6,541 matches
-
fost un accident. Mă îndoiesc că ar fi putut face cineva ceva. — Trebuie să mă ocup de pregătiri? Să fac ceva acum? Lucrurile astea mi-au trecut prin cap chiar în clipa în care le-am rostit. — Anunțarea familiei? Organizarea înmormântării? Cine se ocupă de toate astea? Ochii apăsători ai doctoriței Randle mă scrutară din spatele ceștii. — Slujba de înmormântare a avut deja loc. Ai organizat un priveghi pentru ea ieri. Am rămas încremenit. — De ce nu-mi amintesc nimic? — O să ajungem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Să fac ceva acum? Lucrurile astea mi-au trecut prin cap chiar în clipa în care le-am rostit. — Anunțarea familiei? Organizarea înmormântării? Cine se ocupă de toate astea? Ochii apăsători ai doctoriței Randle mă scrutară din spatele ceștii. — Slujba de înmormântare a avut deja loc. Ai organizat un priveghi pentru ea ieri. Am rămas încremenit. — De ce nu-mi amintesc nimic? — O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm despre asta acum? Nu, voiam să spun când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
céldarea de lîngé ușé. Își scoase jachetă și Îmbrécé un pulover peste cémașa lui albéstruie, féré sé-și mai dezlege de la gît cravată. Era o zi liberé În care el avea sé aibé grijé de casé. Périnții erau duși la o Înmormîntare, céci murise babă Vera și trebuiau sé se ducé și ei, céci cine o sé viné și la ei la Înmormîntare, dacé ei nu se duc la Înmormîntéri? Șasa știa cé ei o sé viné tocmai seară și tata va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cravată. Era o zi liberé În care el avea sé aibé grijé de casé. Périnții erau duși la o Înmormîntare, céci murise babă Vera și trebuiau sé se ducé și ei, céci cine o sé viné și la ei la Înmormîntare, dacé ei nu se duc la Înmormîntéri? Șasa știa cé ei o sé viné tocmai seară și tata va fi beat, céci vor sta și la praznic și acolo vor mînca și vor bea. Lui Șasa nu-i plécea sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
explicația am găsit-o cînd "România liberă" a publicat lista "șoptitorilor": "Și-atuncea colonelul dă mîna cu sergentul". În particular, Carp nu-l scotea pe Mistrie din "spermatozoidul"; lui Mistrie, Carp îi puțea de la 5 metri a băutură. Dar, la înmormîntare, Mistriuță părea figura cea mai tragică. Scarlat îi scăpase într-o lume unde nu era nici polemică, nici suspin. Era foarte fașat că nu mai putea arunca injurii. Doar bulgărele (obștesc) de pămînt peste sicriu. În grațiile filoloagelor a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el. Și totuși, toată lumea îl numea dintr-o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic, ca de copil; străbunicul fusese un bărbat înalt și frumos, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
patul lor același -, cu brațele unite pe piept, liniștiți, pregătiți și împăcați. Așa i-a cuprins somnul morții în cea mai deplină ordine și armonie. Fiecare dintre ei și-a anunțat din timp plecarea, pentru ca lumea să fie pregătită, ca înmormântarea să se desfășoare corect, după datină, să nu lipsească nimic. Desprinderea lor a fost calmă și liniștită, fără boală și suferință, fără lacrimi și bocete. Îmi amintesc cum fiecare dintre ele au survenit la timpul lor, așteptat și asumat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a-i da de cheltuială hoțului. Din ce În ce mai rar, universul copilăriei lui Va era străluminat de câteva imagini foarte clare, sicriul frumos ornamentat, mătasea albă, părul negru-castaniu al Vioriței, din ziua despărțirii lor, mulțimea pestriță de oameni sosiți sau invitați la Înmormântarea celei care a fost și a rămas ... prima mare iubire a sa, nasul plin de coșuri și umerii lați ai Didiței, coroanele de flori și coșurile de ierburi Împletite măiastru de Dorița, „petii” și „acii”, alunița cu trei peri albi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de geografie, ea, În termeni profesorali, supraveghindu-și