816 matches
-
largă! Mă faci să-nnebunesc "Căci te urmez și totuși din suflet te urăsc. " El o cuprinde... Fața ei albă atuncea piere Și gura ei se strânge de-o stranie durere. Ea ar țipa și glasul în gât i se îngaimă. Ea îl sorbea cu ochii deși murea de spaimă... Și cum stau mînă-n mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În timp ce Aneta striga către Va: Uite-l, uite-l, Îl vezi? Copilul a sărit În picioare, ca un arc, și a Început să alerge pentru a vedea această minunăție cât mai de aproape, nu a mai răspuns la Întrebare ci Îngăima precipitat: Prinde-l, prinde-l, scapă, scapă, dă-mi-l, dămi-l! S-a liniștit cu greu dar imaginea animăluțului, un „țâștar”, așa cum era denumit prin părțile locului, Îi ocupa toată atenția și naviga prin Întreaga sa scoarță cerebrală. Deodată, Aneta
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mari, Îi colectivu’ și mai sus Îi dealu’ care duce la Suceveni, la bunicu’ Păscălin, acolo-i Maricica ... ehei! Pe când s-au terminat casele satului și ei mergeau către cireadă, iar Va Își scormonea mintea sa blocată pentru a putea Îngăima și el două vorbe de circumstanță, fata Îl prinse nonșalant de mână, Îl privi direct, zâmbi și spuse natural, cu o notă de complicitate reciprocă: Va să zică, frați, ai?! Pe cine cred ei că prostesc? Dar oare ce crezi că fac
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prima dată În viața sa de până atunci, Va a simțit gustul frustrării și chiar al eșecului. A rămas meditând la prima sa Înfrângere În fața Mariniței și a gustat din amara cupă a elevului care scos la tablă nu poate Îngăima decât titlul lecției. Au adormit sub ploile de gânduri complet diferite, dar legate de același subiect și de aceleași trăiri. Soarele era sus-sus și abia i-a trezit Florica, vaca cerea să fie dusă la păscut! Marinița, mereu mai practică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se-ntâmplă cu dansul... Omar se oprise în loc ca trăsnit. Era prima oară când îi recunoștea că el e sufit din frăția dervișilor care practicau sama și avea încredere să i-o spună. — Trebuie să fac anume ceva pentru asta? îngăimase. — Nicidecum. E cum zice versul: „ai fost crud și te-ai copt“, acum pot să te iau cu mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pas strâmb!“ Căzu în genunchi pe asfalt, că picioarele o lăsaseră înainte să ajungă în groapa peste care aveau să arunce lopețile de pământ. „Doamne, Dumnezeule!“, mai zise în gând și apoi cu voce: — Fiul meu e aici? reuși să îngaime către un ajutor al celor care săpaseră. — Cum îl cheamă? — Armin... — Armin! Armin!... E aici fiul târfei? urlase bărbatul, însă nimeni nu-i dădu un răspuns. Nu durase mult. Era îngropată până în dreptul sfârcurilor și cu mâinile legate la spate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ea, că sultanul i-a adunat într-o bună zi pe cei din preajma sa în curtea Mirților ca să asiste la baia acestei Rumiyya. Mama era cu adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe toți să bea un castronaș din apa din care Soraya tocmai ieșise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a se îngropa într-un sătuc din împrejurimile Murciei. Ne puteam închipui că astea îi cam erau gândurile, când fratele ei o scutură, nerăbdător: Copiii ăștia sunt ai tăi? Ea se rezemă de un zid, clătinându-se pe picioare, și îngăimă un „nu“, acoperit imediat de un „da“. La auzul acestor cuvinte, Juan țâșni spre mine și mă apucă de un braț. Cum aș putea uita urletul pe care l-a scos atunci maică-mea? S-a aruncat asupra soldatului, zgâriindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de maică-mea. Mi-a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe care-l prădase. Scoase din pungă câteva monede de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut, aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost și n-o să vă trezească nimeni. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și adversarii, să trecem prin aceleași compromisuri. Își aținti arătătorul spre mine. — Ceea ce spuneți Ne încurajează. Bovadiglia a avut mână norocoasă. Sunteți pregătit să Ne slujiți? Am îngăimat o formulă de încuviințare. A luat act, nu fără a face o mutră oarecum ironică: — Să primim cu resemnare hotărârile Providenței! Continuă apoi, într-un debit accelerat, urmat cu trudă de tălmaci: — Sfetnicul Nostru, messer Guicciardini, v-a spus câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea a și făcut cu tărie: — Pentru ce naiba să-i fii ostil lui Soliman? A înaintat agale spre noi, care continuam să stăm rezemați de perete, ca niște școlari ce-și recită lunga surată a femeilor. Abbad s-a ridicat, îngăimând ceva. Eu am rămas pe loc, gânditor și perplex. Însoțindu-mi gândul, Maddalena începu un pasionat elogiu al sultanului: — De când e la putere, Soliman a pus capăt obiceiurilor sângeroase ale tatălui său. N-a pus să li se taie beregata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai există. A fost ales ieri în scaunul Sfântului Petru și a luat numele de Clement, al șaptelea cu acest nume. