KorAP: Find »[drukola/base=îngrozit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...74 >

1,838 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

strecură ușor pe gura podului și se dădu jos pe scară. Apoi înălță ochii în sus, așteptându-și ibovnicul. Dar dintrodată inima i se rupse în coșul pieptului. Simți pe cineva lângă ea. Înțelese că-i Alexa. Și cu privirile îngrozite, fără să poată face o mișcare, îl văzu cum deslipește scara și o lasă în jos alăturea cu păretele. —Acuma am să văd eu ce cucoș s-a suit în podul grajdului... grăi vătaful c-o voce aspră și răgușită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

de când m-am întors) m-am întâlnit cu Tabitha de la Bergdorf Baby care s-a uitat la cicatricea mea și a zis: —Hei, arăți bestial! Apoi s-a prins că era o cicatrice adevărată și, literalmente, s-a tras înapoi îngrozită. Și-a tras capul înapoi așa tare încât tigva i se oprise între omoplați. S-a dus direct la baie. Cred că s-ar putea să fi dat la boboci. Sper că ești bine, te iubesc. Fata ta dragă, Anna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
asta și cu un inel, de la un bijutier despre care spusesem că îmi place. Un cerc delicat de aur alb cu șapte diamante așezate în formă de stea - era un inel foarte frumos, și eu am fost de-a dreptul îngrozită. —Revino-ți, i-am zis. Vino cu o treaptă sau două mai jos. Am avut un weekend nasol, exagerezi. M-am întors în grabă acasă la Jacqui și i-am povestit ce se întâmplase. Un inel? a exclamat. Te măriți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mormăit: —Oh, Doamne. — În tot răstimpul cât am fost cu Janie, mi-a spus Aidan, n-am cerut-o niciodată de soție. Și nici ea nu m-a cerut de bărbat. — Nu mă interesează, i-am zis. Sunt oricum destul de îngrozită că m-am implicat atât de repede într-o relație atât de intensă cu tine, dar toată povestea asta cu căsătoria mă amețește complet. De ce ți-e așa de teamă? — Oh, știi, toate motivele obișnuite: nu voi putea să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
altfel ai fi putut să ieși? Apoi i-am zis că mă mărit. — Da, sigur. Nu, mamă, chiar mă mărit. Stai, ți-l dau pe el la telefon. I l-am dat pe Aidan la telefon, și el a părut îngrozit. —Ce să-i spun? Spune-i că vrei să mă iei de soție. —OK. Bună ziua, doamna Walsh. Pot să o iau pe fiica dumneavoastră de soție? A ascultat o clipă, apoi mi-a dat telefonul înapoi. —Vrea să vorbească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Franklin își aduna „fetele“ - persoanele care lucrau la Candy Grrrl, Bergdorf Baby, Kitty Loves Katie, EarthSource, Visage și Warpo (o marcă încă și mai nonconformistă decât Candy Grrrl - ar trebui să vedeți cu ce trebuiau să se îmbrace ele, eram îngrozită că aș putea fi transferată în echipa lor). —Bravo, i-a zis Franklin Tabithei. Noului ser de noapte de la Bergdorf Baby i se acordase un comentariu grozav și - mult mai important - o poză în suplimentul New York Times de duminică. Mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
evit - probabil că mă vedea ca pe un înlocuitor al lui Aidan. Îl tot fentasem, dar cedasem acum câteva săptămâni și am fost de acord să ne vedem. O să rezervăm o masă la Clinton’s Fresh Foods, a declarat. Fusesem îngrozită. Nu doar de gândul de a ieși în oraș, cât de ideea de a încerca să reconstituim una din serile noastre în patru. Ce-ar fi să trec pe la voi pe-acasă, am zis. — Dar întotdeauna ieșim să luăm cina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Părea să fie Buni Maguire! Exact asta făcea când venea să stea la noi și avea nevoie la baie - bătea cu bastonul în podeaua de la baie ca să urce cineva și s-o ajute, în timp ce noi trăgeam la sorți jos. Eram îngrozită de ea. Cu toții eram. Mai ales dacă nu făcuse treaba mare de ceva vreme. Leisl a zis: — Zice că e vorba de câinele tău. Mi-a trebuit o clipă ca să pot îngăima: — Eu nu am câine. Am unul de jucărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Dar umărul mă durea îngrozitor. Nu mi-a zis nimeni că să împuști pe cineva e atât de dureros. Ei bine, evident că e dureros pentru persoana care e împușcată! (Ha, ha.) Ps: Nu-ți face griji. Știu că ești îngrozită de moarte în momentul de față, dar promit că a) N-o să fiu împușcată; b) N-o să împușc pe nimeni. Discuția despre arme mă alarmase, așa că promisiunea ei m-a liniștit. Până când am văzut ultimul rând. Pss: Poate doar câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
