908 matches
-
Trenul sosea la amiază. Îl așteptam pe puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ușurei și cântăresc mult numai după moarte, când sunt foarte greu de transportat. Dacă însă moare un om de talia mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la coborârea sicriului, ca și cum ar fi înhămați la un pian ce nu trebuie să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dreptul căruia trecem cu huruit de șenile ce acoperă orice alt zgomot. Nici un gând nu rămâne, numai imagini. Alături văd țărani care-și muncesc ogorul, brazdă după brazdă, ca și când nu le-ar păsa de nimic. Unul ară cu o vacă înhămată la plug. În urma plugului, ciori. Apoi, din nou, văd convoaie de refugiați care umplu șoseaua: căruțe cu cai, între ele femei bătrâne și adolescenți care trag sau împing cărucioare supraîncărcate. Pe cufere și boccele șed copii care vor să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rînd, ca să te Încumeți să faci film după o carte monumentală, În care elementul fascinație este dat de o voce, ar trebui să ai cîteva scăpărări de geniu. Dacă nu le ai, și Schlndorff nu le are nici noaptea, te Înhami să copiezi pur și simplu scenele gata cîntate la tobă. Nu intervii, nu te uiți, nu inserezi nici măcar o respirație, și ai și justificarea totală, e vorba de opera unui maestru, doar n-o să te apuci acum să-i aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aer liber dată de primarul Bowron pentru copiii orfani și să șutească toate prăjiturile. Crăciunul trecut un negrotei smintit Își fluturase scula și se pișase Într-o carafă cu limonadă destinată unor pușlamale de la cine știe ce orfelinat, poruncindu-i doamnei Bowron „Înhamă-te, tîrfă!“ primul Crăciun al lui William H. Parker ca șef al Departamentului de Poliție din Los Angeles a trebuit să o transporte pe nevasta primarului la Urgențe, la Spitalul Central, ca să i se administreze sedative. Iar acum, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
farmecul egale cu ale ei. Nefiindu-i frică, la peste optzeci de ani, să-și petreacă zilele atât de departe de orice oraș, departe chiar și de vreo altă așezare de oameni, vrednică de admirație și de invidie, știind să înhame singură calul, la care ținuse cu dinții, pe care n-au avut curajul să i-l rechiziționeze nici când dăduse ucaz nu știu ce mare ștab local, la docarul cu două roți imense cum nu se mai văzuse din secolul de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l întâlnim va fi de aceeași părere cu mine. Poți să mergi? Nu cred. Ies la șosea, poate găsesc ajutor. Singuri nu ne descurcăm. Zgomotul unor roți pe drum face pe Marius să întoarcă capul. O căruță, la care este înhămat un cal mărunt și slab, trece către București ridicând în urmă-i un nor de praf. Strigă și face semne largi către căruțaș. Slobozind un sonor "Prrr, măi Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde dârlogii calului și aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alegătorul nostru că deîndată ce noul primar își va lua postul în primire va deveni invizibil, intangibil, inabordabil, Dalai Lama în cercul de consilieri separator de vulg. Credincios în Pronie, necredincios în minuni, alegătorul nu-și face iluzii, nu se înhamă la speranțe. Unul din trei se va prezenta la vot în orașe, unul din doi la sate în primul tur, poate încă mai puțini în cel de-al doilea. E o cifră care nu deranjează nu numai la noi, dar
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
profesori frecventați au fost Vasile Pârvan, Charles Drouhet, "cel mai bun comparatist al timpului său", N. Iorga, care trata cu strălucire în acel an tema Papi și împărați. înaintea vacanței, Șerban Cioculescu a fost "unul dintre entuziaștii, care s-au înhămat la trăsura ce l-a dus pe profesor acasă, în ziua în care împlinea 50 de ani de viață". Nu bănuia, probabil, că-i va deveni vajnic adversar în problema Arghezi!). Student, cu specialitatea principală Franceză, memorialistul a urmat în
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