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Îmi curgeau lacrimile fără să mi le pot opri. Am fost totuși în stare să îngaim, printre suspine: — Și cu Adrian ce s-a întâmplat? — N-aș fi crezut că dispariția sa te va afecta atât de tare! I-am trântit un ghiont cu pumnul în umăr pe care nici măcar n-a încercat să-l eschiveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă împuști acum, prietenul meu de acolo o să imortalizeze totul într-un glorios Technicolor. Maggie îl văzu pe Miller pălind. Încercă un zâmbet protocolar, una din expresiile lui tipice de la TV, dar îi ieși unul corupt. În cele din urmă îngăimă câteva cuvinte: — Cine o să creadă poveștile voastre cu zâne? Nu le-ar fi crezut nimeni, Bruce, încuviință Maggie. Nu până să fi confirmat chiar tu fiecare detaliu chiar adineaori. Fapt pentru care îți rămânem veșnic recunoscători. Știi, când bucata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Luminare din strivire... Va da să-și tragă mâna. — Trebuie să plec, zău. Și așa, dacă mai stau, iar ne luăm la ceartă. Voi zâmbi și eu, strângându-i încă mâna. — Dar nu... Nu mă pot certa cu tine, am îngăimat. În vecii vecilor n-o voi putea face. — De ce crezi asta? — Mi-ești tare dragă din clipa asta. Va zâmbi tristă, trecând cu privirea peste mine, spre fata care rămăsese încă sprijinită de bufet. — Spui că sunt aproape douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
experiențe cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de cărți, cavalerul de Arriaga fu nevoit să se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă duc la Sevilla cu contele de Rioseco. - Nu poți vorbi serios! - Ba vorbesc cît se poate de serios... Am pregătit bagajul și o să treacă să mă ia În zori... - Dar de ce? - Pentru că așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
becul când afară e ziuă. Clar? Își privi ceasul: Poate că ar trebui să anunțăm Miliția. E aproape 9, 30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea constant într-un singur punct, evitând trupul lui Panaitescu. Îngăimă: ― Miliția?! ― Așa se obișnuiește când oamenii își dau duhul din senin, explică sardonic Matei. Grigore Popa cu bărbia nerasă prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva ce o să le povestești? ― Las chestia asta pe seama dumitale. Fiecare autor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Chem Miliția! Se repezi spre telefon și ridică receptorul. Matei schiță un gest s-o oprească. Melania Lupu duse degetul la buze șoptind: ― Lăsați-o. ― Ai căpiat?! Nebuna e în stare să toarne tot. Grigore Popa se ridică din fotoliu. Îngăimă: ― Apasă pe furcă, pentru numele lui Dumnezeu! Bătrâna respiră adînc: ― Domnișoara Scurtu are dreptate. Tablourile astea sânt un blestem. Le vom preda domnilor de la Miliție. E desigur mai bine așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
omul acela fără sprijinul lui Ben-Koufra. Și mă mir că n-a ordonat să fie asasinat și Abdul-el-Kebir. Observă privirea severă și îngrijorată pe care soția lui i-o arunca din ușa bucătăriei și oftă cu un aer obosit. — Bun! îngăimă. Nu e treaba noastră. De acord, acceptă în cele din urmă. Vii cu mine. Trezește-mă la patru! Sergentul Ajamuk se ridică în picioare ca împins de un resort, luă poziția de drepți fără să-și poată ascunde mulțumirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
altceva și să uite mirosul și gustul apei ce stătuse mai bine de cinci zile în pântecele cămilei, și avu nevoie de toată voința lui de targuí hotărât să supraviețuiască pentru a reuși. în cele din urmă, adormi. — A murit, îngăimă locotenentul Razman. Trebuie să fi murit. De patru zile nu se mișcă și ai zice că s-a transformat într-o statuie de sare. — Vreți să mă duc să văd? se oferi unul dintre soldați, convins că zelul lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chiar trupul ei, acum odihnit și vindecat, dar cu liniștea-i profundă pierdută o dată cu durerea, nu era conștient de vreo diferență. Ea repetă „ Sigur că da“, pentru că Îi era rușine de lipsa ei de Încredere, pentru că nu avea sens să Îngaime ceva nedeslușit, pentru că, la urma urmelor, nu pierduse nimic, doar că Întârziase o zi la spectacol. Balta e plină de pești la fel de buni, Își spuse ea, dar se simți totuși legată Într-un fel ciudat de o amintire căreia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-a ridicat și, făcându-și cruce, a îngăimat: “Mulțumescu-ți, Doamne, pentru îndestulare și matale, conașule, pentru bunătate”. ― Să fii sănătoasă, Sevastițo. ― Apoi, eu mai cî m-aș duci în treaba me’, conașule. ― Eu socot că oleacă de hodină nu ți-ar strica. Ia treci colea, în cerdac, și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
corpul meu, iia i s-a lipit de trup... Eram o singură ființă!... După un timp, ne-am desprins unul de celălalt și ne-am privit cu pasiune... ― Mi-a fost atât de dor de tine, scumpule - a reușit să îngaime Zâna, învăluindu-mă într-o privire ce ar fi fost în stare să topească și un sloi de gheață... ― Aceleași cuvinte voiam să le spun și eu, dar mi-ai luat-o înainte, dragoste. ― Sper să nu te superi dacă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zboare. Bănuiam cine-i dincolo. Am auzit și un chicot de râs, în timp ce ușa se deschidea încet-încet și o mână fină îmi făcea semn să intru... În clipa următoare, Zâna ardea în brațele mele... După un timp, am reușit să îngaim: ― Cum de te afli aici acum în amiaza mare? Privindu-mă ștrengărește, mi-a răspuns: ― Uite că se poate. Părintele e chemat de stareț. Acum câteva minute a plecat. El fiind cel mai în vârstă călugăr de aici, pe deasupra și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]