și șapte de străzi până în centru, în cel mai scurt timp, primea apartamentul. Era ca un reality-show la scară mai mică și deja trei sau patru dintre tipi se înghesuiseră la ușă, încercând să iasă. Eu și Aidan ne priveam îngroziți: era dezgustător. Și, într-o fracțiune de secundă, am văzut ce era pe cale să se întâmple: Aidan avea să se arunce în îmbulzeală. Știam că nu voia s-o facă, dar că era gata de dragul meu. Înainte să țâșnească spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cămașă largă, necălcată, s-a uitat cu subînțeles la Mitch, mi-a făcut un semn aprobator și a dat de câteva ori din cap încurajator. Oh, nu! Credea că eu și Mitch... Ornesto se ridicase în picioare. Venea înspre noi. Îngrozită, m-am uitat la el. Cât de proastă puteam fi? Ar fi trebuit să mă gândesc că s-ar putea să cunosc o parte din oamenii de aici. Nu c-ar fi fost ceva de ascuns. Nu era nimic între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Dana l-am văzut și împreună cu Janie, dar voi doi împreună erați cu totul altceva. Era dragoste adevărată, fără vrăjeală. —OK, acum vine întrebarea dureroasă. Ești gata? A dat energic din cap. Când a murit, Aidan mă înșela? Leon părea îngrozit. — Nici gând! — Dar de unde știi? Ți-ar fi spus? —Categoric. Avea acest sentiment de vinovăție, simțea întotdeauna nevoia să își mărturisească greșelile. Ce-i drept, asta așa era. Probabil că mi-ar fi mărturisit-o și mie, nu mai zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de mână. — Iar Kate o să danseze cu Jacqui pentru că o să aibă un copil și n-are prieten. Hm, mulțumesc. Stați așa, a zis mama. Vin și eu să fac un dans. Nu zice „să faci un dans“! a zis Helen îngrozită. E o expresie oribilă, zici că ești Tony Blair. —Tată? am întrebat. Vrei să dansezi? A clătinat din cap cu grijă, mai alb decât fața de masă. Poate ar trebui să-l ducem la doctor, am zis încet. Intoxicațiile alimentare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mâna ei: a început să se strângă în pumn, până când era încleștată atât de strâns că i se albiseră încheieturile. Apoi am văzut că avea fața contorsionată și tot corpul i se încordase și se îndoia. Am fugit la ea, îngrozită. —Crampe ca asta? Nu. A clătinat din cap, cu fața de un roșu aprins. Nici pe departe la fel de dureroase ca asta. Arăta de parcă era pe moarte. Eram cât pe-aici să sun la 911 când spasmul a început să scadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

un așternut de noapte brodat, care făcuse parte din trusoul mamei mele. Ducându-se apoi spre Warda, unul dintre bandiți îi porunci: — Saltă-te! Cum ea rămăsese fără grai, banditul veni spre Mahomed și îi puse vârful pumnalului în gât. Îngrozită, concubina se scutură și dădu din mâini ca o marionetă dezarticulată, dar fără să se desprindă de sol. Nepricepând latura tragică a situației, am izbucnit într-un sănătos hohot de râs, pe care tata mi l-a înghețat pe buze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
vreunei înțelegeri, vreunei căsătorii, și în nici un caz a creșterii de viermi de mătase, că-l soma să restituie neîntârziat dinarii pe care îi dăduse avans, că măsurătorul și toți ai lui aveau curând să regrete amarnic ceea ce fusese făcut. Îngrozit, Mohamed a încercat să-l asigure de nevinovăția lui, dar a fost dat afară fără menajamente de paznici. Adesea, când o căsătorie este astfel anulată în ultimul moment, într-o atmosferă de ranchiună, și mai cu seamă când logodnicul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
