2,895 matches
-
s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai poate să-mi adauge căldură. Sunt
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
bube dulci, nepotul unor vecini. Se ascunsese după un pom din stradă, mâncase tacticos, dar a doua zi, purta ca dovadă a neascultării o grămadă de bube ornamentându-i fața. Chinul săptămânilor de vindecare - tamponarea fiecărei bubițe cu un tifon înmuiat în neofalină - fusese istovitor, zgaibele fiind rezistente la unguentele prescrise de același doctor Mayer.... Învățase din pățania asta că îngrădirile trebuie respectate... Și nu ținea minte de joi până mai-apoi, nu! Se ferea de ispite cât putea. Trecând de prima
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Crește cu primăvara în mâini. (4 aprilie 1981) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ GLAS DE INIMĂ ȘI KOSOVA 1. Pun bandana pe cap Merg desculță Ca un fluture zbor Căldura mea ești Tu ai ochiul vânăt Și buza crăpată Chiar dacă te sărut rana nu se înmoaie Ochiul fața buza nu ți se-nmoaie Când merg desculță Cu bandana pe cap Suntem roșii Fragede Cu buze uscate Suntem 2. În stâncă țes și despletesc codița Merg pe munte pe mal de fluviu merg Dumnezeule cât te iubesc
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
1981) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ GLAS DE INIMĂ ȘI KOSOVA 1. Pun bandana pe cap Merg desculță Ca un fluture zbor Căldura mea ești Tu ai ochiul vânăt Și buza crăpată Chiar dacă te sărut rana nu se înmoaie Ochiul fața buza nu ți se-nmoaie Când merg desculță Cu bandana pe cap Suntem roșii Fragede Cu buze uscate Suntem 2. În stâncă țes și despletesc codița Merg pe munte pe mal de fluviu merg Dumnezeule cât te iubesc Spăl părul pe cascadă ud sânii Rup
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
mare răsare din ocean privind în zare și îndrumând un Magellan Un sân fierbinte plin de sevă crește din ploaie în pădure alternativă carnivoră la fructe cu odor de mure Un chip angelic pe un munte născut din piatră se înmoaie privind la cer... și într-o clipă lacrimi de îngeri cad, a ploaie Un corp imberb suge nectare din emanări de curcubeie în azuriu de sânge nobil îneacă purpuri de alizee... DAN MITRACHE Referință Bibliografică: PICASSIAN / Dan Mitrache : Confluențe Literare
PICASSIAN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353554_a_354883]
-
de două tinere, de asemenea îmbrăcate în costume populare, cu ștergare frumos lucrate, tradițional, în casă. Te va întâmpina, după cum este obiceiul în partea locului, cu pâine, sare și băuturi tradiționale locale. Un vin și o țuică bună. Tăria-ți înmoaie picioarele, dar și inima, iar vinul..., vinul îți va aduce lumină în suflet, emoție, dragoste de pământul pe care-l calci, prietenie și iubire pentru oamenii locurilor. Vei asculta muzica sufletului lor, generatoare de satisfacție și speranță... Și, uite-așa
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
un taxi să-l ducă mai repede acasă. În drum a oprit la piața centrală să-i ia mamei sale un buchet de flori. Nu uitase că îi plac trandafirii albi, așa că va lua nouă trandafiri frumoși să-i mai înmoaie din îndărătnicia de a nu mai vorbi cu el atâtea luni de zile. Tatălui i-a cumpărat de la un marinar, o sticlă de whisky Johnnie Walker, băutura sa preferată servită cu multă gheață. Cu el se va descurca mai ușor
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
portița micului golf a apărut o întreagă flotilă de nuci, majoritatea fiind bărcuțe de o jumătate de coaja. Lent, dusă de zefirul de apus al soarelui, flotila înconjoară picioarele fetei. Încercând să dirijeze o bărcuță care o gâdila Anica își înmoaie involuntar un deget în apă. Scos din apă, degetul îi dă o impresie de răceală, dar curios, numai pe jumătatea sa aflată în direcția lacului deși întregul deget era ud leoarcă. O impresie de moment uitată imediat. Tot admirând mișcarea
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
