8,846 matches
-
acte, nici o hârtie, abia acum văd că-s în niște pantaloni rupți și teniși prin care-mi ies degetele de la picioare, o femeie îmi face semn, șșșș, mi-arată din cap o direcție, o iau pe acolo, pe o stradă îngustă, în pantă, care tot urcă, urcă. Am întins mâinile spre ziduri. Mă mir că se smolesc atât de repede, sunt negru până la coate. „Aha, ia spune și tu, cine nu-i aici? Și cine-a zburat, aschimodie?” aud. *** Iar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-sa. - Ești nebun? Unde pleci așa, prin ploaie? m-a tras cineva de mânecă și i-am lăsat haina. Probabil au fost mai multe, dar am uitat. - E perspectiva, Carina! o anunț vesel de descoperirea mea. De undeva, pe strada îngustă, se-aude înfundat o sirenă. Parcă iese din ziduri, nu trece nici o mașină. Lumea doarme încă, ferestrele sunt acoperite de obloane ghintuite, nu se zăresc trecători. Știu că femeia îmi arătase, din cap, direcția asta. Dacă totuși nu e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de excremente și să amenajeze peștera, așezînd sub stalactite carapace mari de broască-țestoasă, ceea ce avea să-i ofere, În timp, o considerabilă rezervă de apă potabilă. Astupă apoi și mai abitir intrarea cu pietre și stînci, lăsînd numai un culoar Îngust prin care putea trece o singură persoană, și ciopli trepte În zid, În așa fel Încît să rămînă invizibile de sus și numai el, care știa unde se află, să le poată localiza. Din toate aceste pricini, În ziua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă o prăpastie neagră, și presimți, mai degrabă decît văzu, Îngrozit, că În depărtare un val uriaș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la gură, urcă din nou pe culme și șterse cu grijă urmele care duceau la punctul pe unde se cobora la refugiul lui. Ascunse cu pietre și chiar cu cuiburi treptele săpate În stîncă și Închise apoi cu strășnicie intrarea Îngustă a peșterii, terminîndu-și treaba cînd deja se auzeau vocile marinarilor care ajungeau pe culme, la zece metri deasupra capului său. În lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în flăcări. Capitolul 16 Sari înapoi la o ședință foto într-un cimitir de mașini plin de epave infecte unde eu și Evie trebuie să ne cățărăm pe carcasele alea îmbrăcate în costume de baie tanga Hermaun Mancing atât de înguste că pe dedesubt trebuie să poți o fâșie de hârtie cerată care să-ți acopere păsărica, și Evie începe cu: — Apropo de fratele tău mutilat...? Nici măcar nu sunt fotograful și directorul meu de imagine preferați. Și mă întorc spre Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dulăpioarele aquamarin din jurul chiuvetei. Mâna mea, am ținut un pumn de Valium atât de mult că palma mi-a devenit de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru în unghiuri din ce în ce mai înguste prin geamurile cu margini de alamă ca niște hublouri mari. — Talia mea, zice Brandy. Gura Plumbago pare puțin prea albastră, e de-un albastru deschis Tiffany’s, după părerea mea. Supradoză de albastru-pulbere. Sofonda a zis că trebuie să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească înfățișînd Cornul de Aur, vîrîtă sub sticlă într-o ramă ciuruită de cari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de liniște, de răgaz. Se trezea dimineața neliniștit. Avea un gust amar în cerul gurii, dar asta nu conta, grav era că se trezea singur în odaie. Era singur în încăperea uriașă care altădată i se păruse nemaipomenită, avea ferestre înguste și înalte, ca de catedrală, care dădeau în parc, pînă în primăvara acelui an erau în dreptul lui doi plopi negri, subțiri, foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-a trimis emisarii, cu sau fără voia lui, știind sau neștiind cine sînt și ce vor de-adevăratelea. Iar el trebuie să facă față la toate. Cei doi, dar mai ales colonelul, așa cum arăta, înalt, subțiratic, cu fața lui îngustă ca o scîndură și ochii negri, mereu febrili și neliniștiți, cei doi trimiși ai prințului aveau gînduri primejdioase și, aici era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcea simțit un curent de aer legănând pânzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfâșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca‑ntr‑o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă n‑am reușit s‑o aflu. Apoi Îmi aduc aminte, Înainte să fi dat cu ochii de venerabila carte (ori poate la acea descoperire ajunsesem de cum am observat litera „C“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atâta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atâtea obstacole, purtându‑și povara cu atâta sprinteneală și Îndemânare, deși abia de‑o atingeau cu palmele lor zdravene? Zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir, chiar când băiatul se oprise lângă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întâietate celor care‑l purtau, care se Încovoiaseră până la pământ, mergând aproape de‑a bușilea; iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stâncilor, stând În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În trezie sau un vis În vis, dar În nici un caz piatra aceea Îngustă și albă, arcadele, cetatea aceea durabilă. 15. Carul la care fuseseră Înhămați boii scârțâia și se zgâlțâia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur se înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică a insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și ceva de metri și ajunse pe plajă sudică, unde fu surprins, așa cum se-ntâmplă de cele mai multe ori, de calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat de alizeele care suflau peste Bora Bora în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului, pe poteca îngustă pe care alergase de atâtea ori până atunci. Matahala îl urmă cu un nou răcnet și era surprinzător și descurajant faptul că un om atât de mare și de greu putea să alerge totuși aproape la fel de repede că și victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întări Tapú Tetuanúi. Un barbat nu trebuie să amintească niciodată de relațiile lui cu o femeie, cu atat mai puțin în cazul nostru. Îi privi cu atenție pe cei doi prieteni ai lui. O să trăim mult timp într-un spațiu îngust și va trebui s-avem mare grijă când vorbim de Maiana, căci altfel riscăm să sfârșim în pumni. Zâmbi ușor. Și în cazul ăsta, Chimé ar fi singurul care ar avea de câștigat. —N-o să se mai întâmple, îl asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora Bora nu mai există. Acum nu mai există decât marea și misiunea pe care trebuie s-o îndeplinim. Era primul lui ordin în calitate de căpitan al Mararei și înțeleseră cu toții că trebuia respectat, căci aceste cuvinte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acasă. Zâmbi când își aminti. I-am lăsat să creadă ce vor, m-am însurat cu fata unuia dintre șefii lor și am petrecut câteva luni încercând să-mi refac forțele slăbite și obișnuindu-mă să mă mișc în afara spațiului îngust al unei pirogi. Nu pot nega că au fost vremuri frumoase, încheie. Foarte frumoase. Și-atunci de ce n-ai rămas? insistă bună femeie. Oare nu-ți iubeai soția? — Ba o iubeam, recunoscu el. Dar inima mea aparținea în continuare insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul insulelor, nici să se cațere pe crestele munților, ducându-și, în general, viața cotidiană pe o fâșie extrem de îngustă de țărm, astfel că războinicii nu avură probleme prea mari să curețe insula, lăsând-o ca si cum nimeni n-ar fi pus piciorul pe ea în ultimii zece ani. Avură chiar răbdarea să deseneze pe plajă un numar însemnat de urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă cu palma și apoi la deschiderea a doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]