1,318 matches
-
și mirosul îi gâdila nările. Tănăsescu întoarse capul spre el, dar nu răspunse decât printr-o privire disprețuitoare. În schimb rosti câteva comenzi care puseseră în mișcare zidul de soldați... Țăranii fugeau mâncând pământul, îmbulzindu-se, strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvîrcolindu-se și văitîndu-se, altele înțepenite cum le-a găsit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pomeniți morții, mai stătu alte câteva minute până ce-i văzu aruncați în groapa comună, apoi plecă fără a mai întoarce capul. Titu Herdelea rămase numai cu preotul, privind tăcuți amândoi cum pământul slăninos, cu bulgări grei, izbea cadavrele, zvârlite și îngrămădite în groapă ca niște crăci putrede, cum morții, încetul cu încetul, își potriveau culcușul, se amestecau și se topeau cu pământul care îi ascundea de toate primejdiile. " Cît s-au zbătut ei să aibă pământ și iată că pământul i-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
an la cumpărat. Le încărcam în TIR-uri special amenajate și le duceam în port, la Constanța, unde le încărcam pe navă. În timpul acestor transporturi, la predarea oilor la padoc, am observat că nici grănicerii și nici vameșii nu se îngrămădeau la pipăit oile, ci doar le număra la intrare pe vas. Spun oi, la general, dar stăpânul meu îngrășa mai mult berbeci, care ajungeau și la 80 de kilograme. La penultima îmbarcare la care am participat, mi-a venit o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pavilionului nostru. Ne-am dus la culcare, dar abia ațipisem când m-am simțit zgâlțâit de cineva; în dormitor era agitație. La lumina a trei-patru lanterne îndreptate șovăielnic în toate direcțiile, am văzut că toți băieții se treziseră și se îngrămădeau grăbiți, în liniște, spre ușa dormitorului. "Nu-l treziți, nu-l treziți!", șopteau toți, cu ochii dilatați de spaimă. Vecinul meu de pat, un puști cu trăsături tătărești, îmi spuse că Traian e somnambu. Pentru noi, asta echivala cu "strigoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se termina, fără ca ura mea involuntară pentru orice fel de relații de amor să se fi epuizat; în ultimele două-trei zile însă am avut o surpriză mare și dureroasă. Era începutul lui august, și strălucirea cerului albastru cu norișori albi, îngrămădiți în forme dense și precise, melancolia pădurii însorite, gustul acrișor al măcrișului și duhoarea aricilor morți pe cărări se amestecau într-un sentiment ciudat, care începu să-mi îngreuneze inima. De câteva ori mă surprinsesem privind-o pe furiș pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca să nu-i sară cioburi. Ultimele două-trei sticluțe de colonie și jumătatea de litru de spirt albastru, medicinal, pe care o găsise într-o despărțituri, își luă seama și nu le mai sparse, în schimb le desenă conținutul peste mobilele îngrămădite în mijlocul casei, murmurînd: Toarnă pe covor parfumuri tari, / Adu roze, pe tine să le pun" și râzând iarăși cu poftă. Merse la fereastră și închise geamurile, lăsând draperiile trase, în cameră mirosul devenise mai real decât obiectele, ridica în aer
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din desenele încîlcite de pe pielea lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulți ca oricând, pe pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă în safire: REM. Pe tot pieptul, ca o prevestire. Soile, bunică-mea, care-o născuse deja pe mama în 1921 și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar fi cerut, aș fi rămas cu toată rușinea pe cap. Riscasem mult, dar jocul îmi ieșise. Deci Ester avea să-mi fie mireasă. Mai roșie decât era nu prea avea cum să devină, dar îi stătea bine. Toate se îngrămădiseră în jurul ei, "s-o gătească", iar eu, rămasă la o parte, n-am găsit ceva mai bun de făcut decât să-mi pun pe cap pălăria unchiului meu, pe care o cărasem de-acasă împreună cu alte lucruri. Mi-am strâns
