1,767 matches
-
ramolit. A fost găsit aseară mort în apartamentul lui. Îl chema, dacă ai chef să-l cauți în colecția de ziare, Banton Vickers. Dar să lăsăm asta. Am terminat cu dumneata. - Dar n-am terminat eu, strigă Fara cu glasul îngroșat de emoție, în viața mea n-am auzit și nici n-am văzut o asemenea infamie. Dacă credeți că ați terminat cu acest oraș, sunteți nebuni. Vom pune în locul ăsta o gardă zi și noapte și nimeni nu va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
străbătut un drum lung până a ajuns să-și oțelească nervii, fata, mai iute, dar plină de demnitate. Simțea că furia lui este atotdistrugătoare, dar emoțiile violente puseră capăt acestui gând chiar în clipa în care se ivi. Cu glasul îngroșat de enervare spuse: - Cayle, du-te imediat acasă! Își dădu seama că fata, cu ochii ei stranii, gri-verzui, îl privește cu multă curiozitate. "N-are pic de rușine", gândi el, aproape violent. Cayle, vizibil tulburat, se întoarse spre fată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru școală, de pus în ghiozdane și pentru dimineața de după ziua de rugăciune, erau delicioase „fețișoarele“ turcului. Le îndulcea cu stafide sau, dacă nu voiai dulci, le îngroșa cu cartofi și atunci te săturai din vreo două pentru o zi. Abdullah, care zicea că n-ar ști să deseneze un câine ud, făcea pentru chifle obraji și guri largi și vesele, care surâdeau sub ochii rotunzi. Copiii le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai salveze câte un copil, însă toate astea erau precum firele de nisip într-o mare căreia nu-i vedeai capătul. În definitiv, se credeau amândoi niște mesageri, și nu niște eroi inutili, care n-ar fi făcut decât să îngroașe numărul de gropi de la Zahra. Peste toate, mullah-ii nu își dezmințeau misiunea: în 2009, Comiteh confiscase trofeul și diplomele lui Ebadi, îi anchetaseră soțul și fiicele, emițând două acuzații de indecență și de lezare a demnității islamice pentru faptul că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o reușești. Închipuiește-ți, chiar pe mister Stanley căruia i-am scris de-atîtea ori. Dacă nu mă înșel, ultima scrisoare se referea la crima din Rue Lagrange... Un domn destul de prezentabil, plin de distincție. Seamănă puțin cu fostul nostru lăptar. Își îngroșă vocea: ― "Nu-i un prilej de fiecare zi să-l întîlnești pe abatele Brown..." Fii liniștit, nu m-am pierdut cu firea. Nici nu mi-a trecut prin gând. Desigur, ideea aparține domnului maior Cristescu. Doar el putea să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu ai de ce să fii îngrijorată. Îți dau cuvântul meu! Inginerul nu te-a urmărit, ai avut grijă să te asiguri. Orice corelație cu persoana ta este exclusă! Să zicem însă că i-o va sugera domnul maior... Bătrâna își îngroșă instinctiv vocea și declară pe un ton important: ― " Nu credeți că necunoscuta ar putea fi doamna Melania Lupu?" Reveni la vocea normală chicotind: Fii convinsă, fetițo, aici, domnul Raul Ionescu aproape va muri de râs. Îi va vorbi în primul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În perioada de început a călătoriilor interplanetare. Am înființat o colonie izolată de savanți, le-am spus adevărul și i-am pus la treabă ca să mă ajut să descopăr taina nemuririi mele. A fost oribil. Ah!... Și glasul i se îngroașă de tulburare și tristețe: Pur si simplu nu suportau să mă vadă rămînînd perpetuu tînăr în timp ce ei îmbătrîneau. N-aș vrea să se repete o asemenea scenă. Se scutură înfiorat și negatistul întrebă repede: ― Dar soția ta? Hedrock tăcu minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Gonish, și părăsești pînă într-o oră palatul și nu te mai întorci pînă cînd... Se opri și rămase o clipă ca o statuie de piatră. Apoi dădu drumul la un ultim șuvoi de vorbe: ― Niciodată! zise ea cu glasul îngroșat de emoție. Să nu te mai întorci niciodată. Nu ți-aș mai putea suporta prezența. Adio! ― Stai! strigă cu glas pătrunzător Hedrock. Innelda! Nu trebuie să faci copilul! Dar nu vorbea decît unei uși închise. nouăsprezece În ultima zi, Del
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am: învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună zi descoperă că nu mai știe care i-a fost vocea adevărată". Mă opresc la această însemnare care pare scrisă de mine de la primul la ultimul cuvînt! Ceea ce mă tulbură. 10
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la întîmplare pe coridoarele întunecate de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi. M-am hotărât să intru și să-l scot totuși pe Bătrânul. "Hai, ieși afară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard, normalul, știi... Seara, în orice caz, portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați-l, îi spune doctorul, și chemați-mă dacă e cazul. A doua zi, 30 aprilie, o briză călduță acum sufla sub un cer albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe Cottard care-și ridica spre el aceeași față a mulțumirii. Rieux l-a felicitat pentru felul cum arăta. ― Da, îmi merge bine de tot, spunea omulețul. Spuneți-mi, domnule doctor, cu ciuma asta a dracului, hm ! începe să se îngroașe gluma. Doctorul a recunoscut faptul. Și celălalt a constatat cu un fel de voioșie: ― Acum n-are de ce să se mai oprească. Și totul o să fie dat peste cap. Au mers un timp împreună. Cottard povestea că un mare băcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
