1,013 matches
-
pe ecran. Încă de curând, pe pânza cinematografului orășenesc Tobias putuse fi văzut ministrul pentru propagandă al Reich-ului, Goebbels, ca agil interpret al propriei persoane, cum vorbea încurajator cu femei și bărbați bombardați, cum strângea mâna unui luptător de la antiaeriană înnegrit de fum și cum mângâia pe cap copii care zâmbeau derutați. Cu puțin înainte ca ordinul meu de încorporare să fi ajuns pe masă, am făcut o vizită la un unchi dinspre mamă care proiecta filme la Tobias și căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în propria sa caricatură și a devenit profesorul Cozonac pufăind praf de cărbune. De îndată ce Oskar a început să audă cărbunele siberian al desenatorului scârțâind pe hârtie, a schițat o imagine opusă, tot ce-i pica sub ochi în care era înnegrit cu cuvinte. Cam tot așa se purta și cu elevii profesorului, pe ale căror șevalete modelul a avut ca efect formarea unui stil. Numai pe țigani îi ocolea, ca și când s-ar fi temut că ei ar fi putut să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu eu, l-a transformat pe Pankok în cozonac și l-a preschimbat pe blajinul pacifist într-un vulcan ale cărui erupții întunecau cu o violență expresivă orișice hârtie. Prezența sa declanșa orgii în negru. El vedea totul în negru, înnegrea, cocoașa lui arunca umbre negre ca noaptea. Doar în treacăt fie amintit că Oskar Mazerath pozase ca model și la Mages și-l rebotezase îndată „profesorul Maruhn“. Mulți dintre colegii mei cărora el le-a oferit cocoașa spre contemplare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât pentru câteva ore, îmi făcea curaj atunci când lucrul la manuscris începea, în pofida peretului curgător, să se poticnească. Curând după nașterea gemenilor, Konrad Adenauer câștiga majoritatea absolută la alegerile pentru Bundestag, ceea ce făcea ca Germania, văzută de la Paris, să se înnegrească de tot și, asemenea unui criminal în serie, să recidiveze neîntârziat. În timpul pauzelor de scris desenam călugărițe, cu predilecție vincențiene, ale căror bonete cu aripioare le aveam înaintea ochilor de la moartea sărmanei mele mame în spitalul Sankt Vinzent din Köln
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
răspunse Harry. Fii pe pace, a ta e ideea. Harry tastă: 00032125252632 Numerele se Înșiruiră pe ecran. Urmă o pauză. Se auzea zumzetul ventilatoarelor și pulsația Îndepărtată a generatoarelor diesel. Priveau cu toții la ecran. Nu se Întâmpla nimic. Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman simți cum i se zbârlește părul de pe ceafă. Nu era decât o serie de cifre pe monitorul unui computer și totuși se simțea Înfiorat. În spatele lui, Tina tremura. — Ne-a răspuns. — E colosal! exclamă Ted. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată. Se ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie, plutea În aer. Pereții căptușiți erau Înnegriți și carbonizați pe alocuri. „Trebuie să fi fost un incendiu aici“, Își spuse, privind uluit dezastrul. Când se Întâmplase? Unde fusese el În timpul ăsta? Se ridică Încet Într-un genunchi, apoi În picioare. Se Întoarse spre Cilindrul E, dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îi spun: „-Ești un mincinos, Doctore. Refuzînd concluzia limpede a dezastrului te ascunzi între cei ca tine și țipi că lupți pentru umanitate.” O mare întristare îl cuprinde pe Doctor. Probabil că am atins o coardă sensibilă căci s-a înnegrit la față și-mi răsounde posac: „-Mă rog, poate cunoști tu un răspuns mai bun!...” Pasărea șarpe țipă. Un țiuit de înaltă frecvență care apasă timpanele atît de tare încît mă aștept ca, din clipă în clipă, să-mi curgă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
