1,233 matches
-
Școala de la Târgoviște", pe de altă parte. 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără să zăbovim asupra unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar asupra câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor marelui înaintaș în alte contexte cu minime modificări, ci și abateri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni: "meliție", "melitar", "amoniție", "malmazelă", "nediciuplinat", "ilectritate"140 etc. În numeroasele rapoarte și circulare pe care le redactează, personajul își probează constant înrudirea cu propagatorii de sofisme din comediile și schițele lui Caragiale. Ilustrativ este avertismentul adresat contrabandiștilor, suprasaturat de contradicții logice, explicabile tot prin improprietatea termenilor centrali: Se aduce la cunoștința indigenilor turci, născuți în Dobrogea sau trecători, că nimeni n-are
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
traumatizat, un om în stare de delir, un candid sau un criminal involuntar, un bufon liric sau o marionetă neputincioasă".29 Aplicabilitatea acestei fișe caracterologice la specificul unor personaje ca Leonida, Cetățeanul turmentat, Catindatul, Dandanache, Farfuridi, Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și necinstea lor funciară, adulterele grotești ce se amestecă cu toate acestea, fac ca în cele din urmă acest teatru, mergând dincolo de naturalism, să devină absurd-fantastic."50 Epitetul se aplică mult mai bine propriului său teatru, ceea ce spune mult despre înrudirea celor doi autori în plan artistic. Dar, așa cum precizam la începutul capitolului, dacă la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lasă abandonat atunci când are luciditatea unui erou camusian, "sfâșiat între oroarea de a trăi și oroarea de a muri"61. Faptul că pe tărâmul absurdului literar românesc triada Caragiale-Urmuz-Eugen Ionescu a câștigat drept de proprietate nu mai trebuie demonstrat. Asupra înrudirii artistice dintre Caragiale și Urmuz se cuvine să insistăm într-un capitol separat, dat fiind faptul că multiplele relații structurale și de viziune dintre cei doi autori n-au reținut atenția exegeților în aceeași măsură în care au stârnit interes
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că s-a marcat diseminarea intertextuală nu doar în operele unor scriitori vizibil influențați de Caragiale, precum G. Ranetti, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, ci și în lucrări ale unor autori pentru care o astfel de înrudire pare surprinzătoare, fie că a fost subliniat precursoratul în raport cu Urmuz, Eugen Ionescu, în privința absurdului și cu reprezentanți ai "Școlii de la Târgoviște" și ai generației 80', din perspectiva postmodernismului românesc, prezența caragialismului în literatura veacului trecut credem că a reieșit cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
El era deja căsătorit și, spre uimirea generală, declarase în public că era fericit alături de soția lui, o femeie cu un suflet blând și severă ca și el. Nu accepta s-o părăsească. În plus, în încâlceala aceea nemaipomenită de înrudiri, ea era fiica din prima căsătorie a defunctului Agrippa. Iar fraza pe care o a strigat-o Tiberius a făcut înconjurul Romei: „Ar trebui să divorțez de fiica lui Agrippa ca să mă căsătoresc cu văduva lui?“ Dar, în timp ce capitala imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
planurile lui Tiberius îi uimea pe mulți. Se spunea că era vorba de credința față de memoria fratelui vitreg al lui Tiberius, fiul pe care Augustus nu-l putuse recunoaște și care murise tânăr - încă un nod în acea rețea de înrudiri. În jurul locuinței Antoniei, spionii lui Tiberius stăteau la pândă. Singurul care-și dăduse seama era Herodes din Judaea; de aceea ducea o viață desfrânată, spunea lucruri prostești ca să înlăture neîncrederea celorlalți, se îmbăta, pierdea la joc sume enorme, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să rămână o vreme - un oraș de supuși, unde bârfele lipsite de temei erau preferate discuțiilor constructive, povestea se răspândi pe străzi. — Și pe urmă, soția lui... Era greu de îndurat gândul că Milonia era sora lui Domitius Corbulo - o înrudire primejdioasă pentru mulți. Nu e tocmai frumoasă, vedeți și voi; are cu trei ani mai mult decât el. L-a vrăjit, îi dă să bea poțiuni magice. În urma acestor discuții se răspândi vestea - potrivit unei celebre definiții ciceroniene - că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
