1,308 matches
-
ia cursul pe care-l dorim noi. Dar de ce... de ce să mă însor cu ea? Te gândești că te invit doar s-o violezi? Tom se simți vinovat în fața privirii indignate a lui John Robert. Să fi fost atât de înlănțuit încât se temea să nu fie acuzat de ușurință? În mintea lui confuză i se nălucise că John Robert era un soi de clarvăzător smintit. S-ar fi zis că-i jertfea lui Tom propria-i nepoată, dar din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai înalt decât Pearl. Lăsă sticla de whisky pe jos și, bâjbâind pe sub pelerina lui Pearl, îi cuprinse mijlocul cu ambele brațe și o trase spre el. Apoi ridică o mână, ca să-i înlăture fularul de pe față, după care o înlănțui și mai strâns în brațe. Respirând agitat, îi mângâie obrajii cu obrajii lui și îi căută buzele cu buzele lui. Își apăsă gura lui uscată pe buzele ei. A fost un sărut uscat, între două guri cu buze pecetluite, Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
n-a dărâmat atât de radical ceea ce ridicase aceasta"25. Diagnostic curajos, pe care l-am putea aplica, fără a schimba o virgulă, la toate aceste fenomene, aparent diferite, dar de fapt într-un mod ciudat asemănătoare, care s-au înlănțuit de-a lungul secolului XX: comunism în Uniunea Sovietică și în țările satelite, Revoluție culturală în China, epurare în Cambodgia, milenarism al unui Reich al rasei pure în Germania, lista acestor lumi mai bune fondate pe un ideal moral cu
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
condiții, expresia unei „metanoia” postbaptismale, care să se celebreze prin căință, mărturisire și îndestulare, organizate într-un ritual bine stabilit. El este un „eveniment salvific major” în avantajul omului. În tot acest parcurs este prezentă acțiunea Sfintei Treimi, totul fiind înlănțuit într-un proces dialogic, care alimentează relația fundamentală dintre om și Dumnezeu. 1. Sacramentul reconcilierii, moment privilegiat al dialogului cu Dumnezeu Dialogul între Dumnezeu și om, care se realizează într-un mod privilegiat în sacramentul reconcilierii, poate simboliza „ultimul pas
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Această dimensiune reprezintă componenta interpersonală a burnout-ului. > Realizare personală redusă implică pierderea competențelor, auto-devalorizarea, diminuarea stimei de sine și a sentimentului de autoeficiență. Autorii o consideră dimensiunea de auto evaluare a sindromului. Aceste dimensiuni structurale ale burnout-ului au fost ulterior înlănțuite între ele, sugerându-se astfel procesualitatea fenomenului. Astfel se consideră că burnout-ul debutează cu epuizarea emoțională, care induce depersonalizarea ce reprezintă un răspuns adaptativ atâta vreme cât alte forme de reacție au eșuat și încheindu-se cu reducerea implicării personale și scăderea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
frământările dintotdeauna ale omului cu o sensibilitate exacerbată prin cunoaștere și-și construiește, în apa unei imperfecte lentile, un tărâm abstras din concretul exoteric, dar căpătând valențe ezoterice, În oceanul de pulsații și semne / Triunghiuri transparente și sfere, unde Se-nlănțuie elipse corecte... Iar, între rațiune și sentiment, poetul cu formație matematică așteaptă soluția finală sau ecuația albastră. Când e prezent, eul liric își asumă, concomitent, statut de actor, regizor și spectator, al cărui obiectiv e, mai ales, să contemple viața-muzeu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care erau legate sufletele celor condamnați la focul iadului. îngerul avea o balanță, cu care cântărea faptele săvârșite de suflete în viața pământeană. Fără să-și dea seama, tânărul lăcătuș s-a trezit spunând: „Fiule al lui Satan, tu, care înlănțui pentru vecie sufletele oamenilor, ai idee cum se prelucrează fierul? învață-mă cum să supun acest blestemat metal”. Întâlnirea cu Satan A urmat o nouă noapte de zbucium și de muncă istovitoare. Din nou, Biscornet a încins focul. A luat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
printr-un “Corn al ambundenței”... Era îmbrăcată într-o iie, prin care îi puteam distinge toate detaliile trupului... Când m-a văzut, s-a desprins din acel loc și a pornit spre mine cu disperare parcă... În clipa următoare, eram înlănțuiți într-o îmbrățișare pecetluită cu un sărut prelung... Cuvintele nu aveau ce căuta atunci între noi. Îi simțeam respirația precipitată și palpitul inimii, care făcea ca sânii să i se zbată ca niște hulubi speriați... Umezită de picăturile de apă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