pronunția și accentul. A ieșit Victor, a salutat-o respectuos iar profesoara l-a rugat: Domnu’ Olaru, vă cer o favoare și un ajutor, domnu’ profesor Bella a plecat la Ardeal la Înmormântare de frate și dacă ați putea lăsa băiatu’ să-mi taie niște lemne și să stea să doarmă pe săliță... Știți, este noapte urâtă și urlă crivățul! Numa’ dacă nu e cu supărare! Victor foarte atent cu femeile frumoase, a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fond, dacă ar fi să narăm cumva acțiunea acestui roman, am putea fi extrem de lapidari și În două-trei fraze am relata succint Întreaga „zbatere” a acestor personaje. Romanul Milenii, anotimpuri și iubiri, scris de Val Andreescu se deschide cu o Înmormântare, Înmormântare la care viitorul personaj principal, Va (Varlaam) participă, desigur fără voia lui la cei doi-trei ani câți avea atunci participă la Înmormântarea mamei sale. Oamenii și mai ales bunica sa pentru care Va are și o afecțiune specială dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dacă ar fi să narăm cumva acțiunea acestui roman, am putea fi extrem de lapidari și În două-trei fraze am relata succint Întreaga „zbatere” a acestor personaje. Romanul Milenii, anotimpuri și iubiri, scris de Val Andreescu se deschide cu o Înmormântare, Înmormântare la care viitorul personaj principal, Va (Varlaam) participă, desigur fără voia lui la cei doi-trei ani câți avea atunci participă la Înmormântarea mamei sale. Oamenii și mai ales bunica sa pentru care Va are și o afecțiune specială dar și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zbatere” a acestor personaje. Romanul Milenii, anotimpuri și iubiri, scris de Val Andreescu se deschide cu o Înmormântare, Înmormântare la care viitorul personaj principal, Va (Varlaam) participă, desigur fără voia lui la cei doi-trei ani câți avea atunci participă la Înmormântarea mamei sale. Oamenii și mai ales bunica sa pentru care Va are și o afecțiune specială dar și a cărei dragoste este un adevărat reper pentru viitor, Încearcă să Îndepărteze de această tragedie și chiar reușește printr-un anume tertip
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
străzi gândindu-se la moarte. Starea lui de spirit ar putea deveni poezie, dar nu devine, din cauza modului naiv-convențional în care este descrisă: „E primăvară și sunt trist, / Colind pe străzi la întâmplare, / Privesc viața împrejur / Și mă gândesc la-nmormântare. E multă forfotă-n oraș / Și-n oameni doar vitalitate. / Sunt un străin printre copaci, / Ce aspiră la singurătate.“ (Tristețe de primăvară) Autorul nu are simțul cuvintelor. În loc să spună, de exemplu, că se gândește la moarte, el spune că se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
forfotă-n oraș / Și-n oameni doar vitalitate. / Sunt un străin printre copaci, / Ce aspiră la singurătate.“ (Tristețe de primăvară) Autorul nu are simțul cuvintelor. În loc să spună, de exemplu, că se gândește la moarte, el spune că se gândește la înmormântare, ceea ce e oarecum rizibil, întrucât înmormântarea e o problemă mai curând administrativă decât metafizică. Citind versurile, îți vine să te gândești la firmele de servicii funebre. Comic este și versul „Sunt un străin printre copaci“... Ce face, oare, poetul acolo
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
doar vitalitate. / Sunt un străin printre copaci, / Ce aspiră la singurătate.“ (Tristețe de primăvară) Autorul nu are simțul cuvintelor. În loc să spună, de exemplu, că se gândește la moarte, el spune că se gândește la înmormântare, ceea ce e oarecum rizibil, întrucât înmormântarea e o problemă mai curând administrativă decât metafizică. Citind versurile, îți vine să te gândești la firmele de servicii funebre. Comic este și versul „Sunt un străin printre copaci“... Ce face, oare, poetul acolo printre copaci? Și de ce se miră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mai arde-n noi ceva din cei ce mor, / Absența lor ne-ngroapă-n amintire. / E viața doar un colorat covor / În care pașii ni-ngropăm subțire?“ (Mai arde-n noi ceva) Banalități solemne, din cele care se rostesc la înmormântări, sunt reluate cu entuziasm, asemenea unor descoperiri proprii: „Nu, morții n-au murit, trăiesc în noi, / Mai stăm la sfat când dorul ne cuprinde“ (idem). Că morții n-au murit și că trăiesc în noi reprezintă o simplă formulă retorică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