restul zilei în transă. Totul mi se părea excesiv, prea ascuțite vocile, prea exaltate gesturile. Cine erau oamenii aceia obtuzi care trăiau în jur, care se opriseră în casa mea? Și când mă gândesc că a fost o vreme când înrudirea cu familia aceasta de perfecți imbecili mi se părea un splendid pas înainte! La cină am dus cu greu furculița la gură. Drumul de la farfurie până la gură devenise extraordinar de lung. M-am ridicat de la masă să mă duc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
textul, potrivit lui don Miguel, profesor de greacă, întrucât lui îi datorez această informație extrem de interesantă și atât de revelatoare.) Și în toată acea cum nu se poate mai interesantă conversație dintre Teodota, curtezana, și Socrate, filozoful mamoș, se vede bine înrudirea intimă dintre ambele profesii și cum filozofia e în mare și bună măsură proxenetism, iar proxenetismul e, la rându-i, filozofie. Și dacă toate astea nu sunt cum spun eu, nu mi se va putea tăgădui cel puțin că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
orientare, creier și probabil singurătate. Sunt atâtea lucruri despre care am putea vorbi, pe care le-am putea compara, Învăța unul de la altul, pe care ni le-am putea dărui unul altuia. Poate că ar trebui luată În considerare și Înrudirea mai Îndepărtată, cea dintre noi trei și regnul vegetal. Pune palma, să zicem, peste o frunză de smochin sau o frunză de viță: doar un orb nu ar vedea asemănarea formei, deschiderii degetelor, ramificația vaselor și nervurilor a căror funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frunză de smochin sau o frunză de viță: doar un orb nu ar vedea asemănarea formei, deschiderii degetelor, ramificația vaselor și nervurilor a căror funcție este să distribuie hrana și să elimine impuritățile. Și cine poate ști dacă În spatele acestei Înrudiri nu există una, Încă și mai subtilă, Între noi toți și lumea minerală În particular sau lumea neanimată În general. Fiecare celulă vie e compusă dintr-o mulțime de substanțe neanimate, care de fapt nu sunt deloc neanimate, ci pulsează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de etosul științific și tehnologic, să ne bombardeze cu tot mai multe cunoștințe - și să catalogheze orice punere a lor la Îndoială, sau orice respingere a lor, drept nepatriotică și imorală. Arta și natura sunt Înrudite, ramuri ale aceluiași copac; Înrudire care apare În primul rând În constanta inexplicabilitate a multora dintre procesele lor și, mai presus de toate, a celui de creație, ca și În efectul asupra publicului respectiv. În ultimul secol abordarea artei, ca și a naturii, a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cea a scriitorului spaniol Juan Goytisolo. Este Juan Goytisolo unul din autorii dumneavoastră preferați? Îl cunoașteți personal? Nu am găsit nici o referință despre aceasta și totuși, între opera dumneavoastră și cea a lui Juan Goytisolo am văzut mereu o mare înrudire spirituală și multe asemănări în modul de a pune problemele. Fernando Vallejo: Da, e foarte probabil. Păstrez și acum un articol scris de Goytisolo despre Las Hurdes, o zonă care poate că era asemănătoare cu Columbia. L-am păstrat, îl
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
că e bine și cu cale în interesul lor mai cu seamă. Discutăm numai oportunitatea măsurilor prea aspre. Nu știm daca glasul nostru va fi auzit, dar ne permitem a aduce aminte că România este în război, că, abstrăgând de la înrudirea națională, boierii din Bucovina precum și satele de la margine sânt încuscrite cu românii de dincoace de Molna, că mulți bucovineni au rude de aproape pe câmpul de război, încît abaterile unor tineri ce nu cunosc pe deplin greutatea pe care legile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și a românilor, deci cu ocazia aceea mai mulți învățați italieni s-au pus să cerceteze originea lor. Rezultatul a fost că, precum formațiunea craniului la români este cu totul deosebită de aceea a italienilor, tot astfel nu este nici o înrudire între aceste popoare. Originea susținută de români de la coloniști soldați din Italia e un fantom, căci războaiele civile depopulase Italia însăși încă înainte de Traian și e istoric constatat(? ) că, spre a coloniza țările de la gurile Dunării, s-au luat populațiuni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care, după căderea dinastiei