parte cu mâinile însîngerate de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu o claritate desăvârșită. ― Aimée, ești geloasă? Crezi că mă uit la Veverița? Ah, prostuță mică, de ce te cobori atît? Nu te-aș da pe o sută de veverițe. Ea începu să plângă și se cuibări la pieptul meu. Am înlănțuit-o cu brațele, am strîns-o, am mîngîiat-o, am sărutat-o... Noroc că pe stradă nu era țipenie de om. De ce aș minți? Îmi păru bine de această întîmplare: era cea dintâi dovadă a iubirii ei. Într-o duminică însorită, pe când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sublimă forță de a iubi și această forță mă împiedica să respir alt aer decât al ei, să mă simt la locul meu altundeva decât în zona ei de atracție, să trăiesc altfel decât prin ea. Dacă voia să mă înlănțuiască astfel, nu era însăși Mihaela robită, în lanțurile mele? Când am făcut ochi, soarele era sus pe boltă, la înălțimea unui om. Am trezit-o degrabă: ― Leneșo, ai scăpat răsăritul soarelui! Mihaela bâigui ceva neînțeles și se întoarse pe partea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nebunia. Pasivitatea ei inițială se topi ca gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de șuvoiul simțurilor, beți de licoarea pasiunii, n-am mai știut de noi. Ne trezeam uneori și forța aceea uluitoare a firii ne înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti la ureche: ― Nu te-am înșelat, Dor... Dor... N-a fost decât o năpastă la mijloc... Tăceam. Încerca să se dezvinovățească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pacifice marea, permițîndu-le navigatorilor să treacă liniștiți pe lângă insula de unde, înainte, nimfele cu trup de pasăre și chip de femeie răspândeau o dulce teroare în Mediterană prin glasul lor ademenitor, "ca mierea de plăcut". Ajuns la poalele muntelui unde era înlănțuit Prometeu, Ulise ar fi râs, probabil, discret de "nebunia" titanului care n-a știut să fie mai șiret în relațiile cu zeii. El pare convins că inteligența se măsoară după capacitatea de a păcăli. Dar priceperea de a ieși teafăr
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
supunere, de sărăcie și de castitate, jurământ ce trebuia să și-l asume după această a doua sa ieșire la lumină.”(pagina 413). Întreaga scriitură păstrează un ton solemn, uneori liturgic și o muzicalitate de lied. Predicatele și adjectivele se înlănțuie în frază, ținându-se de mână, fără să respire pe spații lungi, înnobilând astfel subiectul ce trebuie să cadă la sfârșit, după baia de cântec de privighetoare, cum adesea folosește autorul comparația. Sentimentul că acțiunea se petrece în vremuri mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
și-au dat seama de nimic, din fericire. Atilio și Esteban, al doilea complet afon, comentau la nesfîrșit cu saltimbancii calitățile polcii. Orchestra se oprise din cîntat și perechile se odihneau frînte de oboseală pe scaunele lor. Se vedeau mîini Înlănțuite pe deasupra meselor, pe altele le puteai bănui Înlănțuite pe sub mese. Andy Latino și cei nouă profesori sorbeau Încet din paharele de bere pe care le adusese Abraham, În timp ce maestrul Lobo se așeza la orgă ca să le cînte din nou melodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Atilio și Esteban, al doilea complet afon, comentau la nesfîrșit cu saltimbancii calitățile polcii. Orchestra se oprise din cîntat și perechile se odihneau frînte de oboseală pe scaunele lor. Se vedeau mîini Înlănțuite pe deasupra meselor, pe altele le puteai bănui Înlănțuite pe sub mese. Andy Latino și cei nouă profesori sorbeau Încet din paharele de bere pe care le adusese Abraham, În timp ce maestrul Lobo se așeza la orgă ca să le cînte din nou melodii line și fotografii profitară de ocazie ca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
altele al căror unic nume e RĂDĂCINI. În pământul natal, în fiecare loc al meleagului unde mi-a fost hărăzit să văd lumina zilei. Au rămas acolo bucăți întregi din ființa mea, ani de viață, amintiri. Toate și totul mă-nlănțuie dulce, melancolic și nostalgic, dându-mi convingerea că oriunde m-aș afla și orice aș face, eu aparțin acestor locuri, chiar dacă ar fi ca viața și soarta să dorească să aparțin, la fel de bine și altora. Rădăcinile mele sunt acolo unde
