre spumoasele lui „momente” par a fi replici la paginile dedicate de I. L. Caragiale lui Marius Chicoș Rostogan, distanța e mare. La scriitorul ardelean, învățătorul, preotul au manii inofensive și sunt priviți cu îngăduință și compasiune. Câteva chipuri de țărani - Achim Filăru și mai cu seamă Mon - completează imaginea obștei. Acești oameni trecuți prin tot felul de întâmplări, dintre care unele iau proporții homerice, ca în cazul povestirilor din războiul cu „franțogul”, la „Măilat
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
el și de a comunica; toate acestea sunt tot atâtea momente și stări șocante pe care le avem și care ne marchează pe fiecare în mod diferit, dar care nu trezesc la ceilalți decât, în cel mai fericit caz, o îngăduință dezinvoltă și paternă, iar în cel mai rău caz (și nu de multe ori) umilințe, dispreț și respingere. Văzând astfel experiența propriei noastre vieți, apare ca firească reacția de respingere și de apărare în raport cu stările și trăirile enumerate mai sus
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul paralel, complotul ce-l va suprima pe Ștefăniță. Exagerarea dispoziției pioase și dărniciei ctitorului Lăpușneanu față cu propria zidire de la Slatina (e invocată și faimoasa convertire ca
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
blocată de un sentiment de inferioritate, să fie protejată de un anturaj înțelegător, care să nu discute despre defectul lui. TOLERANȚĂ (< fr. tolérance) - Obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe; în sens larg, înseamnă toleranță, îngăduință, indulgență, acceptarea punctelor de vedere străine, având convingerea că nu toți oamenii sunt la fel și că fiecare poziție are unele temeiuri și justificări. TONUS (< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos) - Tensiunea mușchilor este întreținută prin activitatea de contracție permanentă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și unu, în douăzeci și unu iulie, au fost săvârșite sfintele taine și rugăciunile pentru Napoleone, fiu născut din căsătoria legitimă a domnului Charles Îfiul lui Joseph Buonaparteă și a doamnei Maria-Letiția, soția sa, care copil a fost botezat proboznic acasă cu îngăduința prea cuviosului Lucien Buonaparte, fiind născut în cincisprezece august una mie șapte sute șaizeci și nouă. Au asistat la sfintele taine ca naș ilustrisimul Laurent Giubeca de Calvi, procuror al regelui, și ca nașă doamna Gertruda, soția lui Nicolas Paravierni; tatăl
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
născute înaintea noastră. Ignoră cu bună știință figura tulburată a bătrânului secretar și mângâie, cu un zâmbet misterios, din vârful degetelor, pielea de leu pe care Hercules o poartă împăturită pe braț, ca pe un acce soriu vulgar. Surâde cu îngăduință. — Cel de care vorbești tu exista cel mult sub formă de misive de dragoste când vinul ăsta a fost pus la învechit și strecurat prin pânză de sac. Puțin mai liniștit, Ianuarius îndrăznește: — Omul nostru are ogoare întinse... Nerăbdător, Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ani ți se va da dreptul, micuțo, și puterea să te dezlegi de jurământul pe care l ai făcut azi. Cătrănită, mișcă în neștire din cap în dreapta și-n stânga. Pu ține sunt vestalele care se folosesc de o atare îngăduință. Este o mulțumire prea tardivă pentru timpul petrecut în slujba zeiței. Își jertfesc întreaga viață ca să asigure fertilitatea pământului, sănătatea turmelor și siguranța militară a cetății. Acum trebuie să mai aibă grijă și de integritatea imperiului. Inima îi plânge cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii stinși peste templu. — De ce s au așezat pe lavițe lângă vatră? — Nu sunt lavițe, o corectează bătrâna, ci mese sfinte. Nu avem voie să le mutăm din loc decât cu aprobarea și participarea Marelui Pontif. Îi surâde copilei cu îngăduință. — Din străbuni ne-a rămas obiceiul să-i aducem Zeiței drept jertfă mâncăruri pe talgere curate. O lasă să admire în voie mesele din bronz bogat ornamentate cu plăci de aur, argint și fildeș. Domitia întreabă curioasă: — Pregătesc masa ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a poruncit să se așeze pe vatră și au zămislit după aceea neamuri care se trag din cer. Se oprește în fața cămării și își așază făptura plăpândă între ușă și rex. Acesta înțelege și se scuză: — Eu nu am îngăduința să pătrund aici. Când terminați, mă găsiți în sala de studiu din Regia. Se îndepărtează. După câțiva pași se întoarce însă. — N-am putea să-i scurtăm Asiniei pedeapsa? Occia își ascunde cu greu un rânjet amuzat. Feblețea lui! Han
