1,779 matches
-
tristețe, clătinând din cap. ― Cine ar fi crezut că o să-i supraviețuiască lui Milt? Îi dădură lacrimile din nou, dar se strădui să și le țină În frâu. ― Pot să mă duc s-o văd? ― Vrei tu? ― Da. Tessie părea Îngrijorată. ― Și ce-o să-i spui? ― Ce să-i spun? Câteva secunde mama tăcu, gândindu-se. Apoi ridică din umeri. ― Nu contează. Indiferent ce-i spui, n-o să-și amintească. Du-i astea. Vrea să facă baie la picioare. Cu sărurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
caz o revoluție, precum cea în care ne aflăm acum. Pur și simplu am fost atent la ore. Amărâții ăștia ne-au învățat mult mai mult decât ar fi trebuit, minții cu nonșalanță. Vor fi răniți, nu-i așa? întrebă îngrijorată Mara. Presupun că da, minții iarăși. Gândul răniților și chiar al morților era foarte statornic în mintea mea. Presupui? Eu zic că e o certitudine. Așteptăm Gardienii. Nu cred c-o să vină cu mâinile goale și se vor uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am uitat cu toții contrariați în acea direcție de parcă am fi așteptat explicații din partea bucății negre de material. Câteva secunde mai târziu se auzi din nou. BUF! Ce naiba? "Buf!" din nou. Aud doar eu sau... zise Velail uitându-se prin jur îngrijorat. Auzim și noi, Constantin. Imediat, au început să se audă rapoartele cum curg de la un elev la altul. "Bă, ăștia trag în noi!" Mai aude cineva bufniturile astea?" "Vai... atât le-a trebuit!" Corvium se smulse câteva clipe din cotidian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în cascadă peste o mantie cenușie, special căptușită împotriva gerului, și ochii verzi, încă pătrunzători, examinau fiecare față. Se uita debusolată în jur. Căuta pe cineva. Ani, împărăteasa, când dădu cu ochii de mine, se apropie, mă luă de umeri, îngrijorată, și îmi reproșă de parcă aș fi pierdut ceva: Vladimir, unde e Corvium? Unde îmi e fiul? Capitolul 27 Cărarea lungă a reuniunii Fură destul de impresionați de interiorul vagonului. Se așteptau să fie mai spartan, dar era chiar cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Îi face semn băiatului să o ia înainte și, după ce își salută respectuos stăpânii, o pornește la rândul său spre ușă. După câțiva pași însă, pare că se răzgândește. Întoarce către cei doi bătrâni, cuibăriți unul lângă altul, o față îngrijorată. — Eu nu te-aș sfătui, împărate, să urmezi sfatul lui Themison. Degeaba se autointitulează „învingătorul medicilor“ și critică tot ce zic ceilalți... Ferește privirea în lături. — Este riscant, mai ales după o anumită vârstă, ca oamenii să se spele cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împreună vin să-i tulbure somnul. S-or fi regăsit cumva în lumea umbrelor? Printre buzele strânse, îi scapă un scâncet încet, ca de copil. Pe cine ai iubit cu adevărat, Scribonia, pe mine, sau pe el? Livia se apleacă îngrijorată asupra lui. — Ce ai? Te doare ceva? Scutură din cap. Încearcă să i răspundă, dar cuvintele nu prind contur, înecate într-un gâlgâit de plâns. Din ce în ce mai uimită, Livia îl apucă cu putere de braț. — Și tu simți pericolul, nu? Aprobă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi aruncă din nou o privire uimită. Nu se aștepta la astfel de vorbe din partea ei. O vede răsucind între degete, cu un aer pre ocupat, colierul greu de aur care desenează un opt pe pieptul ei. Pare cu adevărat îngrijorată. Își suge buzele, perplex. Poți să ajuți oamenii să se îndrepte și trimițându-i în exil în orașe sau ținuturi îndepărtate..., spune Livia. Se cutremură, înfiorat. Soția lui nu încearcă nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi simte privirea întrebătoare și aprobă ușurel din cap. E dezghețată puștoaica și prinde repede. Bine că nu vrea să afle pe care femei le reprezintă de fapt vestalele, că ar pune-o în încurcătură. Se întoarce către celelalte ușor îngrijorată: — N-ați uitat de apa sfântă? Una dintre fete o liniștește: — Am fost eu, mamă Occia. M-a însoțit și Publia. Numai voi două? se cutremură oarba. E indecent pentru preotese să umble singure pe drum. — A fost și lictorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când au năvălit aheii - l-a răpit și l-a păstrat până s-a așezat în Italia. — E atât de vechi? se minunează fetița. Occia n-o mai ascultă. Trage cu urechea. Șoapte confuze ajung până la ea. — Ce este? întreabă îngrijorată. Dintr-odată simte teamă în jurul ei. Și tensiune. Nimeni nu are curajul să vorbească. Aude cum unele preotese își frâng mâinile. Ridică tonul: — V-ați înghițit cumva limba? V am întrebat ce s-a întâmplat. Tullia, pe care a lăsat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de talanți din tezaurul sfânt, s-au alăturat rebelilor. Nu i-am mai putut ține în frâu. Au trecut de partea mulțimii dezlănțuite. Un nod îl apasă dureros în coșul pieptului. Rachela... Își aduce aminte unde se află. Vede chipurile îngrijorate ale celor doi aplecate asupra sa. Se ridică încet și le adresează un mic zâmbet trist: — N-am să procedez precum gladiatorii învinși, încearcă să glumească. N-am să fac apel la public să-mi decidă soarta. Pe Vittelius îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încăpere. Mă scuzați, care Brad? Vine și Ben, dar de cum îl văd în celălalt capăt al camerei știu că vine să anuleze totul. Cum știu? Nu și-a pus jacheta pe el, mânecile îi sunt suflecate și pare tensionat și îngrijorat. Rahat. ― Ești gata? întreb eu nervoasă, știind foarte bine că urmează să spună că nu vine. ― Îmi pare foarte rău, Jemima, spune Ben, și dacă e să îl cred puțin, recunosc că arată de parcă ar vorbi serios. Tocmai mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și te pup ca de obicei, JJ. xxxxxxxxxx. Pentru numele lui Dumnezeu, să stăm un pic și să o privim pe Jemima, pentru că transformarea este complet remarcabilă, după doar o lună. Paul, instructorul, e sincer uimit, dar și un pic îngrijorat, pentru că greutatea a dispărut cu o rapiditate alarmantă, și mai bănuiește că Jemima mănâncă mult mai puțin decât i-a spus el. Bănuielile lui sunt reale. Jemima a luat acasă hârtia cu regimul, a pus-o într-un sertar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ore. Poate că a venit acasă, a văzut că nu sunt aici și a ieșit din nou. O să vină curând, așa că-l aștept. Dar pe la miezul nopții tot nu primesc nici un semn de la el și mi se face rău de îngrijorată ce sunt. Dacă eram acasă, aș fi știut ce să fac, dar aici nu știu nici măcar cum se cheamă spitalele, și oricum probabil că sunt ridicolă, poate c-a intervenit ceva. Mă bag în pat și mă uit la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îl privesc cu îngrijorare. Rahat! țipă el, luându-și cheile de la mașină și fugind pe ușă afară. ― Brad? spune Jenny, care trebuia să aibă o discuție cu el despre noile strategii de publicitate. Brad? Care e problema? Se ridică, evident îngrijorată, și-și pune mâna pe brațul lui, dar Brad o ignoră și continuă să fugă. Iese val-vârtej din clădire, sare în mașină și apasă la maximum pedala de accelerație. Nu vede pietoni, nu vede șoferi, puțin îi pasă de limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
numărul, îmi frec stomacul ca să încerc să dispersez durerea provocată de atâta mâncare, și mă blestem pentru că port o bluză albă și scurtă în loc să am pe mine o bluză voluminoasă care să-mi ascundă păcatele. ― Lauren? ― Am fost atât de îngrijorată! țipă Lauren în telefon. Nu-mi spune nimic acum, numai mișcă-ți fundul încoace. ― O, mersi, mersi, mersi. ― Nu fi fraieră, spune Lauren. Pentru ce sunt prietenele? Ben s-a plimbat prin Santa Monica pentru multă vreme - lui i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întâmpla orice, spune Lauren, scoțându-și ultimul baton de ciocolată. Se poate să i se fi amânat zborul, se poate să fi avut de lucru. Nu-ți mai face griji, că o să sune. Dar eu tot îmi fac griji, sunt îngrijorată, și cu toate că-mi amintesc că dimineață am zis că nu mai contează nici dacă nu l-aș mai vedea niciodată, pentru că singura noapte cu el îmi va ajunge pentru tot restul vieții - știu acum la fel de bine că nu e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu vrei să lași puțin ziarul ăla? Krebs Împături ziarul. — Harold, te-ai