4,199 matches
-
netezise. — Și acum? Răspunsul sosi din spate: — La dreapta. Imediat un băiat trecu val-vârtej. Era de vârsta fetei și avea un Torpedo la fel ca al meu, doar că al lui era roșu și cu câteva numere mai mic. Am Înjurat În gând: bicicleta mea era tot la cinematograf. — Și acum? am repetat după zece minute istovitoare, de Îndată ce ne-am așezat În restaurant. Tocmai cumpărasem două pachete de Moslem de la chelner. Gânditor, am rupt Învelișul de celofan de pe unul. Urmărind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
supere, nu? Când ridică receptorul, Într-o după-masă Însorită, dar fragilă de Început de aprilie, Dora păru distantă. Răgușită și ezitantă, vocea ei sugera clar că nu se simte În largul ei - și asta din cauza mea, am presupus. M-am Înjurat În gând. Dar acum nu mai era cale de Întors. Chiar dacă nu se veda, am afișat o expresie curajoasă, apoi am continuat pe un ton bonom, jovial. Și până la urmă, după ce, Într-un moment de introspecție descurajată, am adăugat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
liniștit, cu coastele tremurânde ceea ce, În mod ciudat, m-a impresionat. I-am servit lui Boris varianta scurtă despre cum am fost jefuit cu două nopți În urmă În drum spre casă, pe scurtătura de peste maidan. Când am terminat, a Înjurat, răsucindu-și capetele fine ale mustăților, apoi, frecându-și palma sa de grenadier cu pumnul său de grenadier, Îmi spuse Într-o germană stricată, că s-ar putea să-i știe pe atacatori. Pe umbrele care s-au năpustit asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
înainte de izbucnirea războiului, când Bund1-ul o ținea tot într-o voioșie, naziștii își organizau picnicurile la o grădină de vară situată la numai câteva străzi de blocul nostru. Când se-ntâmpla să trecem duminicile pe-acolo cu mașina, tata îi înjura cu năduf, destul de tare ca să-l aud eu, dar nu destul de tare ca să-l audă și ei. Apoi, într-o seară, pe fațada blocului nostru am găsit pictată o zvastică. Pe urmă, a fost găsită o zvastică încrustată pe banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dacă ne gândim cum traversează marile artere ale Manhattan-ului la ora prânzului. Are treizeci și trei de ani și încă aruncă ocheade și visează cu ochii deschiși la fiecare pipiță care stă picior peste picior vizavi de el în metrou! Încă se înjură în gând că n-a aruncat o vorbă țâțelor lăptoase care au călătorit alături de el în ascensor vreme de douăzeci și cinci de etaje! Pe urmă își dă pumni în cap că a făcut contrariul! Că i s-a dus buhul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Credeți că asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prânzului zăpada continuă să cadă, acoperind la Passau Într-un strat gros acoperișurile gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau cu grijă, În cizme de cauciuc, și Înjurau puțin, verificând superficial bagajele. Partea a treia Viena 1. Josef Grünlich se mută pe partea pe care coșul Îi oferea un adăpost, În timp ce zăpada se aduna roată În jurul său, pe acoperiș. Dedesubt, gara centrală ardea ca un rug În Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini aprinsă. Ești sigură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fugim. Ciudățenia acestei remarce Îl făcu pe domnul Opie să zâmbească. — Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La vremea mea, spuse Josef Grünlich, am fost un mare alergător. Nimeni nu alerga ca mine. Nimeni nu m-a putut prinde. — Heller! — Nu Înjura, Jim! Nu Înjur. E numele berii. Încearc-o și tu un pic. Nu e atât de acidulată. Ce-ai avut Înainte se cheamă Dunkel. — Îmi pare bine că ți-a plăcut. — Menajera aceea mică. Nu-mi amintesc cum o chema, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
remarce Îl făcu pe domnul Opie să zâmbească. — Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La vremea mea, spuse Josef Grünlich, am fost un mare alergător. Nimeni nu alerga ca mine. Nimeni nu m-a putut prinde. — Heller! — Nu Înjura, Jim! Nu Înjur. E numele berii. Încearc-o și tu un pic. Nu e atât de acidulată. Ce-ai avut Înainte se cheamă Dunkel. — Îmi pare bine că ți-a plăcut. — Menajera aceea mică. Nu-mi amintesc cum o chema, dar a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu-și dea seama că dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură să vocifereze concomitent și cineva râse. — Ești dezamăgit? Întrebă ea. Am fost chiar atât de nepricepută? — Ai fost minunată, spuse el. Dar n-am știut. De ce ai fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-au întors acasă de la Carul cu Bere, l-a luat de braț și au intrat pe ușa principală. Milițianul care păzea intrarea a vrut s-o oprească, ușor stînjenit că trebuie s-o facă, dar Doamna Ana l-a înjurat birjărește, apoi i-a strigat peste umăr: "trimte-ți gealații să mă aresteze, dar nu acum, că vreau să-mi tihnească...", și a arătat discret spre tînărul de alături. La ziuă, Mihai a plecat. Asta a fost tot. Dar nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puștii, întorcîndu-se în sat a doua zi spre seară, călare, cu piedica metalică pe umăr. Pe vremea cotelor, piedica a stat la porțile mari, că, de cîte ori venea perceptorul să scoată din ogradă căruța, se oprea la porți și înjura piedica și pe cei ce-au făcut-o, iar taică-su îl reclama că înjură pe prietenii noștri, întrucît piedica o avea de la un tovarăș de arme de peste Prut. (Abia de vreo doi ani, într-o