1,019 matches
-
se poate vorbi cu certitudine de morminte. Dar s-au găsit cranii și mandibule inferioare în straturi mult mai vechi, de exemplu la Ciu-Ku-tien (la un nivel databil ~ 400000-300000) și prezența lor a ridicat probleme, întrucât nu e vorba de îngropări, conservarea acestor cranii ar putea să se explice prin motive religioase. Abatele Breuil și Wilhelm Schmidt au amintit obiceiul, atestat la australieni și la alte popoare primitive 6, de a conserva craniile rudelor moarte și de a le duce cei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e de ajuns să examinăm înhumarea la un popor arhaic din zilele noastre, pentru ca să ne dăm seama de bogăția și profunzimea simbolismului religios implicat într-o ceremonie aparent atât de simplă. C. Reichel-Dolmatoff a dat o descriere destul de detaliată a îngropării unei tinere fete, în 1966, la indienii Kogi, trib de limbă cibcea, locuind în Sierra Nevada de Santa Marta, în Columbia 12. După ce a ales locul gropii, șamanul (mama) execută o serie de gesturi rituale și declară: "Aici este satul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
erotică 12. Simbolismul sexual al pilonilor sculptați în formă de falus este atât de "evident" că nu poți să te îndoiești de semnificația lor magico-religioasă. Cele două tipuri de înmormântări natufiene -a) înhumarea întregului corp, într-o poziție ghemuită, b) îngroparea craniilor - erau cunoscute în paleolitic și se vor prelungi în neolitic Cu privire la scheletele exhumate la Einan'3, s-a presupus că o victimă umană era sacrif; 8 M. Eliade, Religions australiennes, p. 57. 9 Termen derivat de Wady de la Natuf
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ne'olithiques, pp. 21 sq. 13 Unul din morminte poate fi considerat drept cel mai vechi monument megalitic di) Despre Einan, cf. Mu'ller-Karpe, op. Cit., II, p. 349. /vin ti ster Ai O.' " Vf, x, " le s peuples cu ocazia îngropării, dar nu se cunoaște semnificația ritualului. Cât privește depozitele de cranii, s-au comparat documentele natufiene cu depozitele descoperite la Offnet, în Bavaria, și în peștera de la Hohlenstern, în Wiirttenburg: toate aceste cranii aparțineau unor indivizi care fuseseră masacrați, poate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca parfumul de mirt. ca mireasma florilor de lotus. ca aroma (câmpurilor) după ploaie. ca dorul unui om de a se întoarce acasă, după o robie lungă și grea." Sufletul său (ba) îi amintește întâi că sinuciderea îi va interzice îngroparea și slujbele funerare; el se străduie apoi să-1 convingă să-și uite grijile căutând 43 Traducere de J. Wilson, ANET, pp. 414-418; Erman-BIackman, pp. 72 sq. 44 Traducere de Wilson, ANET, p. 467; cf., de asemenea, H. Breasted, Development ofReligion
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Sînt fapte de istorie și de etimologie. Agricultorul îl tipărește pe scriitor, iar istoria se face scriindu-se, se desfășoară ca orizont din momentul în care este depozitată în inscripții. Păstrarea în memorie și grija pentru posteritate merg mînă-n mînă. Îngroparea urmelor pe verticală, degajarea perspectivelor pe orizontală. Ceva apăsător, arzător, lent, care unește elaborarea urmelor, ordonarea faptelor și maturarea semințelor. Ceva laborios, zgrunțuros, incompatibil cu alunecarea semnelor, labilitatea suporturilor, evanescența solurilor și a muncitorilor. Cu soft-ul recepțiilor noastre și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
consens tacit, nu l-am întrebat, niciodată, nimic, despre mama care murise. Era între noi ceva sacru, de nenumit, ca un mare, teribil secret, despre care nu am spus nici unul din noi nici un cuvânt. Copiii au astfel de refulări, de îngropare în adâncul sufletului, în obscuritatea profundă a sufletului, nenorocirile care nu ar putea fi suportate altfel. Am rămas legați amândoi printr-un sentiment profund și mulți ani, chiar când destinele noastre s-au despărțit, a continuat frăția noastră. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de Piatră o cucoană care a cerut să-i vorbească doamnei Rădulescu. — Ne cunoaștem numai din vedere, doamnă. Sunt vecina dumneavoastră de vizavi. Cucoana avea un frate preot, parohul bisericii din comuna Jilava. Cu câteva zile înainte fuseseră aduse pentru îngropare câteva sicrie de la spitalul închisorii Văcărești, căci toți cei morți în detenție la București erau îngropați acolo, într-un lot special din cimitirul de la Jilava, pentru că era mai comod așa, fiindcă cei mai mulți mureau chiar în cadrul pușcăriei din localitate... Erau îngropați