hotărât ce-o să faci? Spuse ea, scoțându-și ochelarii. — Nu, răspunse Krebs. — Și nu crezi c-ar fi cazul? Nu-i spuse asta cu răutate, părea doar Îngrijorată. Nu știu, nu m-am gândit. — Dumnezeu a lăsat ceva de lucru pentru fiecare om. Brațele leneșe n-au ce căuta În Împărăția Lui. Păi eu nu-s În Împărăția Lui. — Toți suntem În Împărăția Lui. Krebs era, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe la ora la care trebuia să se oprească radioul. — Soră Cecilia, ce mai face Cayetano? Întrebă domnul Frazer. — O, e foarte rău. — Și-a pierdut cunoștința? — Nu, dar mă tem că o să moară. Și tu cum te simți? — Sunt foarte Îngrijorată În privința lui și... știați că n-a primit nici o vizită? Din partea mexicanilor ălora, poate să moară ca un câine. Sunt groaznici. Vrei să vii după-amiază să ascultăm meciul Împreună? — A, nu, spuse ea. M-ar agita prea tare. O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să știi asta. Ai primit și tu ceva educație. Nu credeți În educație? — Nu, spuse domnul Frazer. În cunoaștere, da, În asta cred. Nu vă-nțeleg. — Nici eu nu mă Înțeleg deseori. — Să mai cântăm o dată La Cucaracha? Întrebă mexicanul Îngrijorat. — Da, spuse domnul Frazer. Mai cântați-o o dată. E mai bună decât ce-aud la radio. Revoluția, se gândi domnul Frazer, asta nu-i nici un fel de opiu. Revoluția e catharsis. Un extaz care nu poate fi prelungit decât prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
își recunoaște mistificarea, iar asistenta medicală exclamă cu falsă îngrijorare: “Și-acum, ce să facem? Că injecții contra minciunii nu există!” Amuzantă în ce privește naivitatea celor mici, tentați să judece lucrurile după aparențe, este schița „Boala animalelor”, unde este surprinsă reacția îngrijorată a celor doi copii, care iau un proces fiziologic normal la vite (rumegatul) drept semn de boală. Originală, în proza „Ziua bunicilor”, este ideea botezării copacilor din livadă cu nume de copii: „Aici copacii au nume. Toți. Îi cheamă: Cristinel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de lume, fără un doctor sau o ambulanță care să-l ia de acolo. I se Încețoșă mintea, amețit de durere și de certitudinea că urma să moară. Se clătina de colo-colo disperat să găsească un remediu, surd la Întrebările Îngrijorate ale soției. Era pe cale de a fi ucis de o forță misterioasă. Bătrâna moartă - spuseseră că o să ia ghinionul cu ea lăsând În urmă doar ce e bun. El era răul, cel pe care nu-l plăcea nimeni. Ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aveau nici cea mai mică intenție să salveze ceva! E de-ajuns să te uiți la pești. Își țineau gurile căscate după oxigen, iar vânzătorii care stăteau pe vine În apropiere și fumau țigări de foi nu aveau deloc aerul Îngrijorat al unor doctori de la urgență sau al unor infirmieri de la azil. —E oribil, zise ea Într-un final. E mai rău decât dacă i-ar omorî direct fără să mai inventeze astfel de justificări. Nu e mai rău decât ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fără a mai pomeni ce-ți pot face un tigru sau un urs dacă te Încolțesc. Bennie luă cuvântul: —Sunt sigur că cei de la agenția de turism au verificat zona și pot să ne garanteze că suntem În siguranță. Priviri Îngrijorate Încercară să scruteze marginile pădurii. După Lijiang, nimeni nu mai considera că părerile lui Bennie sunt Într-adevăr avizate. Cu mișcări precaute, Își ridicară picioarele inspectându-și spatele gambelor căutând creaturi veninoase sau care sug sânge. — De aceea port eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vizita la temple, de cum coborau din mașină, prietenii mei erau Înconjurați de un roi de țânțari care se Înfruptau din carnea promisă. Toată noaptea, tribul Îi dăduse târcoale lui Rupert ascultându-i strigătele delirante după ajutor. Erau de două ori Îngrijorați. Cum se făcea că Fratele Alb Mai Mic se Îmbolnăvise așa de tare? Și cum putea el să-i facă invulnerabili În fața morții din moment ce el Însuși aproape pierduse contactul cu viața? Dar până să apuce să dea glas și altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]