puteri. Vorbea puțin de evadarea lui apropiată. Un singur fapt de reținut: la capătul unei săptămâni, el i-a mărturisit doctorului că, pentru întâia oară, în noaptea precedentă, se îmbătase. Ieșind din bar avusese deodată impresia că ganglionii lui se îngroșaseră și că brațele i se mișcau greu la subsuori. Se gândise că l-a lovit ciuma. Și singura reacție pe care a avut-o atunci, și despre care a convenit cu Rieux că nu era la locul ei, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
număr, ca Tarrou, poate, doriseră contopirea cu ceva pe care ei nu puteau să-l definească, dar care merita să fie dorit. Și, în lipsa unui alt nume, ei îi spuneau uneori pace interioară. Rieux mergea mereu. Pe măsură ce înainta, mulțimea se îngroșa în jurul lui, vacarmul se amplifica și i se părea că periferia, unde voia să ajungă, se îndepărta în aceeași măsură. Puțin câte puțin, el se topea în acest trup uriaș care urla, al cărui strigăt îl înțelegea din ce în ce mai bine, strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din țară că „nici unul nu se uită în ochii interlocutorului ca să nu li se ghicească gândul.” După invazia Cehoslovaciei din 21 august 1968 se trezește reacția rezistenței sovietice de la Moscova. Sovieticii exilează oponenții în cap cu Soljenițîn, astfel că se îngroașă rândul protestatarilor din est, iar intelectualitatea vestică observă că socialismul dorit de ei este o enciclopedie de minciuni. Se combate socialismul pentru că „minte când promite și terorizează când ajunge la putere.” Soljenițîn este socotit un Dante al vremurilor noastre. Se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
singur” este rescrisă și redusă la 626 de pagini dintr-un total de peste 1400 pagini, cu părerile emise despre epocă și oamenii acelei epoci. În mod voit autorul a dispus ca aceasta să apară postum, știind prea bine că a îngroșat prea mult latura negativă a unor personalități pe care le-a întâlnit în activitatea sa. Cu toate controversele pe care le stârnește această carte rămâne totuși un volum de referință pentru epoca pe care o înfățișează între anii 1920-2000. Vineri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Nu că ar mai fi fost vreodată într-un loc ca ăsta, dar i-ar fi plăcut foarte mult când avea șaisprezece ani. Nu erau scaune, doar perne enorme, așezate pe bănci de piatră și în nișele ferestrelor. Aerul era îngroșat de aburul care se ridica din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mint, Santa. Sunt nenorocită! — Cum? — Ignatius a venit acasă cam acu’ o oră, îmbrăcat ca un măcelar. — Ei și? Se cheamă că golanu’ ăla gras a găsit altă slujbă. — Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în zăpadă. § Zoia își făcu cruce cu două degete și ezită. Fulgii răzleți se îngroșau și se adunau, lovindu-i fața. Spânzuratul o speria. Iar instinctul îi anunța promisiunea a ceva mai valoros decât lemnele de foc. Își coborî privirea și își reluă pașii înceți și ezitanți către el. Dădu cu piciorul peste obiectul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
M-aș hazarda să ghicesc că o parte din autorii pe care îi publicați nu sunt. ă De ce, din moment ce cazul a fost închis, ne mai puneți aceste întrebări? întrebă Vadim Vasilievici cu ostilitate bruscă. Se părea că vocea sa i îngroșa și mai puternic când era agitat. ă Dragul meu Vadim Vasilievici, spuse Osip Maximovici cu blândețe și zâmbi, însă ochii îi rămaseră serioși. ă Nu v-am pus aceste întrebări în legătură cu acest caz, spuse Porfiri clipind des. Vă întrebam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe care vreau să îl faci pentru mine. Aș vrea să ne areți camera pe care Govorov o ocupa. § Virginski inspectă Strada Gorokhvaia în timp ce ieșea de la Friedlander, dar nu-l mai vedea pe vagabond. Afară se întuneca și aerul era îngroșat de fulgi jucăuși, încât era greu să vezi împrejur. Studentul simțea că bărbatul se află încă acolo, așteptându-l, ascuns printre siluetele vagi ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a atârna de urechi, pentru a pune pe degete, pentru a clincăi la încheieturi, pentru a face și a desface, pentru a coase și a găti, pentru a picta și a șterge, pentru a mări și a micșora, pentru a îngroșa și a subția, pentru a lungi și a scurta, a umple și a goli, și spunând asta n-am spus nimic, de vreme ce n-ar fi suficienți optzeci de ani de viață trândavă pentru a citi și analiza cele cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună zi descoperă că nu mai știe care i-a fost vocea adevărată”. Mă opresc la această însemnare care pare scrisă de mine de la primul la ultimul cuvânt! Ceea ce mă tulbură. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la întâmplare pe coridoarele întunecate de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi. M-am hotărât să intru și să-l scot totuși pe Bătrânul. „Hai, ieși afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În bună parte mici negustori și cămătari, prin urmare nu sunt bine văzuți de țăranii săraci; iar În bună parte, deoarece cultura ebraică e o cultură a Cărții și că toți evreii știu să citească și să scrie, ei vor Îngroșa rândurile intelighenției liberale și revoluționare. Paulicienii sunt mistici, reacționari, legați strâns de feudali, și s-au infiltrat la curte. Evident că Între ei și ierusalemitani nu pot exista fuziuni. Deci sunt interesați să-i discrediteze pe evrei și, prin evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]