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sfârșeală letală - și o neîndoielnică presimțire a morții... Humă Să mori cu încetul. Să te stingi imperceptibil, urmând foșnetul fin al vântului ce scutură petalele unui trandafir. Să percepi, în adânc, orice ecou sufletesc al acestei extincții pure. Și apoi îngroparea în prospețimea humei, ca să te-ntorci la o comuniune absolută cu natura, ca să poți să-i restitui tot ce-ai luat cu împrumut. Și să te bucuri. Error M-am complăcut, din slăbiciune concupiscentă, să asist la cele mai obscene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Diana În Cartea XII din Metamorfozele - urmând sfaturile Aiei - am sustras-o pe Ifigenia sacrificiului, punând în locul ei, din voința zeiței Diana, o cerboaică. Am avut o nouă dispută cu Aia în legătură cu tânărul mesager ce se lasă străpuns de sulițe. Îngropare În fiecare dimineață, când mă trezesc îmi privesc membrele și constat că nu pot să le mai suport: sunt atât de umflate și de lovite, tumefiate de roșeața plăgilor, de parcă ar aparține unui cadavru abandonat. Într-un prim moment, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi le smulg cu forța din noua lor stare, ca să le fac să se întoarcă la vechea lor condiție. Nici un alt lucru nu mă istovește mai mult decât sforțarea asta. Poate că-i vorba doar de o pregătire ce anticipează îngroparea finală. Contiguitate Aia m-a învățat că formele și întâmplările din lumea noastră repetă întotdeauna forme și întâmplări divine. Îmi cere să „concretizez” acest concept și să demonstrez contiguitatea lumilor în Metamorfoze. Regresie Sufăr de horror vacui, din nepotrivirea profundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spună că el a pus și a tras în noi în 21-22, deoarece, în mod evident, el este cel ce a patronat îngro‑ parea acestui adevăr. Și atunci raționamentul pe care oame‑ nii îl fac e că cine a patronat îngroparea cazului e și cel vinovat, probabil. Dar nu știm dacă este așa, pentru că la început se poate să fi fost considerații de stabilitate a regimului. Adică au făcut niște înțelegeri tocmai ca să oprească focul, iar după ce s-a obținut asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
spre Lenzkirch, era pe vremuri o cărare umbroasă pe care pelerinii se Îndreptau prin pădure spre capela Închinată Sfintei Fecioare. Ducele Bertold, bătrânul, voise să Înalțe acolo o mare lavră, unde să aducă monahi de la Hirsau, pregătindu-și loc de Îngropare pentru el și familia lui. Apoi se răzgândise și clădise lăcașul de la Sfântul Petru. Regiunea i se păruse mai frumoasă, mai largă și mai aproape de cetatea lui de scaun. Cu toate acestea, poporul susținea că locul cu pricina era sfânt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
El le mijloci câteva Întâlniri sus la mânăstirea Sfântul Petru, unde se puteau vedea din când În când. Prietenul său, starețul Urban, era un om deosebit de tăcut și de prudent. Înalta lui slujbă, de mai mare al lăca șului de Îngropare a familiei princiare, Îl făcea Înalt dem nitar al Curții. El știa foarte bine că, pentru un curtean, discreția era prima calitate, așa că Își ținu gura cu o fermitate de oțel. Astfel că Bodo și Adelheid urcară de câteva ori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Însă sub bolta porții celei mari, știură că era prea târziu. Freamătul care domnea, neliniștea cu care călugării alergau Încoace și ncolo prin curte și pe coridoare arătau că se Întâmplase ceva neobișnuit. Nou-sosiții aflară că se făceau pregătirile pentru Îngroparea ducelui Bertold. și că Bodo Împreună cu tatăl său plecaseră să-l Întâlneas că pe Conrad. Solomon răsuflă ușurat când află că cei doi trăiau, dar nu-i veni să creadă că Bodo, așa grav rănit cum era, putuse să Încalece
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
altul rolul dascălului. "Ienele" era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de coșciug. Era lăsat să plutească pe Suceava cu lumânările aprinse. De-a lungul drumului, străbătut de convoiul cu Caloianul, copiii erau stropiți cu apă. După îngroparea Scaloianului se făcea pomana mortului (bucatele și coliva fiind pregătite de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile: "Iene, Iene, Scaloiene, S-a dus mă-ta în poiene, Ca să ie cheițele Să descui portițele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Constantin Duca a întărit învoiala tatălui său Gheorghe Duca voievod din 1672, cu Dosoftei Patriarhul Ierusalimului ca Mănăstirea Hlincea să rămână sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia. În vremea epidemiei de holeră din 1848, locul din jurul Mănăstii Hlincea a fost destinat pentru îngroparea morților de holeră. Hramul bisericii este Sfântul Gheorghe. Dragă prietene, hai să părăsim incinta mănăstirii și să plecăm în căutarea satului Hlincea - o duzină de case, nu mai multe. Inițial, satul era format doar din poslușnicii mănăstirii. Un drumeag ce