mult mai accentuată ca în alte dăți, aș putea să spun hiperumanistă... Numita Tasia, o doamnă grasă, tip gospodină, deținătoare de mari secrete în ale bucătăriei, se retrase însoțită de mai mulți "spasiba, Tasia, ocin spasiba", ai Matildei, Petrică se înhăma cu rucsacul, Matilda își luă pe braț o haină scurtă de vânt, din gabardină albicioasă, si pornirăm... Numai eu eram crunt, în ciuda sentimentului de sărbătoare care mă stăpânea. Vedeam că o pierd pe Matilda, că era bucuroasă de întoarcerea soțului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
primește un telefon!) si nici din pat când e somnul mai dulce." "Săracul! exclamai, trebuie să fie tare chinuit!" Nu e chinuit, zise Matilda mohorâtă, simțul datoriei împlinite îl răsplătește din plin, dar câți or fi în stare să se înhame ca el și să nu-și dea în petic?" "Așa este, zisei cu ironie, fiecare cu soarta lui. Am însă îndoieli în ceea ce privește îndeplinirea datoriei. Ei s-a pregătit pentru asta și își exercită profesiunea cu toate riscurile inerente... Hm! exclamai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și, în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară”121. Gheorghe I. Brătianu declara la 26 iulie 1936: „Noi neam înhămat orbește la carul securității colective și la alte formule de influență mondială. Am ajuns la un conflict inutil și dăunător cu Italia, pentru că noi am înțeles întotdeauna să fim mai catolici decât Papa și mai sancționiști decât Imperiul britanic. Fără
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară ”116. Gheorghe I.Brătianu declara la 26 iulie 1936: „Noi ne-am înhămat orbește la carul securității colective și la alte formule de influență mondială. Am ajuns la un conflict inutil și dăunător cu Italia, pentru că noi am înțeles întotdeauna să fim mai catolici decât Papa și mai sancționiști decât Imperiul britanic. Fără
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară ”116. Gheorghe I.Brătianu declara la 26 iulie 1936: „Noi ne-am înhămat orbește la carul securității colective și la alte formule de influență mondială. Am ajuns la un conflict inutil și dăunător cu Italia, pentru că noi am înțeles întotdeauna să fim mai catolici decât Papa și mai sancționiști decât Imperiul britanic. Fără
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
Marea Schismă din 1054 care a deschis o fisură în unitatea creștină europeană, românii și-au afirmat sporadic vocația europeană prin alinierea episodică la frontul antiotoman. Perioada fanariotă a reprimat însă pentru un secol voința românească de țâșnire spre Europa, înhămând Țările Române jugului otoman. Eliberarea s-a făcut mai întâi pe cale ideatică. Țările Române s-au reapropriat de Europa, "de data aceasta definitiv", în urma ideilor luministe care au perforat mentalitatea levantină încetățenită în acest spațiu ancorat în feudalism. Ideile europene
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dinamica istorică a memoriei naționale românești s-a configurat ca urmare a jocului tensional dintre o tradiție istorică a amintirii ce acționa ca rezistori în fața revizuirii și nevoile stringente ale prezentului de a reinterpreta această tradiție a amintirii pentru a înhăma trecutul în slujba proiectelor politice contemporane. Această tensiune poate fi încapsulată expresiv în formula parcimonioasă "rezistențele structurale și prefaceri substanțiale" în gestionarea politică a trecutului românesc. Palimpsestul, ca manuscris de pe care s-au șters inscripțiile inițiale pentru a face loc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dar mie povestea asta tot îmi mai dă ghes. Voisem chiar să mă culc, însă deodată îmi trece prin cap o idee foarte originală! Mă duc îndată la bucătărie, îl trezesc pe vizitiul Saveli, îi dau cincisprezece ruble, zicându-i: „Înhamă caii la trăsură într-o jumătate de oră!“ Firește, peste o jumătate de oră trăsura e la poartă; aflu că Anfisa Petrovna are migrenă, febră, delirează; urc și plec. La ora cinci eram deja la hanul din Ekșaisk; am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