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crima. Lasă să se scurgă o secundă și adaugă: — Nici măcar când se pretinde că sunt înfăptuite în intere sul general. Agrippina și copiii se uită nedumeriți la el. Iulius Herodes preferă să privească în altă parte. Antonia însă surâde cu îngăduință. Li se adresează celor mici: Ia spuneți-mi, dragii mei, când tragi la țintă contează ce sector ai străpuns? Drusus se scobește încurcat în nas. Neron și Livilla răspund însă în cor: — Nu! Bunica îi mângâie pe obraji: Țintașul câștigă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cetăți, necum în temple. Că nu aduc nici regilor această lingușire îi privește, dar este o jignire adusă sentimentului roman când refuză să-l cinstească în felul acesta pe Octavianus Caesar Augustus. Și cu toate acestea, autoritățile sunt pline de îngăduință și nu-i expulzează din Roma ori din Italia, nici nu le iau înapoi cetățenia romană, chiar dacă ei arată că o prețuiesc mai mult pe cea iudaică. Lângă el, Herodes Agrippa murmură abătut: — Câți dintre cei de-aici n-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și ceilalți oameni de seamă încuviințară din cap foarte mulțumiți de cuvintele constructorului, pentru ca apoi discuția să se îndrepte spre subiecte precum vremea și oamenii din Nueva España. Ningea din nou în ziua aceea. După ce se termină discuția, constructorul ceru îngăduința să se retragă și ridicându-se de pe scăunel își plecă adânc capul, după buna-cuviință japoneză. Un slujitor ce aștepta pe coridor, îi deschise fusuma. Senior Velasco, mai rămâi puțin! spuse unul dintre înalții oficiali. Când constructorul se pierdu din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Unul dintre aceștia îi strigă. Era călugărul care se lepădase de Dumnezeu. Bine ați venit, bine ați venit! le zise el cu gura plină de salivă după ce alergă în întâmpinarea lor. Turuia întruna ca un om care primise în sfârșit îngăduința de a vorbi după ce vreme de ani de zile fusese osândit la tăcere. Le povesti dintr-o suflare că se născuse la Yokoseura, în provincia Hizen. În tinerețe își pierduse părinții în război. Apoi, intrase în serviciul unui preot creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic de pierdut dacă le va da un câștig cât de mic și va primi în schimb libertatea de propovăduire. Sunt încredințat că dacă n-o să-i jignim, dacă n-o să-i întărâtăm și dacă o să le dăm câștiguri în schimbul îngăduinței de a propovădui, atunci or să isprăvească și ei cu prigoana. Ropotul ploii se auzi iarăși în încăpere. Păstrând tăcerea, episcopii ascultau propunerile lui Velasco. De dragul câștigului, japonezii ne vor îngădui orice, repetă Velasco. O dată și o dată ne vor încredința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Oceanul Pacific. Fără îndoială că au aflat toate acestea în timpul călătoriei lor până aici. Printre episcopi se răspândi rumoare. După ce se liniștiră, privirile lor alunecară de la părintele Valente la Valesco. Acesta stătea pe scaun cu chipul împietrit. Ridică mâna și ceru îngăduința să vorbească. Unul dintre episcopi dădu din cap a încuviințare. Atunci Velasco zise, roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați aminte la faptul că nici un nobil japonez nu poate să elibereze spanioli reținuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dintre episcopi dădu din cap a încuviințare. Atunci Velasco zise, roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați aminte la faptul că nici un nobil japonez nu poate să elibereze spanioli reținuți în Japonia, decât