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a lui Isus. Tocmai excesul de virtute i-a atras pe cei șapte demoni În suflet, aceștia Împiedicând-o să devină theotokos. Maria Magdalena a fost cea care l-a convins pe Iosif din Arimateea să-și dea mormântul pentru Îngroparea lui Isus. După Înălțare, ea pleacă la Roma pentru a-i cere lui Tiberiu judecarea celor vinovați de răstignire. Apoi Încreștinează Galia, Împreună cu Lazăr și Maximin. Revine pentru scurtă vreme la Ierusalim, iar de acolo pleacă la Efes, unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
la punerea În mormânt și la Înviere. Aflându-se În apropierea crucii, ea vede sânge amestecat cu apă țâșnind din coasta lui Isus, sânge, ca dar al iubirii, apă, ca simbol al Duhului Sfânt. În Sinoptice, ea mărturisește despre reala Îngropare a Domnului; aici mărturia ei capătă adâncime, referindu-se la sensul mistic al morții. Din punctul de vedere al lui De Boer e normal ca mărturia ei să fie subliniată, dat fiind că este vorba despre mărturia unei femei Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
anechoresen); și plecând, s-a spânzurat (kaˆ ¢pelqën ¢p»gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem În visteria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru Îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până astăzi. Atunci s-a Împlinit ce s-a grăit prin Ieremia profetul, care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
spus aceasta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era hoț (lestes) și, ținând punga [comună], lua (bastazo) daniile (ta ballomena, exact: cele ce se aruncau În pungă). Isus a zis: Las-o, ca să-l păstreze pentru ziua Îngropării Mele! Căci pe săraci Îi aveți Întotdeauna cu voi, pe Mine Însă nu mă aveți Întotdeauna” (12,4-8). Cele două elemente noi - vistiernic al apostolilor și hoț - vor face carieră de-a lungul secolelor. Ele accentuează și mai mult aporia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu va mai fi în viață; sarcini impuse legatorului pentru executarea testamentului; unele literalități; înlăturarea de la moștenire a unor moștenitori; desemnarea unui executor testamentar care va veghea la executarea dispozițiilor sale, revocarea unui testament anterior; dispoziții cu privire la funeralii și îngropare etc. Pentru a produce efecte, legea prevede anumite forme ale testamentului. Condiția cu privire la formă este să fie scris și să fie făcut prin acte separate. Nerespectarea regulilor de formă se sancționează cu nulitatea absolută a actului, dacă nu se poate
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
femee i s-a împotrivit; că aceia i-a mărturisit dragostea ei pentru Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri, cu rănitul, (și cu puțini oșteni) alungați și împresurați de dușmani, într-un fel de cot, ori ostrov al Siretului ori al Prutului, dau drumul rănitului, ca să nu fie ciuntit pe un pat de trestii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nr.3960/22 mai 1877, trimisă de Prefectura Fălciu Poliției locale: „În consecința notei telegrafice ce am primit astă zi de la Dl. Ministru de Interne, vă invit de a da ordin de urgență subalternilor Dvs. ca să ia măsuri Îndată pentru Îngroparea viteloru ce rămân moarte În urma oștirilor”. z. Nici un soldat chemat la oaste absent! Diriguitorii armatei române Își cunoșteau foarte bine planurile de război și mai ales prioritățile atunci când se punea problema recrutărilor sau concentrărilor. Cu toată evidența populației extrem de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
prieten și secretar al acestuia. Cuvântul său solemn rostit la înmormântarea lui Paisie Velicikovski s-a păstrat în manuscris (ms. românesc BAR 1860, file: 32-60) și a fost editat de preot dr. Paul Mihail în completarea cronicii ultimelor zile și îngropării starețului Paisie. Vezi: „În legătură cu participarea Episcopului Veniamin Costachi la înmormântarea starețului Paisie de la Neamțu”, Biserica Ortodoxă Română, 105 (1987), nr. 3-4, p. 109-116. Textul poate fi regăsit și în Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui Stareț”, Editura Deisis, Sibiu, 2002
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]