1,431 matches
-
din mulțime și, îngenunchind, ochește cu carabina. Principele Luiz Filip cade, grav rănit. Se mai aud câteva împușcături, care rănesc pe al doilea Principe, Don Manuel. Landoul pornește în goana cailor către Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos. Regele murise, iar Principele moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la Arsenal. Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putea începe un proces invers, de reintegrare. A ghicit, fără îndoială, că guvernarea lui Antonio Granjo, ca și oricare altă guvernare derivată din același regim moral și politic, nu numai că nu va fi în stare să pună capăt haosului însîngerat în care se zvârcolea Portugalia, dar se va prăbuși chiar ea, antrenată de forțele aceluiași haos. Retragerea bruscă și definitivă a lui Salazar din Parlamentul lui Antonio Granjo are, parcă, o semnificație profetică. Pentru că acest Parlament a cunoscut, într-adevăr
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zvârcolea Portugalia, dar se va prăbuși chiar ea, antrenată de forțele aceluiași haos. Retragerea bruscă și definitivă a lui Salazar din Parlamentul lui Antonio Granjo are, parcă, o semnificație profetică. Pentru că acest Parlament a cunoscut, într-adevăr, pagina cea mai însîngerată și mai josnică pe care a scris-o istoria regimului democratic și republican în Portugalia. Antonio Granjo începe să fie suspectat de "sidonism" de către incoruptibilii republicani, geloși pe tradiția revoluționară și anticipată a mișcării. Șeful Guvernului e învinuit că se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
timpul și toată energia sa. Niciodată Salazar nu s-a dedicat cu exclusivitate muncii științifice. Tot atât de importantă era pentru el pregătirea tinerelor promoții pentru o mai adâncă înțelegere a realităților portugheze. Pe de altă parte, întețirea prigoanei religioase, după "noaptea însîngerată" din 19 octombrie, îl împiedecă să se retragă într-un adevărat turn de fildeș la Coimbra. În zilele de 29 și 30 aprilie 1922 are loc la Lisabona a doua sesiune a Congresului Centrului Catolic. Salazar prezintă un memoriu - Centra
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fost trecută decât când generalissimul Franco intră victorios în Madrid. Anul 1939, atât de dramatic pentru Europa, se Deschide plin de speranțe pentru Portugalia. Criza spaniolă trecuse, pericolul de moarte fusese conjurat. Prestigiul lui Salazar crescuse chiar în acești ani însîngerați. Nu i se putea reproșa nimic acestui magician care dăduse monedei portugheze un preț și o vigoare invidiată de cele mai bogate state, și dăduse Portugaliei un stil de viață și un orgoliu pe care puține țări și-l puteau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să-l urmeze împreună cu marcomanul, apoi coborî cu pas iute cărarea până la drum. îl găsi pe Gualfard în mijlocul alor săi, adunați în jurul unui trup ce zăcea în praf. Zărindu-l, Geremar îi veni în întâmpinare, încă strângând în mână sabia însângerată. Făcu un semn cu capul către trupul bărbatului și anunță triumfător: „Waldomar!“. Gualfard părea la fel de încins, aproape euforic. Balamber își făcu loc printre burgunzi și cercetă cu atenție cadavrul, în jurul căruia se lățea o baltă consistentă, de un roșu aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fur ceva. Jur! Plin de zel, Wolfhram ridică mâna să-l lovească încă odată, însă Sebastianus, de la înălțimea calului său, întinse o mână ca să-i domolească mânia. Așteaptă, îi porunci. Apoi, întorcându-se spre prizonier, care își freca obrazul însângerat, întrebă: Ce căutai printre catâri? De mâncare, veni prompt răspunsul. N-am pus gura pe nimic de ieri dimineață. — Care e numele tău? — Audbert. Nu e un nume celtic, iar după accent, nu pari a fi nici burgund, nici galo-roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale treziră în rândurile lor comentarii ce trădau un interes plin de satisfacție. Odolgan veni și-și făcu loc între ei; fusese rănit în bătălie de o săgeată alană și avea o coapsă bandajată sumar cu o fașă slinoasă și însângerată. Sprijinindu-se în șa, vorbi către comandantul său: — Beh, un drumușor până la fortul ăsta, sau biserică, ce-o fi, putem să facem, nu? Khaba îl susținu: — Gândește-te: Noviodunum, după câte știu, e la cel puțin douăzeci de mile de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și jafurile lor! își lovi puternic pieptul, strigând cu o dramatică emfază: — Din vina mea! Din vina mea! Din prea mare vina mea! Da, fraților, da, tovarăși, și nu trebuie să credeți că numai clarissimi au căzut sub săbiile lor însângerate. Nu, nu trebuie să credeți asta, fiindcă nu e așa nu a fost niciodată așa. Ei - despre huni vorbesc - nu fac absolut nici o distincție între bogați și săraci, între aroganți și cei umili și cu frica lui Dumnezeu între păcătoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
străvechi - o interziceau legile imperiale. Alături de Hippolita se afla doar prietena sa din totdeauna, frumoasa Flavia Sextilia, care ținea ochii în jos, iar cu o mână încordată își strângea ricinium-ul sub bărbie, incapabilă să suporte imaginea acelei mici ființe simple, însângerate. Așa era ea: curajul și fermitatea nu se numărau printre calitățile sale, nu puține, de altfel. întorcându-și privirea către figura austeră, osoasă, a lui Cetegus, haruspice-le, matroana nu putea să nu se simtă parcă subjugată de acel om, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
El cu siguranță nu va fugi, lăsându-și regele expus atacului și ultrajului dușmanilor. Chiar cu prețul vieții. Doar atunci, în acel moment de respiro, în vreme ce războinicii săi se adunau în jurul lui, văzu că soarele stătea să apună: un apus însângerat, de parcă cerul ar fi luat parte la acel imens măcel. Și iată cavaleria vizigotă ieșind din norul de praf ce stăruia deasupra câmpului de luptă. O ciocnire frontală ar fi fost dezastruoasă, dar, gândi Balamber, acei cumpliți războinici, care luptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
le Îndemna să plece spre țări calde. Nu plecau Însă toate, unele rămâneau să ierneze În sat, stând cocârjate, cu ciocul Înfundat sub pene, pe acoperișurile ninse ale caselor, hrănindu-se cu fumul ce ieșea din hornuri și cu dangătul Însângerat al clopotelor. Privindu-le, pe oameni Îi apuca disperarea. Bătrânii le amenințau agitându-și cârjele În aer. Unii chiar se Înarmaseră cu prăjini lungi, pe care le agitau pe ulițele satului, fălindu-se că vor dărâma rând pe rând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mi-a adus paharul. — Uite, draga mea, a zis el, imitând jucăuș accentul din nord. — Unde aș putea să arunc astea? am întrebat, cu amabalajul plasturelui și cu tamponul strânse în pumn. — Dă-le încoace, a zis Sheba, luând ghemotocul însângerat. Mă duc să văd dacă-i gata mâncarea. Exact atunci s-a auzit sunetul făcut de cineva care cobora foarte apăsat pe scări și în cameră a apărut un băiat dolofan, blond. — Ula, ula, a strigat Richard, aplecându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu el. Danny nu era Mister Popularitate, dar nici nu trebuia să-și sperie cunoscuții ca să-i oblige să-i devină prieteni. Hei, i-a spus Danny și Charlie i-a tras un scuipat la picioare - o flegmă groasă și însângerată. Danny s-a încruntat îngustându-și ochii deja umflați. Eu m-am cărat de-aici. Și băiatul a deschis ușa și s-a furișat pe coridorul care mirosea a mucegai. Pe verandă i-a văzut pe Naji și John bând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care toate posibilitățile păreau să se năruie una după alta, În pieptul meu se stîrni freamătul sîcÎitor al unor larve sîngerii de molii uriașe, gata parcă să iasă din găoace și să-și ia zborul. De Îndată ce se eliberau aceste larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și perdele: spatele așa-zisului frate devenise scut negru. Ele Însă Își vedeau de drum, țintindu-i inima și Înfigîndu-i ghearele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unde aceste jivine mici și agere aveau mult umblet. Așeza lemnele lungi între doi arbori vechi. Jderul trebuia numaidecât să se strecoare pe o punte îngustă de trunchișor de brad, ca să ajungă locul unde era bucata de cărniță sau trupul însângerat al unei gaițe. Când ajungea