legitime, începuse o adâncă discompunere socială, ne duce muza lui Alexandri, care-și alege drept obiect pe cel mai romantic tip de vânător de coroană, care, c-un închipuit arbor genealogic în buzunar, c-o închipuită înrudire cu neamul Mușatin, cu închipuite drepturi la tron, ajunge să răstoarne pe Vodă Lăpușneanu. Drama lui Alexandri ne aduce deci înaintea ochilor pe Lăpușneanu însuși, pe Doamna Ruxandra, pe aprigul Tomșa, pe Vornicul Moțoc și ne pune pe pământul sfânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care, după căderea dinastiei legitime, începuse o adâncă discompunere socială, ne duce muza lui Alexandri, care-și alege drept obiect pe cel mai romantic tip de vânător de coroană, care, c-un închipuit arbor genealogic în buzunar, c-o închipuită înrudire cu neamul Mușatin, cu închipuite drepturi la tron, ajunge să răstoarne pe Vodă Lăpușneanu. Drama lui Alexandri ne aduce deci înaintea ochilor pe Lăpușneanu însuși, pe Doamna Ruxandra, pe aprigul Tomșa, pe Vornicul Moțoc și ne pune pe pământul sfânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care aparține tocmai conceptului obiectului) mult mai multe lucruri decât acelea care pot fi atinse și înțelese de ea. Formele care nu constituie expunerea unui concept dat și care exprimă, în chip de reprezentări adiacente imaginației, consecințele înlănțuite acolo și înrudirea cu altele, se numesc atribute (estetice) ale unui obiect, al cărui concept, ca idee a rațiunii, nu poate fi expus în mod adecvat 179. Reprezentarea imaginației subordonată unui concept în virtutea legii asociației ("expunerea directă") corespunde termenului propriu, cuvântului de uz
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Ferd... Ferd... — Ferdâșcenko. — Mda. Nu-mi place acest Ferdâșcenko al vostru, e-un măscărici mizerabil. Și nu înțeleg cum de-i dă nas Nastasia Filippovna! Chiar îi e rudă, cum zice? — O, nu, e-o glumă! Nici nu miroase a înrudire. — Ei, naiba să-l ia! Ce ziceți, prințe, sunteți mulțumit sau nu? — Vă mulțumesc, generale, v-ați comportat cu mine ca un om extrem de bun la suflet; într-adevăr, habar n-aveam unde-o să-mi pun capul. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i numesc în bătaie de joc cuțovlahi (romîni șchiopi), slavii le zic țințari, pentru că pronunță pe cinci (5) al românilor dunăreni ca ținți. Cu tot amestecul cu diferitele rase străine ce-i încunjură, tipul țințarului e foarte caracteristic. În genere înrudirea apropiată cu dacoromânii nu se poate contesta. Craniul bine format, pielița brună, tăietura feței determinată, ochii negri, cu espresia lor de inteligență și energie, coloarea închisă a părului și frumusețea femeilor sunt comune amânduror ramurelor. Și în străinătate țințarul păstrează
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
17 milioane pentru un lucru pe care compania engleză nu cerea mai alaltăieri decât 9 milioane. Noi am relevat această enormă deosebire, această îndoire a prețului original intervenită sub guvernul roșu mai cu seamă de când s-a accentuat din nou înrudirea între d. C. A. Rosetti ți cumnatu-său. Nu ni s-a răspuns nimic. Foaia guvernamentală s-a făcut "ne-aude, ne-a vede" și vorbește de alte alea: de Constituție, de încrederea națiunii în Aristid al d-lui Grădișteanu și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fi îngăduit îndealtmintrelea actele numeroase de prezumpțiune politică și de supraprețuire națională, precum le au manifestat România în raporturile ei cu Austro-Ungaria. Multe i s-au trecut cu vederea României, bineștindu-se că, într-o situație în adevăr serioasă și primejduită, înrudirea și conexitatea intereselor ei cu acele ale Austro-Ungariei vor aduce-o totuși în sfârșit în partea acestei din urmă. Dar să nu prea păcătuiască în București în direcția aceasta. Daca vor insista asupra neutralității, atunci putem insista și noi în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sfârșitul secolului al paisprezecelea Alexandru cel Bun purta în marca Moldovei crinii Casei de Valois. Marca era împărțită în două: de o parte bourul între trei luceferi, de alta crinii. Cauza nu se știe exact. Fost-a vasalitate, fost-a înrudirea lui de aproape cu Casa regală a Poloniei, de vreme ce Doamna era sora regelui? Dar nu asta ne importă, ci cu totul altceva. Sunt de ex. oameni la noi în țară cari pretind că, neam după neam, vorbind și începînd cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]