1,433 matches
-
pune în față. —înțeleg perfect, am spus eu cu drăgălășenie. Sunteți îngrijorat din cauza anorexicilor și bulimicilor. S-ar putea supăra când ar vedea mâncarea mea specială. Nu, Rachel, mi-a răspuns Billings cu fermitate. Sunt îngrijorat din cauza ta. Din cauza mea? îngrijorat din cauza mea? De ce Dumnezeu? — De ce? am întrebat încercând să-mi păstrez tonul politicos. Pentru că, deși în principiu ești dependentă de droguri, e posibil să ai relații nesănătoase și cu alte substanțe, mâncarea sau alcoolul, spre exemplu. Și există riscul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa-zisa mea sinucidere nu era decât apă de ploaie. Indiferent câtă folie de aluminiu folosea, curcanii mamei ieșeau întotdeauna zbârciți și uscați. Doctorul Billings a ridicat din umeri. —Și de unde o să-mi iau proteinele? Eram surprinsă că nu părea îngrijorat. —Ai la dispoziție ouă, lapte și brânză. Pește mănânci? Nu, am spus eu, cu toate că mâncam. Eram șocată fiindcă doctorului nu părea să-i pese nici cât negru sub unghie de situația mea. Billings se prefăcea a nu băga de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a apucat să spargă ouă într-un castron. Era mult prea dimineață ca să mă uit cu detașare la treizeci și șase de ouă crude. Am simțit că începe să-mi tremure stomacul. Te simți bine? m-a întrebat Stalin îngrijorat. Nu se simte bine deloc! a declarat Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne oblige să ne amintim de copilărie! —Nu ăsta e scopul, a răspuns Chris uluit. Jocurile astea ne fac plăcere și ne relaxează. Și oricum, ce e rău în a-ți aminti de copilărie? N-am spus nimic. Chris părea îngrijorat. Foarte vag, o auzeam pe Misty care sărea coarda cu grație și cânta ca un spiriduș... Și îl chem pe Chris... Dacă ți se pare așa de îngrozitor să-ți amintești de copilărie, ar trebui să anunți asta în timpul ședinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o mulțime de întrebări. O să fiu și eu în carte? a întrebat incitat John Joe. —Dar eu? a sărit și Chaquie alarmată. N-o să-mi folosești numele adevărat, nu-i așa? — Și nici pe-al meu, a zis și Neil îngrijorat. —Eu o să fiu eroul, așa-i? s-a băgat și Mike plin de încredere. Eu o să fiu cel care se alege cu fata, nu? — Da’ cu mine cum rămâne? s-a milogit Clarence. —îNCETAȚI! a răcnit Josephine. Frumos, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a împrăștiat ca o rază gigantică, plină de căldură. O rază admirativă și iubitoare care m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi avut propriul meu soare. Shake a surprins zâmbetul cu pricina. —Ce-i? a întrebat el îngrijorat uitându-se de la mine la Luke și invers. Să nu-mi spuneți că iar v-a lovit „damblaua“! 50tc "50" Vara newyorkeză s-a transformat în toamnă, un anotimp mult mai uman. Canicula aia criminală s-a mai domolit, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cerurile afară... Probabil că a observat că nu răspundeam gesturilor lui cu entuziasmul cu care era obișnuit, pentru că, până la urmă, a lăsat-o mai moale, până s-a oprit de tot. — Te simți bine, păpușo? m-a întrebat dintr-odată îngrijorat. —Luke, am îngăimat eu, mă simt cam ciudat. Ciudat? în ce fel? a sărit alarmat. Cred că sunt bolnavă. Luke și-a pus palma pe fruntea mea. Aproape c-am leșinat de plăcere din cauza senzației ce m-a cuprins simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tuse cu aromă de ciocolată. — Dar nu tușesc, am șoptit eu. Dar poți să începi să tușești, mi-a atras Luke atenția. E mai bine să fim pregătiți. Acum hai să-ți luăm temperatura. —TREIZECI ȘI NOUĂ! a urlat el îngrijorat. După care a început frenetic să îndese marginile păturii sub mine, chiar și sub picioare. Parcă stăteam într-un cocon. — Femeia de la farmacie a zis să te țin la căldură, dar ție ți-e deja cald, a bolborosit el. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dintre voi mi-au mai auzit povestea, dar femeia care trebuia să vină astă-seară a avut o cădere marți și a murit. Am paralizat de uimire și m-am uitat repede împrejur în căutarea unei consolări. Neil m-a privit îngrijorat. —Ești bine? m-a întrebat el. Am fost surprinsă să descopăr că nu mai părea furios. Și nu numai atât: nici eu nu-l mai uram. Am clătinat din cap recunoscătoare. Inima nu mai încerca să-mi sară din piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe tărâmul negării. — Am fost sigur că mă urăști de moarte, mi-a spus Luke plin de regrete. — Sigur că nu te urăsc, am insistat eu. Adică acum nu-l mai uram. Nu-i așa? — Sigur? m-a întrebat el îngrijorat. Sigur, l-am asigurat eu. Ce ironie: Luke era îngrijorat dacă îl uram sau nu. Dacă te consolează cu ceva, să știi că mi-a venit să-mi crăp capul când am spus toate chestiile alea, a zis el oftând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Păi dacă există ceva care să mă convingă că nemernicul ăsta e al dracului de vinovat, atitudinea lui mi-e suficientă. A comis crimele alea și o știe. Mai mult, am de gând să o și dovedesc. Acum pare puțin îngrijorat, zise domnul Gosdyke. — Are toate motivele să fie, spuse inspectorul, fiindcă până luni dimineața am de gând să scot adevărul de la el chiar dacă ar fi să murim amândoi - și eu, și el. — Inspectore, zise domnul Gosdyke, ridicându-se în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni, sfios, în ușă, îngrijorat, probabil, că nu auzise nici o mișcare a vecinului. Tolea zăcea în pat: gândea. Mai curând furios, decât încântat de amintirea mapelor cu fotografii cu care îl onorase doamna Venera. Dimineață, după-masă, zăvorât în casă. O duminică lungă lungă, lată lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pahar. — M‑mersi, zic și cobor de pe bandă clătinându‑mă. Îmi simt plămânii gata să explodeze și, când îmi zăresc reflexia în oglindă, sunt roșie ca sfecla la față. — Poate ar trebui să vă opriți azi, zice bărbatul, privindu‑mă îngrijorat. — Da, zic. Poate că da. Iau o gură de apă, încercând să‑mi recapăt suflarea. Cred că problema e că nu sunt obișnuită cu aparatele americane. — Se poate, zice bărbatul, dând din cap. Te pot induce în eroare. Firește, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dau seama că nu știu de unde să iau un taxi și rămân un moment pe loc, întrebându‑mă încotro o fi nordul. Ceva strălucește peste drum și mă, întreb dacă o să plouă. Dar cerul e limpede și nimeni nu pare îngrijorat de o asemenea eventualitate. O fi o chestie specifică New Yorkului, cum e aburul care iese din trotuare. Așa. Să mă concentrez. Guggenheim. — Nu vă supărați, îi zic unei femei care trece pe lângă mine. În ce direcție este Guggenheimul? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dintre ei își otrăvesc toată familia pentru a pune capăt disperării. Până în iarnă, numărul morților se ridică la douăzeci de milioane. Rapoartele s-au strâns teanc pe masa de lucru din biroul premierului Zhou. Mao e mai mult rușinat decât îngrijorat. Își amintește cât de hotărât era să-și transforme planul în realitate. A emis instrucțiuni: „În goană spre comunism” „Dărâmați structura familială” „Un castron de orez, o pereche de bețișoare, un set de pături - stilul comunismului” „Un hectar, zece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru înlocuirea lumânărilor și aerisirea sălii. Reuși doar atunci când îi asigură pe cei mai înverșunați admiratori ai primadonei și dănțuitoarei Nanone că partea a doua a reprezentațiunii va fi cu totul excepțională. Consulul francez își balansa nervos un picior, privind îngrijorat spre ușile dechise. Se temea de curent și ar fi preferat să plece. Dar nu dorea să atragă atenția printr-un gest care putea fi interpretat ca invidie. Vecinul său de pe sofaua albastră era asaltat de o grămadă de boieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sultanul, că după semnarea tratatului voi fi numit domn într-una din cele două... probabil în Moldova. În privința asta, fratele meu Panaiot mi-a trimis doar vești liniștitoare de la Istanbul. De fapt, marele dragoman era plin de amărăciune și chiar îngrijorat. Sperase că va primi alem-ul odată cu noul an sau măcar în primele luni ale acestuia. Și, când colo, totul se amânase după semnarea blestematului de tratat. O dată mai mult decât incertă. Calendele grecești. Își înghiți oftatul. Da... Cam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
