1,931 matches
-
aici pe scaun la umbră, îți fac repede o cafea. -Gospodina se purta ca o fată mare care are un pețitor în curte. -Aveam poftă să beau o cafea, nu pune mult zahăr, ești tu dulce destul. Lăzărica s-a înroșit ca o codană când aude primul compliment, faptul că deja Corcoduș îi vorbise cu ”tu„ o bucura și mai mult. -Nu mai sunt ”tanti„ Lăzărica? -întrebă femeia alintându-se. -Nu, de astăzi ești iubita mea. -Ce spui tu acolo băiete
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
subțirică și cu forme armonioase. Ochii, doi tăciuni aprinși, și jucăuși, îi luminau fața, iar un zâmbet șăgalnic ascundea dorințe și promisiuni nespuse, pline de mistere. Emoția revederii fostului coleg de liceu, pe care-l iubise pătimaș în adolescență, îi înroșise obrazul. Capotul de mătase roz, mulat pe trupul tânăr, nu reușea să ascundă jocul agitat al sânilor și nici zvâcnetul coapselor, parcă electrizate de prezența acestui idol al tinereții ei. Zamfirescu a -ncremenit și el la vederea trupului senzual, plin
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
spre casă, pe jos. Simțea nevoia să se plimbe puțin, să-și limpezească gândurile, să se debaraseze de emoții și grijă. Era o seară liniștită care părea că nu lasă soarele să apună, la orizont instalându-se un amurg ce înroșea zarea cu nuanțe de purpuriu și auriu, un spectru de culori ce provoca la contemplare. Era un miraj. Oamenii se opreau să admire spectacolul celest, iar cei ce aveau aparat de fotografiat imortalizau momentul. Emanuela se așezase pe o bancă
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
i-a cumpărat de la Vedea, covrigi împletiți presărați cu mac. Azi se trezi cu noaptea în cap, pentru a avea suficient timp, să gătească pentru pomană. Ieși o clipă în ușa bucătăriei și în treacăt observă că orizontul s-a înroșit, semn că ziua și-a întredeschis genele și se freacă la ochi somnoroasă. Gheorghe e deja treaz și moșmondește încă prin baie. Îl strigă nerăbdătoare: - Hei, omule! Gheorghe! Dă zor și mergi te rog să-mi spargi câteva lemne din
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
Întreaga uitare se forfeca în somn dezlegând singurătatea de durerea cu noduri îmbrățișând splendoarea ca pe o eclipsă care se vede rar și iubește întunericul. Tot ce cred este ca varul nestins hrănind lăuntrul cu vânatul de seară până ce se înroșește fierul greșelii, cineva îl bate pe muchii să se rotunjească. În rest pot tăia timpul în bucăți și să-l arunc la păsări ele tot cântătoare rămân. 25 June 2014 Referință Bibliografică: Tot ce cred este ca varul nestins / Llelu
TOT CE CRED ESTE CA VARUL NESTINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378820_a_380149]
-
Toate Articolele Autorului ÎN CĂLDURA VERII Însetate șiruri de fluturi În hore se prind lângă ciuturi, Răcoarea fântânii e bună Și unii la umbră se-adună. Iar vara frunzișu-nfierbântă, Ies greierii negri și cântă, Bondarul sărută cicoarea, De maci se-nroșește cărarea. Departe-o furtună se naște; Câmpia o capră o paște, E-atât de flămândă, că sare Să roadă-o bucată de soare! Vulpoiul își scutură blana, De iepuri e plină poiana, Salcâmul se-mbracă în vrăbii, Iar balta visează
ÎN CĂLDURA VERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378889_a_380218]
-
e desenat un nou decor... Pornim spre Efes de la Troia, pe drumul fără de întoarcere pornim. Furtuni de nisip trec pe lângă noi, un înger de zăpadă ne însoțește, doar piatra cerului, încrustată în inelul tău, ne luminează drumul. În trecere, macii înroșesc dealurile din Pergam, ne semnalizează umbrele regilor attalizi ce bântuie, fără odihnă, printre coloanele din evantaiul acropolei. În seara înflorită, în amfiteatru întinzi cortul, în zbor, o pasăre sparge tăcerea... departe, în zare, sclipesc luminile corăbiilor ce-și poartă încărcătura
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
al păsărilor de printre ramurile pomilor. Nu bănuia că aceasta a fost foarte atentă la tot ce s-a discutat despre ea, și că doar mima indiferența. Gligor se uitase pe furiș la ea și i se păruse că se înroșise în obraji, când tatăl său prinsese din zbor ideea cu însurătoarea, crezând că el o spusese cu seriozitate. Referință Bibliografică: DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE - CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
