897 matches
-
în vreme ce lucrările lor sunt expuse în muzee, ca un cont bancar a cărui valoare crește mereu. Și nici măcar nu-i valoare estetică: doar culorile se șterg în maroniul florii soarelui a lui Van Gogh, vopseaua și lacul crapă și se îngălbenesc. Sunt mereu mult mai mici în realitate decât în așteptările oamenilor care stau toată ziua la coadă să le vadă. Așa funcționează piața de artă de secole întregi, a spus criticul. Dacă Terry hotăra să nu preia această primă „comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oarecum monotoni, În care G.M., din mai până În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și pe Dragoș cu noi, nu-l putem lăsa singur“. Așa se face că în ziua aceea am desfăcut pachetul cu lucrurile dăruite de domnul Sima. Zenobia a găsit în el rochia și o blăniță de iepure; rochia, putredă și îngălbenită de vreme, îi venea până peste călcâie, Zenobia a îmbrăcat-o după ce a împăturit frumos și a pus pe masă plasticul acum cafeniu, dar încă trainic; blănița a refuzat-o din pricina căldurii excesive a ultimelor zile și, cum în pachet
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am spus, „și acum cară-te. Treci pe la mine diseară, dacă nu sunt acasă, lași fotografia, discutăm altă dată, acum am treabă...“. Seara, pe la opt, Constantin a venit cu fotografia, nu eram acasă, mi-a lăsat-o, era o tăietură îngălbenită din ziarul Dimi neața, am rupt-o, înfățișa un copil îmbrăcat cu o flaneluță nenorocită, copilul purta o cunună de flori pe brațul drept și privea cam chiorâș lumea, eram chiar eu. 5. Tot cam pe vremea aceea m-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ciment a unei clădiri mai răsărite, pesemne o măcelărie, și mă urmăreau cu privirile, bănuitori. După un timp m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de lemn vechi și putrezit, înăuntru câteva scânduri îngălbenite de ploi și de soare, aruncate de-a valma. Deasupra porții, o firmă aproape ștearsă : DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis. Mai spre fundul ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de obicei cu o capră albă cu bărbuță ciudat de lungă, avea ochii roșii, venea la mal să mă întâmpine, o întrebam : „Ce mai faci, domnișoară ?“, câteodată îmi răspundea, behăind pe limba ei. Acum ostrovul era pustiu, ierburile i se îngălbeniseră, pe când aici, de-a lungul pantei, buruienile încă verzi se mișcau în vânt. Priveam peisajul : mai lipseau doar luntrea, pescarul mulțumit și câteva rățuște, eventual sălbatice, plus lebăda și vânătorul cu pușca și câinele fidel și moara, ca să mă simt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zis. De curînd. — Nu mă-nnebuniți, zise portăreasa. M-am apropiat de cealaltă ușă. N-avea Încuietoare. A cedat la prima atingere, alunecînd spre Înăuntru cu un geamăt ruginit. În centru domnea un pat vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu sticlă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se grăbi să-mi dea ascultare și dădu fuga să se dichisească În spate, unde avea mereu pregătite niște rufe de schimb impecabile și tot soiul de colonii și de pomade Într-o trusă care ar fi făcut-o să Îngălbenească de invidie și pe doña Concha Piquer. CÎnd a ieșit, părea un june prim dintr-un film, Însă cu treizeci de kilograme mai puțin. Purta un costum care fusese al tatei și o pălărie de fetru cu vreo două numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Un vals de voaluri albe... Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă... În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări - Cântau clare sărutări... Larg, miniatură de vremuri viitoare... Nervi de toamnă La toamnă, când frunza va îngălbeni, Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni, - Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva, Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna. Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți. 5. Vin uruind ca niște cară pe munți și pîraie ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă. 6. Tremură popoarele înaintea lor, toate fețele îngălbenesc. 7. Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui, și nu se abate din cărarea lui. 8. Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
unor glasuri de bătrâne clevetitoare. După ce, încă o dată și încă o dată, îl plesnește cu cele două bile albastre de safir, fata dispare, ca și acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor, care se prăbușesc în orele de program ale șantierului, dând o consistență brun-roșiatică atmosferei de pretutindeni, de afară și din casă. Totul, aici, e înconjurat de o vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tronului curții domnești...Mi se părea cunoscută. Așa era...și totuși părea schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva ce știrbea din măreția ei. Dar ce? În clipa următoare, mi-am dat seama. Sala era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam la priveliștea din fața mea, auzeam parcă îndemnul țigăncii: „S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia am închis ochii pentru o clipă și visul a și început să curgă...În fața mea se găseau aceleași vrafuri de hârțoage îngălbenite de vreme și colbăite peste măsură. Mi se părea cu nu am lipsit dintre ele decât o clipită sau...poate deloc. Nu mi-a trebuit prea multă vreme ca să încep a le răscoli de zor. Răscoleam, dar ochii îmi fugeau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vremea aceea. Probabil chiar doamna Curtin a vorbit cu ei când s-a-ntors prima oară. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Ai dreptate. Dar fotografia aia îmi spune ceva. Privește chipurile alea. Mma Makutsi se uită cu atenție la fotografia îngălbenită de vreme. În față erau doi bărbați lângă o femeie. În spatele lor erau încă un bărbat a cărui față nu se vedea bine și o femeie întoarsă pe jumătate cu spatele. Numele din legendă se refereau la cei trei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să pună capăt bătăilor grozave care aveau loc. Nu mai era pace în Shahkot. 19 Între timp, în mijlocul acestei agitații, Verma de la universitate lucra din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care se îngălbeneau pe zi ce trecea, reuși în cele din urmă să schițeze o propunere care presupunea o procedură complicată de ucidere a Maimuței de la Cinema și o expunere a trupului acesteia care, susținea Verma, ar avea drept rezultat destrămarea întregii bande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de navă în jurul insulei Discipolului. Gosseyn modifică direcția spre insula Crest, la câteva sute de kilometri la nord vest. Apoi se răsuci pentru a-l privi pe prezicător. - Acum, zise amenințător, se pune următoarea problemă: Ce facem cu trădătorii? Celălalt îngălbeni, dar puțin din spaimă îi mai slăbi. Făcu față: - Nu-ți eram dator cu nimic. Poți să mă omori, dar n-aveam de ce să-ți fiu loial și nici nu voi fi. Gosseyn nu voia loialitate ci teamă, Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un bun prieten al lui, citea cu vocea încărcată de o durere autentică și strângea în mână o batistă udă de lacrimi. Avea un aer extravagant, amabil și respingător în același timp, toată figura lui, de la păr la haine, era îngălbenită de nicotină. Pe pajiștea din fața bisericii fuma. Mi-a strâns mâna, încercând să mă îmbrățișeze, dar m-am ferit. Nimeni din familie nu părea să-l cunoască. Se îndepărtă, săltând treptele cu trupul mic strâns într-o jachetă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ginecolog bădăran. Am mâncat bine, am băut bine, am chef să fac dragoste. Dar Italia rămâne prea mult timp în baie și când iese nu vine în pat, ia scaunul și se așază lângă fereastră, privește curtea interioară, are chipul îngălbenit de lumina care urcă de acolo, așteaptă să se închidă fântâna arteziană. Italia a pregătit sandvișuri pentru drum, a coborât să cumpere brânză, salam, apoi a rupt pâinea pe pat. M-am trezit când mătura firimiturile cu mâna. Lângă ascensor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a depista tot felul de idiosincrasii provocatoare de melodramă. Toma își înfige gura mitralierei într-o halcă de carne de vită și face puh ! din gură, imitând zgomotul de glonț. Apoi râde ca prostul dezvelindu-și dinții ăia mari și îngălbeniți de tutun. — Ce te ții după mine... Vreau să mă faci pompier. Trei cârnați din ăștia de care-i plac lui H., scoici pentru mine. Într-o zi o să devin vegetariană. În ziua în care viața mea îmi va aparține
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
carte pe care o iei cu tine, ci noutatea ei, care ar putea să fie chiar și numai cea a obiectului ieșit acum de sub teasc, frumusețea măgarului cu care se împodobesc și cărțile, care durează până când coperta începe să se îngălbenească, un val de praf depunându-se pe muchii, dosul copertei îndoindu-se la colțuri, în toamna rapidă a bibliotecilor. Nu, tu tot speri să întâlnești noutatea adevărată, care, fiind noutate o dată, va continua să fie așa întotdeauna. După ce vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Pe principiul acu’ să bem, că mâine vedem noi pe unde scoatem cămașa și țara din criză. Ați văzut ce șampanie aveau, de-aia mare, poate au furat-o de la formula unu. Liberalii lui Crin veneau În vizită de curtoazie, Îngălbeniți de emoție, pesediștii mergeau la liberali cu obraji și geci roșii, era dragoste cu năbădăi, toată lumea striga la Geoană dom’ președinte, iar pe din dos făcea Băselu jocurile și apărea Videanu cu date proaspete. Din juma În juma de oră
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trage. Ptiu! Perversule! Câteva minute nu mai vorbește nimeni. Din boxe se aude melodia șapte văi și-o vale-adâncă, pe-aici lupii mă mănâncă. Cei trei ascultă și Își sorb băuturile. Apoi sună telefonul lui Sandu. Acesta răspunde și se Îngălbenește. Închide și trântește mobilul pe masă. Era soacră-mea, iar m-a Întrebat ce fac. Cică mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică. Gore, Gicule, frații mei Întru credință și șpriț, pe unde scot eu cămașa cu soacra
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Julie, urmată de Todd. —Bună, dragule! se entuziasmă ea îmbrățișându-l pe Charlie. Ai venit! El e Todd-ee. O să ne distrăm pe cinste. Nu părea jenată făcând cunoștință unui iubit cu celălalt, dar când dădu cu ochii de mine se îngălbeni. Dumnezeule, iubito, ce s-a întâmplat? De ce arăți ca adunată de pe drumuri? Putem merge alături? întrebă Charlie. Și poate Todd-ee ne poate lăsa singuri. Trebuie să discut cu tine, Julie. Todd se strecură afară stânjenit, iar Charlie o conduse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ea..., cea pe care dumneavoastră nu vreți s-o menționez, m-a disprețuit, m-a expediat, iar eu m-am întâlnit cu acea sărmană fătucă, pe care altul a disprețuit-o și... Augusto nu se mai putu stăpâni; întâi se îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama ce face, parcă ar fi vrut să-l sugrume. Și-atunci, Mauricio, văzându-se pe sofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
FĂCUT”. Lista cu lucruri „DE FĂCUT” e scrisă pe o bucată de hârtie prinsă cu piuneze pe perete, și îmi aduce aminte de lucrurile pe care am de gând să le fac. Adevărul e că a cam început să se îngălbenească - iar cerneala din capul listei s-a deschis atât de tare că abia mai pot citi ce scrie. Dar îmi dă un sentiment plăcut de organizare. Ar cam trebui să tai câteva dintre primele lucruri de pe listă, îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]