două pilote, apoi hăinăraie, coșuri cu alimente, farfurii și o mică baterie de bucătărie înainta în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între perne, simțindu-se înghesuit la propriu și la figurat, Iancu urmărea îngrijorat norii fumurii care îi ascundeau orizontul în oricare parte se uita. Câteva fulgere crăpară spectaculos cerul în mai multe rânduri. Câteva tunete năprasnice. Apoi se porni vântul și, cu totul nedorită, furtuna. Câmpiile nemișcate prinseră deodată viață. Sub șfichiul ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă cu totul norocul. Dacă nu era renumele familiei în joc, te duceam imediat la azilul de nebuni, murmură el. Odată cu trecerea anilor, descoperise că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
stradă. Oamenii își fac, în general, griji pentru fiicele lor, dar băieții sunt în pericol și mai mare decât fetele. Fiona a strâns din buze, continuând să creadă în propria ei teorie. Dar își dădea seama că David era realmente îngrijorat. Haide, tu du-te la Belinda, a spus ea deschizându-i ușa. Eu rămân aici, cu Jessica, în caz că sună Jake. —Mulțumesc, i-a răspuns David cu un zâmbet pierit. Sper ca teoria ta să se dovedească adevărată, pentru că, dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fraza. Contează? a întrebat-o el privind-o în oglindă. Nu părea dispus să se uite direct în ochii femeii adevărate de lângă el. —Contează? l-a imitat ea. Păi, pentru mine, da, contează. —De ce? Tonul vocii lui Nick era puțin îngrijorat. Susan s-a întors cu fața către el, dar bărbatul își privea picioarele goale. Pentru c-am vrut să avem ceva care să fie doar al nostru, i-a răspuns ea simplu. Nick n-a spus exact asta, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e mult mai dezvoltată decât în realitate. Copiii mici nu stau să-și facă grijă că sunt respinși. Mai ales copiii fericiți, așa cum e Milly, care știe foarte bine cât de mult o iubim amândoi. Și nu uita cât de îngrijorat ai fost și pentru ideea ca Milly să stea peste noapte la Bill și la Jenny, iar fetița n-a avut nici cea mai mică problemă. Susan s-a oprit ca să vadă dacă bărbatul avea să-i răspundă la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dat cu bâta-n baltă și-am distrus totul. Fiona a zâmbit cu bunătate. —Nu-ți face griji. N-ai distrus nimic. Din contră, eu și Jake am devenit mult mai apropiați de când ai plecat de-acasă. A fost foarte îngrijorat din cauza mea și m-a sunat tot timpul. Iar aseară mi-a zis că vrea să vină încoace și să doarmă aici peste noapte ca să se asigure că sunt în regulă. Nu vrut să renunțe la ideea asta nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
numai că nu mi-ai fost fidel, dar m-ai înșelat cu fosta ta nevastă și i-ai făcut un copil. O trădare mai mare decât asta nu poate să existe. Deci ce vrei să spui? Dintr-odată, bărbatul devenise îngrijorat. Adică vrei să divorțezi? Julia a oftat și s-a îndreptat către ușa bucătărie, simțindu-se mai calmă acum că ea avea controlul asupra acelei decizii. — Momentan nu zic nimic. Ți-am spus: am nevoie de timp ca să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu se întoarse. Presimți, mai mult decât văzu, în depărtare, o turmă de antilope, și asta îl făcu să-și dea seama cât de foame îi era. în zilele anterioare mâncase doar câțiva pumni de făină de mei și curmale, îngrijorat de înfruntarea cu Mubarrak, dar acum, gândul la o bucată de carne prăjindu-se încet la un foc de cărbuni făcu să-i chiorăie mațele. Se apropie încetișor de marginea grarei ducându-și cămila de frâu, având grijă ca vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]