peripețiile acestei seri încă nu se terminaseră; Lizaveta Prokofievna a fost nevoită să mai suporte o întâlnire neașteptată. Nici nu apucă să pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați doi cai albi, trecu în goană pe lângă casa prințului. În caleașcă ședeau două doamne foarte frumoase. Însă, nestrăbătând nici zece pași, caleașca se opri brusc; una dintre doamne se răsuci, ca și cum ar fi zărit chiar atunci un cunoscut pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără măsură, lăcomii arzătoare, răzbunări nemiloase, uri răzbunătoare. De la noi vine teroarea care cuprinde totul. Noi avem în serviciul nostru oameni de toate opiniile, de toate doctrinele; restauratori de monarhie, demagogi, socialiști, comuniști și tot soiul de utopiști: noi am înhămat toată lumea la lucru: fiecare sapă de partea sa ultimele rămășițe ale puterii, se căzneștesă răstoarne tot ceea ce se mai ține încă în picioare. Toate statele suferă de aceste uneltiri, ele cer liniștea, sunt gata să sacrifice totul pentru pace; dar
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
las să vie calul la iesle, nu ieslea să umble după cal." (Botoșani); "Cal de visează fata, e ursitori; cum va fi coloarea calului, așa va fi și acela ce o va lua." (Botoșani); "Cal de visează fata că-i înhămat la căruță, îi e ursitoriul însurat și o va lua văduvoi."; Cu căruța de te visezi, de ești fată te măriți."; "Ursitele pe la Sf. Andrei umblă și vin de cearcă fetele, le-ntreabă prin somn: "dormi?"; Dorm și nici prea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sau mai puțin îndelungate în vile superbe. Se consolează tiranizându-și însoțitorii permanenți și consumând miriade de concubine. Dar viața lui cotidiană este mai întâi aceea a unui neobosit muncitor, pentru că și-a impus dintotdeauna rezolvarea muncilor la care se înhamă până în cele mai mici detalii. Organizează nenumărate întruniri și primește multă lume. încă din 1953, el vorbește de o retragere „în linia a doua”. Numai că se minte pe sine însuși căci, în lungile lui insomnii, e obosit de amenințările
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bat din aripi, țipă tare. * Caii. Devin neliniștiți, fricoși, refuză hrana, nechează puternic, se ridică în două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. * Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
adevărat virulent decât o dată cu Comuna din Paris. Apare atunci un laicism ateu care va duce la antireligia militantă a lui Viviani, În 1906. În punctul culminant al discuțiilor privind separarea Bisericii de stat, acesta declară În fața Camerei Deputaților: „Ne-am Înhămat Încă din trecut la o muncă de alungare a religiei; am smuls conștiința umană de sub stăpânirea credinței ș...ț. Am stins În ceruri niște lumini care nu se vor mai aprinde”. S-a putut vorbi astfel despre o veritabilă „credință
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai funcționează. E o profesie ca multe altele. Grea, da, dar nu grețoasă. Aș putea s-o fac liniștit. Când îi văd pe cei de la salubritate, cu mănuși, salopete, containere ecologice și mașini moderne, văd niște oameni ca oricare alții, înhămați la o muncă grea, obositoare, monotonă... dar nu grețoasă. Meseria de hingher era iarăși un candidat bun la titlu. Nu-i nici ușor, nici plăcut să vânezi câini speriați, să-i gâtui cu lațul și să-i arunci în cuști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
caracterizează, de fapt, mai mulți intelectuali ale căror proiecte culturale importante au încremenit în fașă. Dan C. Mihăilescu oferă o sinteză a acestui proces: "De unde consecvență, dacă la toate răspântiile carieri se ivea matematic un nod îndrăcit? Când să mă-nham la poezie, am intrat în redacții. Când să fac etnologie și profsorat, am devenit traducător-dactilograf la ICE Mecanoexportimport. Când să devin cronicar la Luceafărul, am fugit mâncând pământul și am devenit cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară. Când
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]