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era așezată, cu griful spre interiorul camerei, o chitară. Pe una dintre ușile șifonierului era lipită o ilustrație reprezentând, îmi dau seama acum, o catedrală luminată, noaptea. De peretele din dreapta mea se sprijinea un recamier larg, pe lada căruia erau îngrămădite tot felul de cărți, câteva foarte groase, ca niște dicționare. Patul era nefăcut, o îngrămădire de cearceafuri boțite. Un colț ridicat dădea la iveală materialul albastru cu care era tapițat recamierul. Tot peretele din fața mea era ocupat cu o fereastră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-a făcut-o din resturile de la palton acu nouă ani și o ia din loc. Omu ei, el îi zice c-o ia din loc : Ce faci, iar o iei din loc ? hârâie de-acolo, din pat, dintre păturile îngrămădite peste plapumă, de unde stă, cu capul înfășurat într-un jerseu vechi, hărtănit, de-al ei; că și-a rătăcit fesul decolorat pe care, de obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e gras și înalt, a trecut peste suta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
guguștiucilor și un tramvai, foarte depărtat și el. Ieșind dintr-un nor alb, soarele desena deodată pe zid conturul net al luminii și al umbrei, sângele mi se aprindea deodată când îmi aminteam. Mă înăbușeam amintindu-mi, sângele mi se îngrămădea tot în piept, în dosul frunții, și răsuflarea mi se îneca, vedeam, simțeam atingerea crudă și catifelată a pielii, oh, și trupurile lipite, crescând din aceeași coapsă. Soarele dispăruse, odată cu linia care ar fi despărțit net pe zid lumina de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
politețe indiscutabilă ? Am tranșat, trăgându-mă mai departe de el, având justificarea că el tot nu observă, fiind cufundat în lectură, dar tocmai în acel moment am auzit : pardon ? Se poate ? Junele politicos și-a adunat ziarele și le-a îngrămădit pe genunchii pantalonilor șifonați, iar eu a trebuit să mă trag spre el ca să fac loc unei doamne corpolente și destul de trecute care s-a așezat în stânga mea, înecându-mă cu un parfum violent, ce nu l-am putut recunoaște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se îngrămădeau și se ciorovăiau cu țipete ascuțite în jurul vreunui trofeu. George se uită la spinările catifelate, pestrițe, ale păsărilor și la ochii lor aprigi și încercă o vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri marine, din vacanțele petrecute aici cu tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
l-ați văzut? — George! Dumnezeule, nu! În clipa aceea storurile din camera de zi a Papucului se ridicară cu violență și lumina puternică dinăuntru se revărsă din nou peste pajiște. Izbucniră aclamații, urale, oamenii se detașară din întuneric și se îngrămădiră în pătratul de lumină. Scena dinăuntru era perfect vizibilă. Cu fața spre fereastră, se afla George. Lipită de fereastră, cu profilul spre spectatori, stătea Hattie, care tocmai ridicase brutal storurile. În timp ce gloata urmărea spectacolul hlizindu-se și înghiontindu-se, George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la gură și a tras o dușcă zdravănă. Licoarea a pornit pe gât ca un balsam. „Da! Acum parcă sunt în altă lume. Mare minune” - gândea Toaibă în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se să iasă în curte pentru a arunca zăpada îngrămădită în toate ascunzișurile. A lucrat cu chef de treabă, dar la o bucată de vreme parcă tot i-a venit așa o poftă de o gură de rachiu. S-a dus în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poezia începe din afară (și se oprește afară!), mai exact își propun să scrie și aleg modalități de expresie postmoderniste pe care le umplu. Cu ce? Nu mai contează decât în măsura în care, adesea, tot ce e repulsiv, tot ce oripilează se îngrămădește în scrisul lor, ca la gropile de gunoi neecologizate ale marilor orașe. Fac această digresiune, observând că și în poezie excentricitățile dau de multe ori tonul receptării, încât un vers mai aiurea, un text mai aproape de / dacă nu chiar obscen
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