acolo, călca pe o pârghioară și atunci cădea asupra unui lemn, strivindu-l și acoperindu-l în același timp. Era acoperit și ascuns, ca să nu-i răpească omului prada alt hoț al pădurii, fie vultur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rămas în afara grilajului porții, sporovăind încetișor la urechea lui Bayazid, nesinchisindu-se de vârsta lui, de mormăielile lui întâmplătoare sau de râsetele lui fără rost. O bănuiesc cum că i-a povestit cu mare grijă în ziua aceea întreaga istorie însângerată și glorioasă a dinastiei din care făcea și el parte, până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că au fost în ziua aceea, din zori și până în ultimul pătrar al nopții, mai mult de opt mii de morți. Străzile erau acoperite de cadavre de bărbați, femei, copii, de cai și de măgari, amestecate într-un nesfârșit cortegiu însângerat. A doua zi, Selim a pus să fie înălțate deasupra taberei sale două stindarde, unul alb, celălalt roșu, făcând astfel cunoscut oamenilor săi că răzbunarea era de acum împlinită și că măcelul trebuia să înceteze. Era și timpul, căci, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuia să înceteze. Era și timpul, căci, dacă represaliile s-ar mai fi prelungit câteva zile cu aceeași furie, Marele Turc n-ar mai fi cucerit în țara asta decât un imens câmp de cadavre. De-a lungul acelor zile însângerate, Nur se rugase necontenit pentru victoria lui Tumanbay. Propriile mele sentimente nu erau prea diferite. Faptul că-l primisem cândva, într-o seară, pe sultanul mameluk sub acoperișul meu mă făcea și mai sensibil la vitejia lui. Și apoi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bazinului. Îl înfipse de mai multe ori; chipul îi era scăldat în lacrimi. Timpanul amuți. Se auzi zgomotul lamei ce pătrundea în carne, urmat de un muget sfâșietor. Stropi de sânge pătară pânza. Doi oficianți se ridicară. Un taur alb, însângerat, își făcu apariția, mugind de durere. Și Antonius striga de durere, căci i se părea că lama pumnalului pătrundea în propriul său trup. Durerea victimei sacrificate era durerea lui, iar carnea sfâșiată era tot a lui, era partea sa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spate. Vitellius căzu, rostogolindu-se departe de trupul femeii. Se ridică și-și luă pumnalul, să se apere de lup, însă acesta nu-l atacă. Se îndepărtase deja și dispăru repede printre copaci. Gâfâind, fără să se uite la femeia însângerată ce zăcea la rădăcina frasinului, Vitellius se aplecă și, continuând să strângă într-o mână pumnalul, luă o prăjitură cu miere și susan, pe care o văzu pe malul pârâului, în zăpadă. Vârî prăjitura în gură, trecu apa dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Noaptea însemna pasiune. Avea parte de un somn neliniștit, în parfumul de levănțică și verbină ce trăda prezența Velundei în celulă, alături de el. Noaptea avea din nou visul acela. „Nu-l omorî!“ Valerius ridica spre cer sabia scurtă, cu lama însângerată, apoi o îndrepta încet spre bărbatul aflat la picioarele sale. „Nu-l omorî!“ Se trezi brusc. Deschise ochii și, o clipă, se amăgi că Lurr stătea la picioarele lui, în peștera din pădure, și că mergeau la Velunda, că simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Un începător se apropie de par, ținând scutul lipit de umăr și de șold. Instructorul trase de frânghie și scutul de antrenament înaintă repede spre luptător, care nu avu timp să se apere și se prăbuși la pământ, cu fruntea însângerată. Rubrus alergă spre instructor. Măsurile de siguranță, idiotule! strigă. Toți recruții trebuie să-și protejeze capul și piciorul stâng și să poarte manșonul de piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apăru deodată în fața ochilor lui Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete întinse spre el, gata să-l devoreze. Apoi îl văzu pe Marcus cu coapsa însângerată, străbătând arena cu pași repezi și îndreptându-se spre ieșirea principală. În mână ținea neglijent o frunză de palmier. Văzu doi oameni prinzând cu cârligele trupul neînsuflețit al lui Florius și târându-l prin nisip, spre porta libitinaria. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]