O să știu data viitoare, i-am răspuns. Nu avea nici un sens să încerc să-i explic diferența dintre uleiul extravirgin presat la rece, marca Tuscan, și uleiul Flora care fusese reciclat de vreo zece ori și în care pluteau bucățele înnegrite de cartofi prăjiți. Poate că eram exagerat de pretențioasă la capitolul mâncare, dar, fir-ar să fie, era limpede că se exagera și-n sens invers. —Așa! am zis. Pentru următorul număr, voi executa, fără plasă de siguranță, datul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
punctuație. Fundamental, mă consider un stilist, și stiliștii pot deveni obsedați de plasarea unei virgule, de greutatea unui punct și virgulă. (...) Da, există și un astfel de animal ca un nestilist. Numai că nu sînt scriitori. SÎnt dactilografi. Dactilografi care Înnegresc kilograme de hîrtie cu mesaje diforme, oarbe și surde”. „Stilul (În literatură) este o amprentă a sufletului la fel de precisă, de unică, Întocmai cum amprenta degetului reprezintă actul de identitate al criminalului.” (Andrei Bitov) „Amprentele e cînd punem mîna pe clanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai de ei știute, luate strofă cu strofă, vers cu vers, pornind de la titlu-n jos, și călcate cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză, ca niște rîme, sau ce mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primul film pe care l-am văzut a fost un documentar BBC despre bătălia de la Stalingrad. Mă opresc asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se aruncă direct În mutra lui. Mutra se făcu roșie, apoi niște tipi solizi intrară În grabă, Îl luară În brațe și apoi pe sus. Tavanul cădea parcă peste el, bucăți de tencuială crăpată se roteau În spirală și se Înnegreau. Întrebări și răspunsuri venite prin negură, strigăte și scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de un arzător și părul Îi luă foc. Băieții atacară. Bud le puse piedică simultan. Atinseră podeaua Îmbîrligați unul de altul. Bud Îi izbi În coaste. Tataie Își vîrÎ capul În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu mîna Încleștată pe satîr. Bud Îl călcă pe mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care așteaptă să fie explorate. Daniel Cristea-Enache Partea întâi Primul cerc Să începem: În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce este, dar nu putea spune cu exactitate. Ar sta la nesfârșit ca acum, cufundată în fotoliu, învăluită în sunete, privind lucrurile din jurul ei. Ceasul electric o să i-l dea într-o zi lui Andrei Vlădescu. Și tabloul ăsta îngrozitor, înnegrit de vreme, cu țărani întorcându-se de la câmp. Unii i-au zis că ar fi Băncilă, dar nu crede. E o imitație veche. Toate sunt vechi în jurul ei, îi seamănă. Atât de vechi, încât trosnesc, acoperind până și muzica. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înainte râzând, orice s-ar fi întâmplat. Era o beție trează și tristă. În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate în haine de iederă și acoperișuri în pantă din olane înnegrite de timp, rana țuguiului dispărut în incendiu și rămas un schelet de bârne parțial arse, turnurile, turnulețele și crestele verzi-albăstrii ale clădirii baroce de alături întinse ca un castel și transformate în spital pentru copii, casele mai mărunte ascunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se înfrumuseța cu perlele, mărgelele, cordeluțele, lanțurile de aur și de argint de care atârnau scarabei falși și minusculi, medalioane goale, cioburi cioplite din cornalină, cruciulițe dintr-un timp îndepărtat, de pe vremea bunicului ce-i lăsase moștenire, numai ei, pendula înnegrită de vreme, cu mers rar și tacticos, bătând indiferentă trecerea orelor. Sorbind cu nesaț, cu o plăcere pe care o simțea tot mai des apropiindu-se, copleșind-o, alungându-i toate celelalte gânduri, imaginea netulburată pe care i-o întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