care, parcă, ocupase toată plaja la limita cu unduitoarea apă. Bărcuțele începeau să freamăte apoi lent au purces spre mijlocul golfulețului cu tendința vizibilă de a ajunge la portița de acces spre larg. Se iluminase bine de zi când Anica înmuie, de această dată voit, degetul în apă, Scos din apă degetul îi dă aceeași impresie de răceală dar pe fața dinspre pădure. „Vântul trebuie să fie! Tot el mișcă și flotila de nuci” îi pică, așa din senin, fisa. La
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
Poziția velei poate fi astfel orientată încât vântul, de oriunde ar bate în acel moment, să ne împingă în direcția dorită. Până deprinzi a simți direcția vântului trebuie să folosești metoda pe care ai experimentat-o cu flotila de nuci. Înmoi mâna în apă. Anica băgă mâna-n apă și când o scoase simți răceala pe una din fețele palmei. La indicația „căpitanului” ridică mâna la nivelul bârnei de dirijare a velei, apoi încet o roti. - Vântul vine din lateral față de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
și le îmbărbăta mereu în clipele și momentele grele de îndoială și ispită, învățându-le cum să se adapteze vieții călugărești aspre, fiindu-le permanent o pildă vie. Era mai mult vegetarian, afirmând că hrana din carne tulbură spiritul și înmoaie voința. Uneori spunea: Dacă n-aș sti că multe din măicuțe sunt șubrede cu sănătatea și dacă ascultările călugărești n-ar fi atât de grele, v-aș propune să mâncăm numai vegetale. Poate vom ajunge și la aceasta, când ne
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
creării unei făpturi din carnea idealurilor, prin dansul fachiric care mi-o apropie și o determină să mă învăluie cu chipul și formele fascinante, strunjite parcă în metal. Sărutul ei mă înfioară cu gheața izvorului pur în care abia îmi înmoi buzele. Absența ei mă transformă într-o entitate a singurătății în Univers. Prezența ei îmi toarnă în tiparul carnal partea perfectă a personalității sale cu cili care depășesc marginile cunoașterii. Ea există numai ca oglindire tridimensională a narcisismului meu. Defectele
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
vârstă și cu experiență sexuală bogată. La insistențele acesteia, acum, Dorin a adus-o acasă la Brașov, s-o prezinte mamei și fratelui. Mama sa, doamna Măslină, o servi ca pe toți oaspeții săi cu o cafeluță diluată în care înmuia o linguriță minusculă în borcănelul de 50 de grame de frișcă, pe care îl primise cadou de la mama unei eleve pe care o medita la matematică și din care servise cu grandomanie, tot anul, oaspeții săi. - Serviți cafe-frapé! V-am
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
Minte, dar s-o faci iubind»! ȚI-AM SCRIS Ți-am scris - pecete de cuvânt sculptată Pe stânci albite și pe luturi arse, Pe-al brazilor nesomn, pe gânduri toarse Din caierul zăpezii de-altădată. Ți-am scris cu pana înmuiată-n doruri Pe cupele de crini drapați cu vise, Alunecând pe-aripile întinse De pescăruși 'nălțând spre cer onoruri. Ți-am scris pe-albastrul mării, pe nisipuri - Clepsidre sparte-n lacrime de perle, Când ațipeam în cântecul de mierle Și
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
sub magia Universului ... În loc să înving Timpul , răscolesc cu versul Toamna înroșită în asfințit și-n apele din cerul Astral ... În toamna anotimpului esențelor, când citim taina adâncurilor în fiecare frunză, timpul e o obsesie: Te văd peste umărul Toamnei, Timpule, înmuiat în vers ... / Nu-mi trimite, încă, inelul tău, grăbită toamnă! Ar mai fi multe de spus despre strădania mea de a-i reuni pe scriitorii din Filiala București a Ligii Scriitorilor Români, nu numai ca președinte, ci și în ceea ce
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, si păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare că să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/ Referință Bibliografica: Zanmai / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1180, Anul IV, 25 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dalelina John
ZANMAI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353835_a_355164]
-