capac de sicriu și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic mai umil decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În 1973, la numai cincizeci și trei de ani, răpusă de cancer, așadar, chiar În anul În care tata mi-l evoca pe Vasile Blidaru. Pe patul de moarte, i-a cerut iertare văduvei haiducului, iar fiica acestuia, Maria, a venit la Înmormîntare. Citind și alte documente despre rezistența armată anticomunistă din munții României, atît de diversă, de necoordonată, de idealistă și, după 1956, atît de văduvită de spe ranță, am dat peste o coincidență stranie: ciuruirea lui Vasile Blidaru cu mitralierele și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale îmbălsămări și înmormântări. Marcu (14,3-9) aduce câteva amănunte inedite. De la el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cea care toarnă parfum peste picioarele lui Isus, ca în Luca, și apoi I Le șterge cu părul, precum femeia păcătoasă din Luca. Iuda se revoltă, dar Isus îi răspunde că femeia a făcut asta gândindu-se la apropiata Sa înmormântare. Tot Ioan, în 11,2, introducând episodul învierii lui Lazăr, vorbește despre Maria ca despre „cea care L-a uns cu parfum pe Domnul 9 și care I-a șters picioarele cu părul ei”. E limpede că sursa lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poate da și o poate lua numai Dumnezeu. Viața nu se poate face din nou. Avutul însă, cât timp este viață, da. Tocmai vroiam să sar cu gura pe el, când iată că vorbi prietenul nostru: "Las-o! Pentru ziua înmormântării Mele a păstrat aceasta. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă, nu Mă aveți întotdeauna". Ca să vezi! În timpul mesei, nu scosese nici un cuvânt, nici când Maria, soră-mea, I-a uns picioarele, nici când ceilalți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
încremenit de uimire, nici când satul venise să se mire de învierea lui Lazăr, frate-miu, și să-l atingă, nu cumva să fie vreun duh, și acuma... uite ce spune! Mai bine tăcea! Ce mai e și asta?! Ce înmormântare?! Dacă l-a înviat pe frate-miu, te pomenești ca i-o fi tare greu să nu lase moartea să se apropie de El! Cine s-o creadă?! Și totuși, chiar când spusese asta, cerul se făcuse deodată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pregăteam masa, ea stătea acolo, la picioarele Lui și asculta... Poate că nu ține minte, dar știe cu inima ce-o să se întâmple. Poate de asta și tristețea zilei, poate de asta și parfumul de nard și cuvintele Lui despre înmormântare... Eu pregăteam ce trebuie atunci, la masă, pentru trup... Maria asculta Cuvântul care se făcuse trup... Acum e pustiu. Ca și când, plecând, m-au luat cu ei, fiecare în felul lui... iar ce a rămas aici, la masă, așteptându-i, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să plece înapoi la țară, unde era nevoie de el. În acea scrisoare, pe un ton sobru și demn, tatăl său îi relata pe scurt împrejurările în care murise Elvira și îl ruga să facă o serie de cumpărături pentru înmormântare. După ce citi și reciti scrisoarea, Virgil rămase vreme îndelungată nemișcat la biroul său, cu sufletul apăsat de durere și cu mintea plină de amintirea anilor săi de copilărie, vegheați de grija și de dragostea mamei. La Vărăști, unde se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
duse singur, Virgil se reîntâlni cu rude pe care nu le mai văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]