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
oricare dintre slujbele ei. A doua zi dimineața, fratele și sora erau singuri, când o voce ca de șoricel din desenele animate se dezlănțui asupra lor. —Salut! Cum vă simțiți voi doi azi? Karin sări cu un strigăt și o înlănțui cu brațele pe intrusă. —Bonnie Travis. Unde-ai fost? De ce-ai întârziat atât? —Greșeala mea, spuse șoricica. Nu eram sigură că... Ochii i se îngustaseră și își mușca buza de jos. Îi atinse umerii lui Karin, într-o izbucnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
degetele cam peste tot. Dar ilustratele nu vor să coopereze. Găurește una, iar vârful pixului zgârie tăblia mesei. Ce dracu’ se întâmplă cu chestiile astea? întreabă el. Arată ca un căcat. Ea tresare. Îi e frică de el. Dar îl înlănțuie cu brațul. Te descurci minunat, Marker. Incredibil de bine. Un timp, ai fost destul de terminat. Așa am fost? Dar acum îmi revin, nu? La cum eram înainte? Deja ești la fel. Uită-te și tu la tine! O cercetează, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
semnale, stabilind numărul de stări pe care le puteau imprima. Legătura dintre ele se schimba. Cu fiecare descărcare, celulele se descărcau mai ușor, căci legăturile schimbătoare dintre ele rețineau o urmă din exterior. Câteva zeci de astfel de celule se înlănțuiau într-un umil limax - o mașinărie deja capabilă să se remodeleze la infinit, la jumătatea drumului spre cunoaștere. O materie care transforma altă materie, un disc de lumină și sunet, de spațiu și mișcare, de schimbare și rezistență. După miliarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și blestemul său. Studenții începură să iasă chiar în timp ce se grăbea să încheie. — Cam asta a fost analiza introductivă a chestiunii extrem de complexe a integrării mentale. Știm câte puțin despre părți. Știm mult mai puțin despre modul în care se înlănțuiesc ele într-un întreg. La ultima noastră întâlnire vom analiza candidații cu cele mai mari șanse de a ne oferi un model integrat al conștiinței. Dacă nu aveți articolul despre această temă obligatorie, puteți să-l cereți de la șefii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrut să stea de vorbă cu ea, și-a luat pălăria și a vrut să plece iar de-acasă, dar ea s-a apropiat de el... măi, și ce bonetă avea și ce breton, că așa se pieptăna, și-l Înlănțuie cu brațele și-i zice cu glas de miere: „Nu mă săruți, Will?“ Ei, Doamne! cînd te gîndești, ce ticăloasă (mi-am dat seama mai tîrziu). Dacă-i sucea gîtul atunci, pe loc, bine-i făcea! Și zice: „Oare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stradă laterală decât cu o fracțiune de secundă înainte de a se ciocni violent de el. Șocul îi dezechilibră pe amândoi. Realitatea celor întâmplate nu-l făcu să-și uite prudența. Cu brațul stâng Gosseyn o prinse pe tânăra femeie, îi înlănțui bustul chiar deasupra coatelor, imobilizându-i brațele strânse de trup, ca într-o menghină. Cu mâna dreaptă își scoase revolverul. Totul într-o clipită. Apoi, într-un interval de timp ceva mai lung, luptă să-și recapete echilibrul afectat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe un covoraș cât palma, un preș de șters picioarele adus, pesemne, de el. Își respira tânguirea, zgâria cu unghia panoul ocru al ușii. * Pedro Miguel da Silva, dintr-un sat de la nord de Bahia, a trăit 40 de ani înlănțuit de trunchiul unui copac, într-o peșteră. La vârsta de 21 de ani, din cauza unei probabile crize nervoase, el fusese înlănțuit acolo de cumnatul său. După decesul acestuia, cele două surori ale sale au continuat să-i aducă zilnic mâncare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ocru al ușii. * Pedro Miguel da Silva, dintr-un sat de la nord de Bahia, a trăit 40 de ani înlănțuit de trunchiul unui copac, într-o peșteră. La vârsta de 21 de ani, din cauza unei probabile crize nervoase, el fusese înlănțuit acolo de cumnatul său. După decesul acestuia, cele două surori ale sale au continuat să-i aducă zilnic mâncare și să-i facă toaleta de două ori pe săptămână. 2. M-am așezat lângă el, pe ciment, cu spatele rezemat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]