înfățișare maiestuoasă. Din respect, întreaga clasă s-a sculat în picioare. Cum vrei tu ca un om să se poată bate când ține pe cap chestia aia mișcătoare? Deja regretam că Ahmed venise lângă mine. M-am uitat la el, îngrozit. — Vorbește mai încet, te implor, o să te audă magistrul. Mi-a dat o pălmuță paternă pe spate. Nu mai fi așa de fricos! Când erai copil, nu spuneai cu glas tare adevăruri pe care cei mari le țineau ascunse? Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
împotriva lui, împotriva lui Mariam și a celor doi băieți pe care ea îi dăruise bărbatului ei? Metoda era în orice caz aceea a unui răzbunător. Harun își târî victima până acasă. La vederea lor, sora mea a fost mai îngrozită decât Zeruali. Soțul ei nu-i spusese ce avea de gând să facă, după cum nu-i spusese nimic nici despre sosirea fostului logodnic în Rif. De altfel, ea nu-l văzuse niciodată pe bătrân și nu putea pricepe ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
se ivi un copil. Giovanni porni la trap, apoi, când ajunse în dreptul băiatului de sus, își scoase sabia din teacă, o îndreptă spre el și strigă: — Sări! Maddalena fu cât pe ce să leșine. Își acoperi ochii. Eram eu însumi îngrozit. Cu toate astea, messer Jacopo, care ieșise să-și întâmpine ginerele, nu spuse nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit, agățându-se de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de focul care, împreună cu satul, prefăcea în cenușă o mulțime de victime lipsite de apărare. Alunecând pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică un deget descărnat și, fără să rostească un cuvânt, îl îndreptă spre inima lui Valerius, apoi dispăru. Atingerea degetului pe piept fu ca tăișul unui pumnal. Îngrozit, îl strigă pe Lurr, lipindu-se de trupul calului. Apoi o strigă pe Velunda. În clipa aceea, Lurr ieși din pădure, veni spre Valerius, apoi se întoarse și dădu să o pornească din nou spre pădure; alergă de mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
privi scena aceea în care toți păreau împietriți. Soldații stăteau în picioare, lângă Velunda și Valerius. Nimeni nu-i îndeplinea poruncile. Listarius se ghemuise la picioarele Velundei. Deodată, lângă trupul lipsit de viață, ieșit parcă din frasin, se ivi Ausper. Îngrozit, împăratul observă că nimeni nu-și dădea seama de prezența bătrânului mag. Acesta se îndreptă spre Vitellius și se opri foarte aproape de el. Ținea în mână o cupă de lut. Bea, îi porunci, întinzându-i cupa. — Nu - Vitellius se dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care i se prelingea pe trup. Începu să alerge. Salix începu și el să fugă, în urletele mulțimii. Din zarva din jurul lui Valerius înțelese că, după acele prime lovituri, se înmulțeau pariurile, care de la început îi erau favorabile lui Skorpius. Îngrozit, îl văzu pe uriaș apropiindu-se în viteză de prietenul lui. Luat prin surprindere, Salix încercă să întoarcă scutul pentru a evita dinții tridentului, însă nu-și dădu seama că arma adversarului își schimbase direcția. Tridentul nu întâlni scutul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de parcă n-ar fi știut ce aveau de făcut cu însemnele. De multe ori, trâmbițele sunau deși comandanții nu ordonaseră nimic, fiind prinși în luptă... Conduși magnific de data asta, vitellienii au început de îndată să ucidă, iar soldații noștri, îngroziți, nu primeau sau nu înțelegeau ordinele, nu reușeau să se alinieze, se uitau zadarnic după însemne, cuprinși de spaimă. Centurionii nu puteau menține liniile drepte, caii o luau razna și soldații sfârșeau sub copitele lor... Dușmanii se năpusteau asupra noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Trebuie să-i înveți mișcările, ca să le poți anticipa. Și cum poți să le înveți mai bine decât cunoscându-le în mod direct? Preț de o clipă, imaginea înspăimântătoare a lui Skorpius stărui în mintea lui Valerius. Acesta închise ochii, îngrozit. — Să-i cunosc mișcările? Deci nu-i de-ajuns să fug... — Obiectivul tău e nu să eviți adversarul, ci să-l lovești. Fuga te ajută să-i eviți în ultima clipă loviturile. Dar ca să înfigi lama pumnalului în trupul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]