cu îngăduința împăratului. Noi am venit până în Nueva España împreună cu niște marinari spanioli care au fost reținuți pentru o vreme în Japonia. Acest fapt dovedește că solii veniți din Japonia au dobândit încuviințarea împăratului. Iar scrisorile pe care împăratul Japoniei le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și rămase ca mai înainte cu capul plecat și cu ochii închiși. Episcopul din mijloc trecu scrisoarea vecinului său. Așteptă ca acesta să isprăvească de citit și apoi începu să se sfătuiască în șoaptă cu el ce să facă. — Cer îngăduința de a citi cu voce tare această scrisoare în fața tuturor episcopilor adunați aici, zise episcopul din mijloc uitându-se în dreapta și în stânga sa. Eu socotesc că scrisoarea merită citită. Se ridică din nou în picioare și începu să citească scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care aveau să vină în Japonia de atunci încolo. Întrucât japonezii știau că sunt preot creștin îmi tot aminteau necontenit de scrisoarea trimisă de cârmuitorul japonez la Manila în anul 1602. Această scrisoare era o poruncă prin care străinii primeau îngăduința de a locui în Japonia, dar nu li se dădea voie să-și propovăduiască în această țară credința. Firește că nu mi-am pierdut curajul și nu m-am supus acelei porunci. Sub cuvânt că aveam să clădesc în Asakusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și călugării de aici. Ajutați-ne, vă rog! După ritualul budist, japonezii au privegheat mortul până la revărsatul zorilor. Am stat și eu toată noaptea împreună cu ei alături de trupul mort acoperit cu pânză albă. S-au ivit și zorii albi. Cu îngăduință de la mănăstire, l-am înmormântat lângă un cimitir indian aflat între sat și portul San Juan de Ulúa. Nici un preot sau călugăr de la mănăstire n-a luat parte. N-au vrut să fie de față la înmormântarea unui om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
anumite ore. Locuiau astfel aceleași spațiu fără să se întâlnească sau să-și vorbească cu lunile, cu excepția ședințelor de lăsare de sânge ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
deschis ușa camerei din stânga, spunându-ne simplu: „Aici! Nu cred că vă trebuie învelitori că e destul de cald noaptea”. Era un pat de lemn cu o saltea din țolinci de cordele umplută cu pănuși de porumb, pe care cu mare îngăduință ar fi încăput două persoane, o bancă lungă de lemn ca acelea ce se găseau la Căminul Cultural, o masă și un taburet ca vai de el, dar nu asta era problema. La urma urmei doar nu ne așteptam să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
spuse: "A apărut luna!" Vorba mi se păru fără nici o noimă. Irina vorbea deseori de rudele ei și totdeauna le critica sau se amuza pe socoteala lor. Nu o dată punea în mișcare scene hazlii. Am avut nedelicateța, în fața complectei ei îngăduințe, să râd din ce în ce mai tare. " Ce curios lucru: toți ai tăi au ceva strâmb în ei. Poartă haine demodate și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești precisă, ai simțul proporțiunilor, n-ai fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă interesează. Cum să disting din tot ce a spus ea ce e sincer, când eu nu sunt sigur dacă reflexiile mele nu sunt pornite din ciudă sau din remușcare, și că n-o judec pe rând sau cu excesivă îngăduință sau cu excesivă severitate. Nu știu dacă tot chinul meu se numește dragoste sau amor propriu... Dacă mi-ar părea rău să aflu că a murit... Nu știu în cât timp m-aș consola dacă a murit și în cât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sa apăru o neașteptată lucire de ironie - pentru ca, anunțând sosirea mea, să-i convingi pe burgunzi să rămână fideli alianței și să mă ții de acolo la curent cu tot ce avea să se întâmple. Sebastianus înghiți în sec. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, nu cred să nu fi îndeplinit această sarcină. Ridicând mâna într-un gest de autoritate, Etius îi porunci să tacă. — Nu, bineînțeles, însă eu îți interzisesem să iei parte la lupte. în ultima ta scrisoare, cu adevărat minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]