tăcute Când răscoliți de vânturi, spre zare se destramă, Împodobind câmpia-n smaraldele știute Ce s-or jertfi tomnatic în tonuri de aramă. Descinde din înalturi, alt foșnet, și se-așează Pătând pe pajiști scoarțe din line unduiri De aripi înmuiate în soare de amiază, Simeze încărcate cu mii de năluciri. Uimit surâd din iarbă oglinzile de floare Privind în aer valsul, aproape ireal Al îngerilor care se-mbracă în culoare, Purtându-le sărutul spre cerul de opal. Plutesc, sau se
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
portița micului golf a apărut o întreagă flotilă de nuci, majoritatea fiind bărcuțe de o jumătate de coaja. Lent, dusă de zefirul de apus al soarelui, flotila înconjoară picioarele fetei. Încercând să dirijeze o bărcuță care o gâdila Anica își înmoaie involuntar un deget în apă. Scos din apă, degetul îi dă o impresie de răceală, dar curios, numai pe jumătatea sa aflată în direcția lacului deși întregul deget era ud leoarcă. O impresie de moment uitată imediat. Tot admirând mișcarea
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
care, parcă, ocupase toată plaja la limita cu unduitoarea apă. Bărcuțele începeau să freamăte apoi lent au purces spre mijlocul golfulețului cu tendința vizibilă de a ajunge la portița de acces spre larg. Se iluminase bine de zi când Anica înmuie, de această dată voit, degetul în apă, Scos din apă degetul îi dă aceeași impresie de răceală dar pe fața dinspre pădure. „Vântul trebuie să fie! Tot el mișcă și flotila de nuci” îi pică, așa din senin, fisa. La
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Poziția velei poate fi astfel orientată încât vântul, de oriunde ar bate în acel moment, să ne împingă în direcția dorită. Până deprinzi a simți direcția vântului trebuie să folosești metoda pe care ai experimentat-o cu flotila de nuci. Înmoi mâna în apă. Anica băgă mâna-n apă și când o scoase simți răceala pe una din fețele palmei. La indicația „căpitanului” ridică mâna la nivelul bârnei de dirijare a velei, apoi încet o roti. - Vântul vine din lateral față de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
primit prima porție de care, însă, nu s-a atins. A așteptat să vadă ce fac ceilalți copii care veseli dădeau din coadă și se repezeau să înfulece deîndată ce primeau farfuria sub nas. După ce și-a făcut curaj a înmuiat lingurița în cremă și a dus-o la gură. Porția a dispărut cât ai clipii, iar ochi rugători spre mămica cereau „repetir”. Nu știu dacă a căpătat sau nu dar am și acum sub ochii imaginației prima linguriță dusă la
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
învinețind cu năpârca picioare, mâini și spinări! Cojile de sânge uscat erau arătate ca niște medalii de război! Nicu, fratele meu mai mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă, cu cămașa lipită de crăpăturile pielii! Mama a înmuiat colțul basmalei în uleiul din paharul candelei și ungea rănile, să se desprindă cămașa. Tata a intrat pe ușă bufnind și scrâșnind din măsele: - Îl omor, ceara mamii lui, cu mâna mea îl omor, îi zdrobesc oasele, îl calc în
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
clipă, întoarse capul să-l mai privească măcar încă odată. Cine știe dacă îl va mai putea întâlni vreodată. Nu-și dădea seama de ce a fost cutremurată de acel fior. Încă mai tremura de emoție și simțea cum i se înmuiau picioarele de parcă nu-i mai putea susține corpul său svelt. - Ce-i Adriana, ți-au rămas ochii la frumusețea tablourilor, sau la cea a pictorului? O întrebă râzând Doina, văzând-o cum a rămas cu privirea țintuită spre italian, dând
CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353193_a_354522]
-
naturii care cântă monumental, necurmat în veacuri, ani, zile și clipe... De din toate aceste locuri a venit melosul care a fermecat-o pe Angela Moldovan, iar ea l-a cules ca pe grâne pentru pâinea cuptorului inimii. Pâinea aceasta, înmuiată în vin viu din podgorii plantate de mână supraumană, jumătate înger, jumătate demon, hrănește cu mântuire și vină omenirea, de când e ea omenire și până n-o mai fi! Cântecele Angelei Moldovan sunt jumătatea înger. De un timp de peste o
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]