mulți poeți, dar la G. Schinteie, clișeul se transformă în alegoria visului neînvins. prin buzunarele sorții și să sper așa cum speră peștele de acvariu că va fi liber într-o liniște discretă eu însumi în cîntecul unor păsări în pofida culorii înroșesc cerul cînd visez- Alea iacta est Sau iată slăbiciunea, povara anilor pe care o resimte oricare om ajuns la vârsta aflării sensului vieții. la cafeaua de dimineață și mă invită să respir pulberea de pe aripile lui în timp ce cubul de zahăr
GEORGE SCHINTEIE -67 -POEME DEZNODATE – de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379115_a_380444]
-
la mare, omițând să-i spun de Maria, cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc, zise: - Aveți ochi albaștri ... M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața ca un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
întrebam doar ce te aduce pe aici? Nu că mi-ar păsa prea mult, asta în varianta în care nu te amesteci în treburile mele. Curând mama ta îmi va vinde casa voastră și atunci... Parcă îl arse cu fierul înroșit în foc. Să vândă casa? Dar, de ce? Probabil că se gândea că el avea unde să stea, că își făcuse un rost în capitală... Năucit, clipi în direcția Ninei, căutând parcă un colac de salvare. Profesoara ridică din umeri și
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
mă odihnesc... Iar, așa poate că de pe un val pe altul s-ar fi dus ușor gândurile mele, aci acasă. Simțeam o încordare a minții și a sufletului cum nu simțisem niciodată. Odată cu răsăritul, valurile oceanului au început a se înroși dar un roșu carnal, superb și, concret, un roșu dincolo de reflexia luminii soarelui ce se năștea din ape. M-am ridicat să văd mai bine ce este și am înlemnit. Oceanul era plin de petale de trandafiri. Păreau adevărate. Eram
OMUL CU VALENȚE MULTIPLE, DOMNUL VASILE LUPAȘC! (INTERVIU) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379909_a_381238]
-
financiară, funcție preluată de la tatăl său, plecat spre cele veșnice. În răstimpul cât a fost închis, venea mama la noi în locul lui plângând tot timpul. Să fi auzit cineva blestemele bunicii. “Să-i ardă focul și para și să se înroșească ca racii fierți, așa cum le este culoarea, la stindardul[21 - Steag, drapel] lor de anticriști”[ - Aici cu referire la Hristos]. Dacă îmi aduc aminte la ce perora bunica de supărare cred că nimeni nu s-ar fi dorit în atenția
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
la urechea regelui peștilor și îi șopti ceva. Mustățile regale se mișcară în direcția Stelei și o cuprinseră peste brațe, într-o strânsoare care aproape o sufocă. - Vreau să aflu de ce e prizoniera ta această domniță, Racule? Regele racilor se înroși atât de tare la față că aproape nu se mai deosebea de mantia pe care o purta. - A furat din palatul meu! - Ce a furat? - Un inel magic, îl puteți vedea pe degetul ei! - E inelul meu, strigă Stela, încercând
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
se lupra încă cu capetele monstrului. Îi devenise drag prințul mărilor încă din momentul în care dăduse cu ochii de el, iar acum își dorea foarte tare să se sfârșească lupta fără ca el să fie rănit prea mult, deși sângele înroșise deja apa oceanului în jurul vârtejului în care erau prinși cei doi. - Fiul meu îl va răpune pe Arin, șuieră răutăcioasă Coral. Valkan îl va răpune și pe tatăl tău și va ajunge rege! Anemona se îndepărtă de turn. - Ce să
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
s-a plâns mamei, care i-a certat. -Dacă știe așa de bine colindele, mai bine o luați cu voi. -Ba nu, ba nu, bâzâiau ei. Să stea acasă că e mică! -Și dacă vă rup eu urechile și vă înroșesc fundul, o luați? Dacă nu...de sărbători vă încui în casă. N-am să vă las nici să colindați și nici afară, la săniuș. Urlau bieții băieți, disperați, uitându-se urât la Floricica. -Băi, asta mică, ești o pacoste pentru