binelui și cele ale răului și declara că „trebuie să se termine“, urmat de un cadru lung care o înfățișa pe cealaltă doamnă Thatcher cărând o pungă grea cu cumpărături pe o stradă periculoasă, foarte abruptă. Apoi ecranul s-a înnegrit și au apărut două titluri: „Doamna Emily Thatcher trăiește dintr-un venit săptămânal de 43,37 lire sterline“ ; „Costurile războiului pentru insulele Falkland a fost deja estimat la 700 000 000 de lire sterline“. Graham opri caseta. — Deci ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Coborîră și ieșiră În stradă. Casa lor făcea parte dintr-o locuință Înșiruită de la Începutul secolului al XIX-lea și În față era o grădină. Era albă - acel alb londonez, mai curînd gălbui-cenușiu; canelurile și despărțiturile fațadei În stucatură erau Înnegrite de cețuri, funingină și, mai recent, de praf de cărămidă. Toate casele din zonă aveau uși și porticuri monumentale - probabil că pe vremuri fuseseră locuințe de marcă, poate ale curvelor de rangul doi din Regency, fete pe care le chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mi-ar plăcea să fac doar case noi, nu să rîmez În astea vechi. Totuși, mă ține ocupat. Și pe Julia departe de necazuri. Făcu cu ochiul. Avea ochii negri, ca ai Juliei, cu pleopele grele. Părul era grizonat, dar Înnegrit de mizerie; fruntea și tîmplele erau și ele murdare - sau pistruiate, nu-ți puteai da seama. În timp ce vorbea, o măsură pe Helen cu o privire exersată, destinsă. Oricum, mă bucur că vă interesează. Vreți să stați și să dați o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar nu se gîndi o clipă măcar să se oprească sau să dea o mîna de ajutor. CÎnd, mai tîrziu, un alt om, observînd emblema ambulanței pe dubiță se apropie clătinîndu-se și coborînd de pe trotuar, cu mîinile pe cap, cu fața Înnegrită de sînge, ea Îl ocoli și continuă să meargă. Charing Cross Road era Închis, pentru că o conductă de apă fusese lovită cu trei zile În urmă. O luă spre vest, către Haymarket, se Îndreptă apoi spre Shaftesbury Avenue, și ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Împinse: — Du-te de-aici odată! Dar ea făcu trei sau patru pași, apoi se opri și rămase la fel de neputincioasă. În cele din urmă, cineva o strigă pe nume. Era Henry Varney, gardianul din Goodge Street. Avea mîinile și fața Înnegrite de fum, dar orbitele ochilor erau albe pentru că le frecase. Arăta ca un comedian. O ținea de umeri. — Domnișoară Langrish! exclama el uimit. De cînd sînteți aici? Ea nu putu răspunde. Atunci, el o trase Încet de lîngă foc. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
abia așteptam petrecerea din seara asta. — De ce nu te duci la Ariette să te facă brunetă cu spumă colorantă, doar pentru astă-seară? i-am sugerat eu lui Julie. Iâh, nu! Vreau să spun, părul meu ar putea să mi se-nnegrească dacă fac așa ceva, îmi replică ea. Adevărul e că părul natural al lui Julie chiar este închis la culoare, dar am hotărât să nu-i amintesc asta. Mă duc costumată ca blonda Ali MacGraw. Ar fi arătat mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de satelit. Apoi, pe cînd autostrada cotea printre pinii de pe coastă, am zărit gloria distrusă a conacului Hollinger de pe dealul de lîngă oraș, lemnăria carbonizată a acoperișului semănînd cu rămășițele unui rug funerar din podișurile Americii Centrale. Fumul și arșița intensă Înnegriseră zidurile, ca și cum casa aceasta osîndită ar fi Încercat să se camufleze În fața nopții ce urma. Traficul se desfășura pe lîngă mine, accelerînd În direcția hotelurilor-turn din Fuengirola. Am Întors pe strada secundară către Estrella de Mar și am pătruns Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]