digital, ar fi bine să analizați exact la ce anume vreți să-l folosiți și care sunt facilitățile de care ați avea nevoie. 2. Setarea aparatului pentru o rezoluție mică și o compresie mare a imaginilor. O modalitate de a “îngrămădi” cât mai multe fotografii în memoria aparatului sau pe card, este aceea de a le micșora rezoluția sau de a alege gradul maxim de compresie pentru imaginile stocate. Totul va merge perfect până când veți lua o fotografie spectaculoasă pe care
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
care nu este un popor. Îi voi mînia printr-un neam fără pricepere. 22. Căci focul mîniei Mele s-a aprins și va arde pînă în fundul locuinței morților, va nimici pămîntul și roadele lui, va arde temeliile munților. 23. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor. 24. Vor fi topiți de foame, stinși de friguri, și de boli cumplite; voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice și otrava șerpilor. 25. Afară, vor pieri de sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
de reținut (încă o dată subliniez) selecția autorului, care nu se limitează la punctarea valorilor istorice ale Vasluiului, personalități, fapte mărețe, monumente, ci și la surprinderea atmosferei unor timpuri despre care generațiile de astăzi nu știu nimic și nici nu se îngrămădesc prin biblioteci și prin arhive să le afle. Microportrete, lupte electorale, guvernanți celebri, legiuiri progresiste, efervescența culturală și științifică, începuturile învățământului românesc, a organizării administrativ-teritoriale, toponimia vremii, sugestivă pentru originea străinilor naturalizați, viața grea a țărănimii, eforturile politicienilor pentru emanciparea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
8. Ca să-Mi arăt urgia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sîngele pe stînca goală, pentru ca să nu fie acoperit. 9. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea cea setoasă de sînge! Vreau să fac un rug mare! 10. Îngrămădește multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fiertură groasă, ca să se ardă și ciolanele. 11. Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbînte arama, să i se topească murdăria dinlăuntru, și să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
o anume mlădiere binevoitoare, aproape drăgăstoasă, care-mi făcea rău. Dar mi se pare că marea a început să se umfle. În curând va pleca și vaporul nostru, căci se apropie seara. Priviți cum se adună porumbeii, acolo, sus. Se îngrămădesc unii într-alții, se mișcă abia simțit, iar lumina scade. Vreți să tăcem puțin, ca să ne putem bucura în tihnă de ceasul acesta sinistru? Vă interesez? Sunteți prea amabil. De altminteri, acum chiar sunt în primejdie de a vă interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în evul mediu carceră. De obicei, erai uitat aici pe viață. Temnița aceasta se deosebea de celelalte prin dimensiunile sale iscusit chibzuite. Nu era destul de înaltă ca să poți sta în picioare, dar nici îndeajuns de lată ca să te culci Te îngrămădeai în ea cum puteai, trăind de-a curmezișul; somnul aici era o cădere, veghea o ghemuire. Dragul meu, invenția aceasta simplă era ― și când vorbesc așa știu bine ce spun ― cu adevărat genială. În fiecare zi, cu trupul strâns ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. 7. Prin mărimea măreției Tale Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; dezlănțuiești mînia, și ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea nărilor Tale, i-a îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid și s-au închegat valurile în mijlocul mării. 9. Vrăjmașul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada de război. Îmi voi răzbuna pe ei. Voi scoate sabia, și-i voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
După ce-mi va cânta cucul. Interesantă viziunea stării de moarte în care poetul trage peste dânsul plapoma veșniciei, atât de grea, încât „în vecii vecilor nu mă voi putea scula.” Dumnezeu rânduiește lumea la trecerea Styxului, ca să nu se îngrămădească, iar tot ce mișcă în lume: „Se-nvârt toate/Întrun cerc/Toate iau forme rotunde/ Ca pământul ce senvârte.” În lupta cu trecerea timpului nu găsește decât o singură armă: „Lăsă-mă să mor acum/ Să nu te mai văd
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]