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
îmi lua nadejdea, dorul să mi-l ei, Mă lovesc de piatră și încep să sânger Plânge ochiul minții parcă-ar fi un înger. Când un viscol mușcă rama de la geam Întețesc și focul cu tot ce mai am. Merele înroșite de lungi așteptări Îmi rescriu povestea cu îmbrățișări. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Îmbrățișări / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎMBRĂȚIȘĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382076_a_383405]
-
vieții ce-ți curge prin vene. Ți-aș umple gâtul de sărutări și din ele ți-aș împleti o cunună care să îți acopere goliciunea umerilor lăsați pradă luminii. În poala albă a sânilor de piatră mi-aș odihni obrajii înroșiți de atingeri și fără să vreau aș urca pe piscurile lor sărutând-le pe fiecare în parte. Terminat m-aș prăbușii în valea pântecului tău speriat de atâtea atingeri și când aș ajunge la originea lumii aș fi cu totul
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]
-
ruga bizantină și sui spre slavă până când te pierzi... orice copac e sacerdot și mire: doar îngeri cântă viersul de iubire arhangheli gravi - pe stânca de uimire binecuvântă cer pământ și fire cununi de flori fulgeră zarzări iarăși cireși sălbatici înroșesc frățìi lor li se prind în horă brazi tovarăși altarul este-un rai de simetrii ... Craiul Hristos binecuvântă visul din cari se isc și firile și scrisul... FOIȘOR DIN FOI DE MAI foișor din foi de mai fiecăruia îi dai
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
Iar păsările mi-au cântat a iubire Zburând cu eșarfa în țări calde Pentru a mi-o restitui în primăvară. Am învelit marea în cețurile toamnei Ca să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi, Ai fugit cu voalul înroșit în amurg. Eu am legat la ochi iubirea. Ea, Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă, A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina ... Citește mai mult POEZIA IUBIRIIAm strâns
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
drum și cuiburileIar păsările mi-au cântat a iubireZburând cu eșarfa în țări caldePentru a mi-o restitui în primăvară.Am învelit marea în cețurile toamneiCa să nu mă uiți. Iar tu m-ai iubit. Apoi,Ai fugit cu voalul înroșit în amurg.Eu am legat la ochi iubirea. Ea,Pipăind eșarfa, s-a lăsat prinsă,A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă...Numai tristețea nu a intrat în plasaToamnei, devenind taina ... XXXII. ELISABETA IOSIF LUCIAN BADEA ”MARINE”, de
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
nu vor dobândi niciodată cunoașterea luminii, a adevărului, a binelui, a dreptății, fiindcă sunt îndrumați de propria umbră, de umbra altora și împiedicați de vacarmul malefic. Chipurile lor pâlpîie apatic pe trupurile gargantuelnice sau pantangruelnice, cu ochi holbați, încețoșați, nesinceri, înroșiți de turbare, în strădania de a ascunde adevărul. Mercenarii Apocalipsei, politicienii puterii, ateii din România trăiesc permanent o continuă neliniște: îmbrățișând temerile din Lojele fraților din lăuntru cu constrângerile confraților din Lojele de afară. Pâcla urii și învârtoșarea cugetului lor
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
la mare - omițând să-i spun de Mariana - cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc zise: - Aveți ochii verzi-albaștri. M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața, transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
și a tras-o de păr. Femeia l-a raportat la director, iar acesta a pedepsit-o pe ea cu nu știu ce ”mustrare”. Voi vreți informații pe degeaba? Nu-mi luați o prăjitură? -Ba da Florine, iartă-mă!-Mihai s-a înroșit ca un copil care vrea să trișeze-ce prăjitură preferi? Dumneavoastră doamna profesoară ce doriți? -Vreau o ”Amandină”, mie și lui Gilă din astea ne place să mâncăm, e drept că o facem foarte rar, sunt scumpe, iar noi strângem fiecare
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu[ Vin ghiurghiuliu = vin de culoare roșu-deschis, trandafiriu. (DEX) ], cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]