toamnă cu țuică multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pe vremea cotelor, piedica a stat la porțile mari, că, de cîte ori venea perceptorul să scoată din ogradă căruța, se oprea la porți și înjura piedica și pe cei ce-au făcut-o, iar taică-su îl reclama că înjură pe prietenii noștri, întrucît piedica o avea de la un tovarăș de arme de peste Prut. (Abia de vreo doi ani, într-o toamnă cu țuică multă, i-a povestit lui Lazăr cum, prin '41, a furat în Ucraina un cal cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de volan, aduce cursa de-a lungul șoselei, dar, în clipa următoare, vîntul, pornit mai cu putere, lovește în coasta stîngă iar roțile din față lunecă vreun metru spre șanț. Șoferul înjură călcînd frîna. Rău! sare în sus Lazăr. Ia dă la mine, că nu de-aia am pus lanțuri. O clipă, șoferul ezită, dar își amintește precizia cu care Lazăr a prins lanțul și-și zice că trebuie să fie vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
literă de evanghelie sînt părerile emise de o colegă, care, vezi Doamne, mai citește... "Trebuie să iau aminte ce va să-nsemne beția gîndește Mihai, privindu-l pe Muraru cum gesticulează, aprins de-a binelea. Dacă ăsta nu-și va înjura și mama, înseamnă că tot e bine. Oricum, trebuie s-o șterg înainte de-a se întoarce la chestiile de serviciu; dacă începe iar să se ia de director... Ce dacă a făcut facultatea pe bețe de chibrit?! E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dă-le cîte un coniac, răsplătește-i cu respect, cu prietenie, dar așa..., să faci crăpelniță pe punga ta... Am cunoscut și eu din ăștia care te pupă cît le dai de băut, iar cînd se îmbată încep să te înjure... Dar, surîde Vlad, privindu-și lung prietenul mă rog, tu decizi; la un pahar, poți afla noutăți, modalități, bagi un ochi în culise... Și totuși, devine iarăși grav s-o faci tu pe galantul și să dai de băut prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
afla noutăți, modalități, bagi un ochi în culise... Și totuși, devine iarăși grav s-o faci tu pe galantul și să dai de băut prietenilor celor de la teatru, care a doua zi te-au și uitat, deși nu te-au înjurat... Ce vreme! schimbă vorba cînd aude fereastra zgîlțîită puternic va trebui să fiu la autogară cînd vine cursa, s-o duc la hotel, să se dezmorțească. O fi el bine la Sălcii, dar... o noapte întreagă... Ce bine?! se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sănătos, la cărat saci... N-o să-i mătur niciodată biroul lui Stanciu decît dacă așa scrie în fișa mea de angajare. Sudorul rămîne cu hîrtiile în mînă, puțin neliniștit, în vreme ce mecanicii ies pe rînd, care mai de care mai nemulțumit, înjurînd vremea de afară. Deșteptule! îi șușotește unul, oprindu-se o clipă lîngă el. Dacă făceai vasul, acum ne vedeam de lucru, că nu vine nimeni să lucreze în locul nostru, și bani luăm de-aici, din cît montăm... Ai tu afacerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a zis că mai dă o mie, l-a chemat pe frate-su, care-i student; femeia a făcut un cec pe numele băiatului... Radu face un gest brusc, lovește o farfurie, împrăștiindu-și pe jos gustarea, apoi începe să înjure, plimbîndu-se pe lîngă fereastră. Ce te-a apucat? saltă Paula din umeri. Ți-am reamintit doar... Ia te rog să mă mai lași în pace cu toate aranjamentele tale! Te pomenești că nu-ți mai convin! explodează Paula. Și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lovit de vîrful degetului. "Mîine îl caut!" și-a zis, dar a doua zi o așteptau necazurile, interogatoriul formal, în timpul căruia unul, fost elev al ei, la cea mai neînsemnată ridicare a tonului a pălmuit-o cu brutalitate și a înjurat-o mîrșav trezirea ei (a "doamnei Bujoreanu", apoi, după Eliberare, a "tovarășei Bujoreanu") cu adevărat la realitate. Ce i-ar fi putut răspunde acum Mariei?! Că cel pe care îl așteptau amîndouă, singura lor speranță, e cel pentru care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pentru ce să reneg pe bărbatul în fața căruia își scotea pălăria toată Universitatea?! Numai să fac pe plac acestor brute?! Să-i dau satisfacție acestui bătăuș de mahala, care a fost dat afară din liceu pentru că scria prostii pe pereți, înjura și-și băga mîna pe sub fusta profesoarelor tinere cînd treceau printre rînduri?" Bine, mama, nu mai plînge a auzit-o pe Maria în spatele ei. Am să mă mărit cu el, altă soluție nu-i. Deși cred că și ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Era vară, mama era la secerat, tata căra snopii de grîu la arie, cînd trecea prin fața porții oprea boii și venea să ne vadă; surorile mele se urcaseră pe o scară într-un vișin iar eu, rămas jos, plîngeam, sau înjuram, așa spun ele, că mai întîi am învățat să înjur, evident, din astea... mai moi; fiind mai mic, mă necăjeau toți... Cred că asta-i una din primele amintiri, sau alta, cînd, ducîndu-mă la Tîrgu Frumos, la o mătușă, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grîu la arie, cînd trecea prin fața porții oprea boii și venea să ne vadă; surorile mele se urcaseră pe o scară într-un vișin iar eu, rămas jos, plîngeam, sau înjuram, așa spun ele, că mai întîi am învățat să înjur, evident, din astea... mai moi; fiind mai mic, mă necăjeau toți... Cred că asta-i una din primele amintiri, sau alta, cînd, ducîndu-mă la Tîrgu Frumos, la o mătușă, cred că tot în vara aceea, am văzut-o cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]